Potrivit datelor publicate de Eurostat, România s-a situat anul trecut penultima în UE în ceea ce privește ponderea în PIB a taxelor colectate, cu doar 26,8%, cea mai redusă cu excepția Irlandei (22,7%, dar acolo există o situație specială în ceea ce privește raportarea PIB, urmare a Brexit-ului) și semnificativ sub cea din Bulgaria (30,3%), Lituania (30,4%) și Letonia (31,3%).
Pentru referință, trebuie amintit că media de taxare la nivelul tuturor statelor membre ale UE a fost de 41,1% iar cele mai ridicate valori au fost consemnate în Franța (47,4%), Danemarca (46,9%), Belgia (45,9%), Suedia (43,6%), Austria (43,1%), Italia (42,6%) și Finlanda (42,3%).
Ceea ce înseamnă că fiscalitatea efectivă din România s-a situat la mai puțin de două treimi în raport cu media europeană (65% dacă se face raportarea procentajului de la noi la nivelul mediu UE). Adică rămâne atât la foarte mare distanță de practica europeană și sub uzanțele țărilor din fostul bloc estic care au aderat la Uniune.
Datele Eurostat referitoare la evoluția fiscalității efective în România arată că cel mai ridicat nivel al taxelor și contribuțiilor sociale colectate s-a consemnat înainte de aderarea la UE, a revenit în 2015 la o valoare ceva mai mare, după care alimentarea bugetului public pe partea de impozite a fost sistematic mai mică, cu un minim atins în 2017 (vezi tabelul).
(Citiți și: ”Păcatul originar se decontează în an electoral: venituri de tip american la cheltuieli sociale de tip european”)
Taxa pe venit și averea individuală, punctul nevralgic
În structura pe tipuri de taxe și impozite, ar fi relevantă o comparație între România și UE pentru a vedea cât suntem de departe de uzanțele în materie și unde ar trebui să umblăm pentru a ajunge la o așezare mai „europeană” a taxării, cu observația importantă că o parte din această convergență inevitabilă ar urma să se facă pe partea de mai bună colectare și nu numai prin majorări ale cotelor legale de taxare.
Datele arată că aproape toate segmentele de colectare de taxe pot fi îmbunătățite predominant pe calea unei mai bune colectări, fără a umbla semnificativ la cotele de taxare. Cu observația că TVA-ul este cel mai puțin sensibil subiect, implicit cea mai puțin probabilă direcție de acțiune pentru aducerea veniturilor mai aproape de media UE.
La polul opus, se poate vedea ușor că ne situăm la doar 24% din nivelul de impozitare pe individ și/sau gospodărie, unde aproape sigur va trebui să mai acoperim din decalajul imens (peste șapte puncte procentuale din PIB, adică principalul motiv pentru care nu ne ajung încasările bugetare) în raport cu practica europeană.
2 răspunsuri
Dimpotrivă, datele arată că România funcționează în realitate cu niște cote de taxare mult mai mici, deci cele prevăzute prin lege sunt nerealiste.
De exemplu, când cota de TVA era 20%, iar gradul de colectare era 55%, România funcționa cu un TVA de 11%, în realitate. Faptul că românii au plecat din țară cu milioanele e cel mai bun barometru asupra situației de fapt.
Colectarea de taxe nu poate fi îmbunătățită ca procente, cele care trebuie să crească sunt sumele colectate, nu procentele ca scop în sine. Însă abordarea folosită dovedește ruptura de realitate.
Sa se imbunatateasca de acord da sa nu mai fie sariti marii profitori !
Ca nu toata lispa aia de TVA se datireaza tucii nefiscalizate sau merelor cunmpratate la margine de drum!!!
Ca mie mi e mareste TVA ul de ma ia Printul Acestei Lumi (nergu, cu coada, coarne si copite!) da altii nu platesc de milioane si milioane (trenuri de legime /fructe, de alcool eticilic sau bapoare de grau preumblat cu tava „restituit”)
Si hai pe bvune.. cum zic4ea Tudose – chiar credeti ca fimele alea mari si internationale au venit in Romania sa castige ceva de genu 0,7%?