Comentatorii politici nu s-au sfiit să anticipeze o paralizie politică în Franța, în urma pierderii majorității parlamentare de către coaliția Ensemble, care îl susține pe președintele Emmanuel Macron. Oamenii președintelui vor avea mari dificultăți de negociere cu alte formațiuni pentru formarea unui nou guvern. Sau se vor confrunta cu provocarea unui guvern minoritar.
Coaliția Ensemble (Împreună) a obținut, duminică, 245 din cele 577 de locuri, coaliția de stânga NUPES (Noua Uniune Populară Ecologică și socială) – 131 de locuri, Rassemblement National (extrema dreaptă) – 89 de locuri și Les Républicains (singurul partid cu care ar putea fi previzibilă dar nu neapărat și probabilă o colaborare a coaliției prezidențiale) – 61 de locuri.
Coaliția Ensemble, până acum la putere, nu are la dispoziție multe variante de colaborare politică pentru a continua aplicarea programelor prezidențiale.
Pentru o situație ca aceasta Charles de Gaulle a proiectat constituția celei de a 5-a Republici Franceze, prin care au crescut puterile prezidențiale și s-au statuat alegeri în două runde care să-i asigure președintelui majoritatea.
Numai că rezultatul nu a fost acesta mereu, iar clasa politică franceză nu are nici tradiția și nici experiența construcției consensului și a alianțelor guvernamentale – potrivit unei analize Reuters.
Nici un partener previzibil pentru un guvern al coaliției prezidențiale
Din primul moment în care a devenit previzibilă, duminică, pierderea majorității parlamentare a coaliției prezidențiale Ensemble, analiștii politici s-au uitat la conservatorii de dreapta din Le Republicains.
Cu cele 61 de locuri ale sale, acest partid ar putea aduce majoritatea parlamentară (peste 289 de locuri), care ar asigura succesul legislativ necesar programelor lui Emmanuel Macron.
Dar compromisurile ideologice sunt rare în Parlamentul Franței, „și mai ales pentru domnul Macron, care nu este un om al compromisului”, spunea duminică politologul Vincent Martigny, de la Universitea Nice, citat de Washington Post.
Alternativa pentru a aplica programele președintelui ar fi, în ultima instanță, alianțele parlamentare ad-hoc pentru fiecare lege în parte. Această alternativă a și fost invocată de președintele republicanilor, Christian Jacob, care a spus că partidul său va rămâne în opoziție.
Acorduri politice ad-hoc pe diferite proiecte
În istoria celei de a 5-a Republici (care a început odată cu constituția gaullistă) președintelele socialist François Mitterrand, în 1988, s-a aflat în situația de a avea un guvern minoritar, care să negocieze acorduri politice „lege cu lege”.
Cinci ani după aceea François Mitterrand a trebuit să negocieze compromisuri cu alte partide, uneori cu cele de centru dreapta, alteori cu (pe atunci) puternicul partid comunist.
„Dacă unele legi merg în direcția potrivită , evident LR (Les Republicains, partidul foștilor președinți Jaques Chirac și Nicolas Sarkozy, n.r.) va fi evident partener, mai ales în domeniul politicii economice”, a declarat Cecil Richez, adjuncta șefului partidului, citată de Reuters.
Guvernul va face apel la vocile moderate de la stânga la dreapta, a spus purtătoarea de cuvânt a Executivului, Olivia Gregoire.
Un haos pentru care politicienii președintelui nu par pregătiți
Oamenii președintelui Emmanuel Macron va trebui să instituie noi cutume de colaborare politică, pentru a evita ca un eventual guvern minoritar să fie obligat să se rezume la o putere administrativă limitată și, măcar, să poată trece de Parlament proiectul Bugetului la sfârșitul anului.
„Va fi nevoie de multă imaginație”, pentru a guverna, a declarat actualul ministrul al Finanțelor, Bruno Le Maire, citat de France24. Ministrul a făcut „apel la simțul de responsabilitate al fiecăruia. Trebuie să evităm impasul (bugetar) și a accentuat nevoia de „a asculta” și de „dialog” între „bărbații și femeile care împărtășesc proiectul președintelui”.
În calitate de președinte, Emmanuel Macron are puterea de a convoca alegeri parlamentare anticipate oricând. Dar nu este sigur că va obține majoritatea.
Jacques Chirac și-a pierdut majoritatea când a convocat alegeri anticipate pe care credea că le va câștiga în 1997. A urmat o perioadă de coabitare cu o nouă majoritate condusă de socialiști și pierzând practic toate pârghiile puterii.
Dacă Emmanuel Macron ar pierde din nou, nu va putea convoca noi alegeri decât peste un alt an, și se vor face mai auzite cererile de reformă instituțională și poate chiar pentru demisia președintelui, conchide Reuters.
***
