La 40 de ani după ce a fost eradicată în România, există riscul apariției unor cazuri de difterie ținând cont că autoritățile din Ucraina au confirmat existența unor focare ale bolii și în regiunile Zakarpattia si Chernivetsika, aflate la granița din nordul țării noastre.
Ministerul Sănătății a luat deja măsuri pentru o eventuală apariție a cazurilor de difterie, în contextul fluxului intens peste granița dintre cele două țări.
Companiei Unifarm i s-a cerut să demareze, de urgenţă, prin procedură de nevoi speciale, achiziția de ser antidifteric pentru asigurarea profilaxiei specifice în situaţia apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire, a anunțat MS.
De asemenea, direcțiile județene de sănătate publică vor declanșa o campanie de vaccinare în zonele cu o slabă acoperire vaccinală pentru difterie.
Difteria este foarte contagioasă – bacilul este foarte rezistent în mediul extern
Difteria este o boală foarte gravă, puternic contagioasă și poate fi letală, pentru că poate produce complicații cardiovasculare, neurologice şi renale.
(Citiți și: ”OMS cere României măsuri urgente pentru stoparea epidemiei de rujeolă. 10 județe au epuizat stocurile de vaccin”)
„Singura modalitate de prevenire a difteriei, o boală cu transmitere aerogenă și cu potenţial mortal, este vaccinarea specifică”, atrage atenția Ministerul Sănătății.
Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile recomandă vaccinarea împotriva difteriei cu patru săptămâni înainte de călătoria în Ucraina sau, în cazul celor care nu au fost vaccinați în ultimii 10 ani.
Informațiile oferite de medicul Tudor Ciuhodaru despre difterie:
- Indicele de contagiozitate variază în jurul valorii de 20%
- Bacilul este rezistent în mediul extern, la uscare și temperaturi scăzute.
- Poate rezista până la două săptămâni pe obiectele contaminate, 6-20 de zile în apă sau lapte, 3-5 luni în solul uscat și chiar 5-6 luni în membranele difterice uscate la temperatura camerei.
- Poate fi distrus prin fierbere timp de 1 minut și este sensibil la ultraviolete, apă oxigentată, alcool sau dezinfectante pe bază de clor.
- Sursa de infecție este reprezentată de om – contagios chiar înainte de debutul clinic (în perioada de incubație de 2-7 zile), bolnav (contagios pe toată durata bolii, chiar din prima zi), convalescenți (până la 3 luni).
- Antibioticele reduc perioada de contagiozitate.
- Purtătorii aparent sănătoşi (faringieni, nazali) (1-5% din populaţie); sunt de obicei persoane cu infecţii ale căilor respiratorii superioare.
- Se transmite pe multiple căi-aeriană (cea mai frecventă) – prin picături de salivă, secreții nazofaringiene infectate, particule de praf contaminat sau prin contact cu persoanele infectate (inclusiv mâini) și obiecte (jucării, veselă) sau alimente contaminate (excepțional).
- Receptivitatea la infecţie este maximă între 2 şi 5 ani şi scade treptat până la vârsta adolescenţei (ca urmare a vaccinării sau ca o consecinţă a infecţiei naturale)
- Copiii sub 6 luni născuţi din mame imune, nu se îmbolnavesc
- Difteria nu lasă imunitate de durată
- Factorii favorizanți: colectivitățile de copii, aglomerația din încăperi, deficiențele imunologice, temperaturile scăzute și migrația
- Ajuns la poarta de intrare (reprezentată de mucoasele faringoamigdaliană (96-98%), laringiană (1-2%), nazală (0,5%) și doar excepţional conjunctivală, genitală, pielea lezată, sau urechea) bacilul se multiplică şi determină fenomene locale (edem şi false membrane) și eliberează o toxină care difuzează în organism și acţionează atât local, cât şi sistemic.
