Economia merge de mână cu speranța de viață sănătoasă: problemele Sănătății, planurile decidenților

Într-o societate echilibrată și funcțională, banii alocați Sănătății nu sunt o cheltuială, ci o investiție:
România pierde anual zeci de mii de oameni apți de muncă din cauza cancerelor – sau ajunge să plătească milioane de euro pentru boala acestora, pentru că nu a investit la timp în sănătatea lor.
Ca exemplu de bune practici, statele din Europa de Vest au crescut cu 10 ani speranța de viață a cardiacilor (care afectează tot mai mult oamenii tineri sau de vârstă mijlocie aflați în plină forță ) prin creșterea numărului de centre de infarct.
Dezideratul oricărui sistem de Sănătate: vindecarea, recuperarea și întoarcerea cetățenilor în economie se face atât printr-un sistem de prevenție, cât și prin accesul la tratamente inovative.

Așa s-a pus problema la conferința organizată marți de CursDeGuvernare – la care au participat de la decidenți de la cel mai înalt nivel al sistemului, la experți și jucători în industriile Sănătății.

Conferința a fost transmisă și poate fi următită LIVE – AICI LINK

În zilele următoare, vom reveni cu prezentările video detaliate ale fiecăruia dintre vorbitori.

(Redacția)

***

Principalele declarații ale speakerilor

Dr. Alexandru RAFILA, Ministrul Sănătății: lucrăm la strategia națională pentru Sănătate pentru următorii 9 ani.

• Cel mai dificil e să schimbăm mentalitatea oamenilor:  de multe ori accesul la servicii medicale spitalicești echivalează în percepția publicului cu accesul la servicii medicale de calitate. Celelalte tipuri de servicii, ambulatoriul, medicina de familie sunt mai puțin accesate și par mai degrabă dispecerii care te trimit să îți faci investigații și să te tratezi.
• Dezvoltarea serviciilor preventive – medicina omului sănător-  ar fi cea mai bună investiție, România are față de alte țări o discrepanță în ceea ce privește durata bolii. Putem avea o speranță medie apropiată de a altor țări, dar noi trebuie să tratăm oamenii mult mai mulți ani față de alții.
• E destul de greu, remarcați ce opoziție există în momentul de față în dezvoltarea unor servicii care să prevină supraaglomerarea la UPU. Se preferă transportul la spital, lucrul ăsta nu e sustenabil și crește cheltuielile din Sănătate. Lucrul ăsta nu e deloc sustenabil, iar la un moment dat lucrurile se blochează. E bine să avem o strategie de educare a populației, a personalului medical, care să meargă concordant cu o politică de investiții în sectorul sanitar, care, sigur, trebuie să construiască spitale noi, dar care ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea de servicii medicale suficient de extinse la nivel ambulatoriu.
• Noi aveam 4 milioane internări pe an înainte de pandemie, era foarte mult. În pandemie am ajuns la 2 milioane pentru că a fost limitat accesul la servicii de sănătate- din păcate nu am avut un sistem ambulatoriu care să compenseze. Și ne-am trezit și cu o mortalitate imensă…
• Sper că vom putea aduce în dezbatere publică aceste subiecte și să începem o campanie de educare. Trebuie să premiem prevenirea bolilor și mai puțin tratarea tardivă sau în stadii terminale. Sigur, trebuie să rezolvăm și aceste lucruri, dar accesul trebuie pus pe prevenție

• Noi lucrăm la strategia națională pentru Sănătate pentru următorii 9 ani. Evident, bolile netransmisibile reprezintă epidemia tăcută care afectează multe persoane. Plecând de la protocoale, ghiduri, vom desena intervențiile

Mihai DIACONU, Secretar de stat, MFP: Am putea să gândim o formulă de taxă clawback redusă pentru anumite medicamente inovative sau produse în România

• Referitor la cheltuielile de sănătate, dacă ne uităm strict matematic la acestea în perioada 2015-2022 o să observăm niște lucruri interesante și anume: acestea au crescut cu 143%, de la 28 de miliarde la 68 de miliarde de lei alocarea.
• Dacă ne raportăm la situația anterioară anului COVID, 2019, o să observăm că avem o creștere de 34%. Decidenții alocă importanță sănătății.
• Ce e interesant ca trend este că inclusiv această creștere se vede și în ponderea cheltuielilor ca pondere din PIB. Dacă în anul 2015 aveam o pondere de aproximativ 3,9% pentru domeniul Sănătății, în anul 2021 a crescut la 5,4% alocarea, iar prognoza pentru 2022 este de 5,2%. Sigur, în funcție de necesarul suplimentar de finanțare, dacă este cazul, cu ocazia rectificărilor bugetare, poate fi analizată necesitatea suplimentării acesteia.
• Cheltuielile din sănătate au înregistrat în ultimii cinci ani o creștere mult mai accelerată decât creșterea PIB. Dacă PIB-ul a crescut în medie cu 85%, cheltuielile din sănătate au crescut cu 143%. Ușor-ușor, România recuperează din decalajul față de media statelor europene. Desigur, tot timpul este loc de mai bine.
• Referitor la planificarea bugetară, ministerul Sănătății va asigura în acest an coordonarea a 12 programe de sănătate publică, iar Casa Națională coordonează 15 programe naționale de sănătate.
• Se poate cuantifica acel factor multiplicator pentru că și din experiența noastră de la Finanțe, este mult mai bine să previi decât să combați.
• Ministerul Sănătății în calitate de ordonator în anul 2022 pentru programele de sănătate are credite de angajament alocate de aproximativ 5,9 miliarde de lei, iar în bugetul Casei Naționale vedem o cifră și mai mare, de 8,5 miliarde de lei.
• Desigur când vorbim de investiții, din perspectiva MFP ne referim la investițiile de capital: spitale, aparatură și așa mai departe.
• România și-a asumat prin PNRR să bugeteze o alocare multi-anuală de investiții semnificative în economie. Prin urmare, în anii următori, după implementarea legislației conform programului național de reziliență, care într-o măsură importantă a fost făcută, mai avem niște adaptări de făcut, investițiile majore în sănătate vor avea asigurată o predictibilitate a finanțării din punct de vedere bugetar.
• Poate uneori ne-a lipsit această predictibilitate multi-anuală. Bugetul are caracter anul și într-adevăr, uneori, au fost poate blocaje administrative cauzate de nealocarea în cel mai eficient mod a anumitor resurse.
• Din perspectiva noastră nu vor mai fi probleme de predictibilitate din punct de vedere bugetar, în asigurarea investițiilor semnificative în sănătate în viitor.
• La nivelul MFP, dezvoltăm o schemă de ajutor de stat în economie pentru investiții cu impact semnificative. Ca și criterii generale acestea trebuie să fie peste un nivel de un milion de euro. Există anumite intensități calculate în funcție de prevederile europene. În funcție de anumiți indicatori avem anumite zone ale țării unde avem intensități mai mari sau mai mici. Acestea pornesc de la 60% până la 40%. Dacă din costul investițiilor eligibile, să zicem de zece milioane de euro, dacă investiția este făcută într-o zonă defavorizată, investitorului i se pot restitui șase milioane. Între codurile CAEN o să regăsim fabricarea produselor farmaceutice de bază și fabricarea preparatelor farmaceutice: vaccinuri, diverse medicamente, inclusiv homeopatice, antiseruri, fabricarea substanțelor biotehnice. Din această perspectivă MFP asigură că dacă avem un investitori care dorește să investească în producția de medicamente în România, asigură eligibilitatea acestuia pe schema noastră de ajutor de stat.
• Începând cu 15 iunie se deschide sesiunea de depunere de proiecte pentru această schemă de stat, care se va finaliza în jurul datei de 28 iulie.
• Taxa clawback poate fi redusă, dar poate în România am avea nevoie de o mai bună politică a medicamentelor. Am putea să gândim o formulă de clawback în care pentru anumite medicamente produse în România taxa este mai mică. Astfel am asigura, pe de o parte, atragerea investițiilor în România, investiții care au factor multiplicator în economie sau să constatăm că pentru un leu acordat ni se întorc doi lei, doi lei care poate ar compensa și scăderea de un lei la taxa clawback. La fel poate fi și cu medicamentele inovative. Aici rolul MFP este limitat. Suntem deschiși, intervenim, dar poate nu trebuie să punem accentul doar pe cheltuială. Poate ar trebui să avem cheltuială legată de investiție.

Dr. Patriciu-Andrei ACHIMAŞ-CADARIU, deputat, Secretar al Comisiei de Sănătate şi Familie, Camera Deputaţilor: Suntem pe final cu planul de combatere a cancerului

• Suntem pe final cu planul de combatere a cancerului și sper că îl vom depune curând în Parlament. Trebuie să profităm de posibilitățile de finanțare europeană și voi deveni avocatul pacienților
• Trebuie să vedem la ce ne raportăm și care sunt posibilitățile noastre. Există o prăpastie între voință și putință. Sigur, ne dorim medicină de calitate, ne dorim supraviețuire și inserție în muncă.
• Revenind la buget- eforturi s-au făcut, mă refer la partea de salarizarea, mai puțin la investiții. Dacă căutăm însă procentul investițiilor în sănătate, ca sume, vom vedea că raportat la Occident noi investim 1 la 8. Suntem departe…. Dacă am investi mai mult, am obține aceleași rezultate? Cu siguranță nu. Explic:
• Partea de profilaxie la cancer de col uterin sau cancer la sân. Acum 10 ani a apărut un studiu britanic care arăta că screeningul costa 20 de lire, iar tratamentul costa peste 10.000 de lire. Sigur, facem profilaxie, dar cum o facem și ce putem obține.  Cum putem face profilaxie la cancer de col uterin? Vaccinarea schimbă total perspectivele, dar avem 2 tipuri de screening. Trebuie să avem standardizare, citologi pregătiți, laboratoare. Deseori primim paciente cu diagnostic normal dar interpretat greșit.
• Tipizarea HPV. Toată lumea o face, e la modă. Atâta vreme cât specialiștii nu sunt pregătiți putem face mai mult rău decât bine. Apoi, ajungem la identificarea de leziuni. În 2022 se face în continuare indicații de histerectomie pe o displazie… Mulți specialiști nu urmează protocolul corect.
• Lucrurile se schimbă când apare profilaxia primară, respectiv vaccinarea. Nu ar trebui să permitem voci care luptă împotriva vaccinării. Aici ar trebui să demonstrăm, această soluție dă cele mai bune rezultate.
• Cancel de sân. Screeningul e mult mai complicat, iar ne lovim de standardizarea biopsiilor și de specializare. Cred că asta e o mare problemă, pregătirea specialiștilor dar și informarea populației.
• Cred că se mai pierd bani pentru că pacienții sunt tratați de 2 ori, sunt multe cazuri când tratăm ce se strică în altă parte.

Dr. Adela COJAN, președinte, CNAS: Centrele de infarct au crescut cu zece ani speranța de viață în Vest. În România există doar 21, avem nevoie de 45

• Astăzi vorbim despre investițiile în sectorul de sănătate, însă studiile internaționale multianuale pe care OMS le-a făcut de-a lungul timpului au demonstrat clar faptul că oricât de mult am investi în sectorul sanitar, acesta cu mai mult de 10-12% nu poate contribui în determinarea sănătății unei populații.
• Eu aș da exemplul SUA, care alocă 18% din PIB pentru sectorul de sănătate, cea mai dezvoltată țară, dar care nu are însă indicatorii cei mai buni ai morbidității și mortalității dintre țările dezvoltate. Are o speranță de viață la naștere sau durată medie de viață de 78 de ani, a ajuns acum la 80 de ani, comparativ cu țările dezvoltate din Europa de Vest care au ajuns la 85 de ani. Are cel mai mare procent de populație obeză, cel mai mare procent de populație cu diabet zaharat și un număr imens, 40 de milioane de americani, fără acces la serviciile medicale.
• OMS a demonstrat clar că un procent de 80% în determinismul sănătății contribuie comportamentul uman și aici intră stilul de viață, comportamentul, modul de petrece a timpului, factorii de risc legați de profesie, modul în care știm să ne gestionăm stresul, mediul social, politic, nivelul de dezvoltare socio-economică, gradul de educație al populației, mediul legislativ.
• Aici într-adevăr suntem în urmă. Cele mai recente date agregate ale Comisiei Europene au arătat că România se află pe penultimul loc între statele membre ale UE, 5,7% din PIB am alocat pentru Sănătate anul trecut, media europeană fiind de 10%. Germania, Franța, țările cu o speranță de viață la naștere de 85 de ani alocă în jur de 11%.
• Pentru că finanțarea Sănătății provine în mare parte din contribuții și aici avem un procent sub media europeană. Colectăm numai 10% din veniturile realizate de fiecare persoană, având o întreagă paletă de persoane scutite de plata contribuției astfel încât pentru sănătate plătim 5 milioane dintre noi și beneficiază 19 milioane de locuitori.
• Aceste lucruri contribuie în determinismul sănătății cu 80%. Mai este factorul genetic, stofa umană, cea pe care nu putem să o modificăm.
• De aceea, există preocuparea și deja s-a început acest proces de inversare a piramidei sectorului de sănătate astfel încât acești puțini bani pe care îi avem să îi cheltuim în mod rațional, să-i cheltuim eficient. Știm că OMS clasifică sectoarele sanitare din toate țările lumii în funcție de acești indicatori legați de eficiența și eficacitatea utilizării fondurilor, de asigurarea continuității la serviciile medicale, de asigurarea calității serviciilor medicale, a accesului necondiționat la serviciile medicale. Tocmai de aceea, preocuparea noastră a fost mai ales după sfârșitul pandemiei aceea de a întări sectorul primar de asistență medicală, al primului nivel de contact al pacientului cu sistemul de sănătate, astfel încât la acest nivel de contact să poată fi rezolvată cea mai mare parte din patologia de adresare, fiind un sector pe care pe noi ne costă mai puțin, are un randament mai mare și ne poate ajuta la direcționarea și internarea dirijată a pacienților, numai a acelor pacienți a căror viață este pusă în pericol către serviciile spitalicești pentru că acestea sunt cele mai costisitoare.
• Au fost doi ani de experiență pandemică în care s-a observat că datorită distanțării sociale și a măsurilor luate în cadrul serviciilor de sănătate, populația a accesat și a agreat serviciile de spitalizare de zi. Este pentru prima oară când acestea au depășit internările în spitalizare continuă și acest domeniu de asistență medicală ne este mult mai eficient și mult mai puțin costisitor decât spitalizările continue.
• Asigurarea accesului pacienților la serviciile ambulatorii de specialitate în context pandemic ne-a asigurat ca în spitale și în secțiile de ATI extrem de costisitoare să ajungă numai cazurile ce puneau în pericol viața pacientului.
• Practica ne-a dovedit că se poate, că și populația își poate schimba mentalitatea. Am moștenit un sistem în care predominau paturile de spital, peste patru milioane de internări la suta de mii de locuitori, este un procent mare față de media europeană. Apetitul crescut al populației de a se prezenta direct la serviciile de spital începe să se diminueze odată cu creșterea încrederii populației în ambulatorii, în medicii de familie și în serviciile de spitalizare de zi.
• De curând a fost lansat un plan național ambițios de prevenire și combatere a cancerelor în România. Trebuie investit în sectorul sanitar. Trebuie investiții, care sunt mai mici, în prevenție, decât în tratamentul maladiilor cronice sau a bolilor netransmisibile. Prevenția este mult mai ieftină decât depistarea și tratamentul acestora în stadii avansate.
• Am fost bucuroasă să particip în grupul de lucru din care la care dl Cadariu și-a adus aportul. În acest program sunt prevăzute acțiuni importante de prevenție cu termene de implementare și responsabili cu implementarea acestor acțiuni. Implementarea acțiunilor de educație pentru sănătatea populației, de combatere a tabacismului, de administrare a vaccinărilor, de promovare a activității fizice, de combatere de sedentarismului, de combatere a consumului excesiv de alcool, de menținere a sănătății sexuale sau de management al stresului. De asemenea, sunt prevăzute măsuri fiscale și legislative pentru combaterea acestor produse dăunătoare sănătății.
• Nu numai sectorul sanitar este implicat în îmbunătățirea indicatorilor de morbiditate și mortalitate. Trebuie să participe și sectorul de educație, cultură, campaniile de publicitate.
• Planul conține și acțiuni de screening pentru depistarea precoce a maladiilor cronice, dar și acțiuni de utilizare a biomarcărilor pentru depistarea acestor maladii.
• Pentru prima oară este stabilită standardizarea navigării pacientului oncologic în sistemul de sănătate. Sunt incluse terapiile inovatoare. Este de asemenea menționată implementarea și respectarea cu strictețe a protocoalelor standard de diagnostic și tratament tocmai pentru a nu cheltui inutil banii, a doua opinie medicală să poată fi făcută la solicitarea pacientului.
• Da, mai trebuie investit în sectorul de sănătate românesc, încă nu am ajuns la acei indicatori de morbiditate și mortalitate care să susțină un randament mai crescut și o dezvoltare corespunzătoare a serviciilor sanitare din România. Încă accesul la serviciile medicale, la terapiile inovatoare este redus, tocmai datorită barierelor de natură economică. Accesul geografic lasă de suferit la anumite servicii medicale și aici mă refer la centrele de infarct și la centrele de stroke care s-au dezvoltat în Europa de Vest și în decurs de zece ani au ajuns să-și îmbunătățească indicatorul de speranță de viață la naștere cu zece ani prin apropierea serviciilor de urgență pentru că se știe – cu cât se intervine mai rapid cu atât cresc șansele de supraviețuire ale pacientului.
• Trebuie să urmăm și noi tendința dezvoltării acestor servicii de tratamente genetice, de medicină personalizată, de telemedicină. Medicina a evoluat extraordinar, poate părea că banii sănătății au crescut exponențial și în România, dar și medicina a evoluat, tehnologia medicală a evoluat. S-a ajuns la minim invazivitate pentru aproape toate intervențiile chirurgicale. S-a ajuns la chirurgie robotică, la acele gadgeturi care măsoară parametrii. Și noi trebuie să ținem cont de aceste inovații pentru că și pacienții au acces la informație medicală, își reclamă și își revendică tot mai mult dreptul la sănătate.
• De aceea trebuie să fim atenți la prioritățile de finanțare și acestea sunt finanțarea sectoarelor ce pot degreva sectorul spitalicesc cel mai costisitor de cazuri internate inutil. Sunt pași mici făcuți înainte dar care se vor concretiza în rezultate. Schimbarea de mentalitate va avea mai multe etape de parcurs pentru că aici ne lovim de anumite mentalități legate de ajungerea directă la serviciile de înaltă performanță, tocmai de aceea standardizarea actului medical va ajuta mult la diminuarea cheltuielilor inutile în sistem.
• Este atenția mărită din perspectiva Casei, de dezvoltare a dosarului electronic de sănătate al pacientului. Era destul de nefuncțional. Începând din luna noiembrie a anului trecut, dosarul electronic de sănătate a fost redimensionat astfel încât să îndeplinim criteriile stricte de anonimizare și confidențialitate a informațiilor medicale personale. Urmează în baza unui proiect finanțat din fonduri europene, aceste baze de date medicale ale pacienților să se extindă de la medicina de familie și spitale către toate segmentele de asistență medicală. Totodată, suntem interesați să informatizăm tot ce înseamnă formularistică în sectorul medical. Este un alt proiect pe care l-am câștigat. Suntem în curs de implementare, poartă numele de SIGMA SMART. Va înlesni mult circuitul și navigarea pacientului și mai ales a pacientului grav bolnav și accesul la serviciile medicale, permițând medicilor totodată să își îmbunătățească și calitatea diagnosticului pentru că nu va mai fi nevoit să pună multiple întrebări pacientului pentru aflarea diagnosticului.
• Suntem atenți și la evoluția terapiilor genetice în țările dezvoltate ale Europei. Am introdus pe lista medicamentelor gratuite și compensate o serie de medicamente inovatoare, anticorpi monoclonali, terapii genetice. Cel mai mult ne interesează să urmărim utilizarea acestora în condiții de eficiență. Da, standardizarea diagnosticelor și mai ales a terapiei ne va ajuta să efectuăm acele verificări, acele evaluări astfel încât să diminuăm din prescrierile nejustificate, care ar avea mai puțină eficiență terapeutică.
• Suntem conștienți că prin dezvoltarea acestei palete informatizate în sectorul de sănătate, la un moment dat se poate ajunge inclusiv la cartografierea populației în legătură cu stofa genetică a poporului și a fiecărui cetățean astfel încât prioritizarea finanțării să meargă spre acea medicină personalizată care va reprezenta viitorul.
• Din păcate, dar suntem pe ultimul loc în legătură cu majoritatea indicatorilor de morbiditate și mortalitate. După noi, de cele mai multe ori se situează Bulgaria. Da, există programe. Nu, nu funcționează încă în mod coerent programele de prevenție. Programele curative au o finanțare consistentă, însă suntem necăjiți de faptul că tratăm stadii avansate ale bolilor, uneori cu șanse de supraviețuire reduse. Programele de prevenție nu și-au făcut vizibile rezultatele. Implementarea acestora se vede pe termen lung, după acțiuni consecvente de implementare a lor, dar acestea ne-ar ajuta mult la raționalizarea cheltuielilor în sectorul de sănătate.
• Avem 21 de centre de infarct, ar trebui să avem 42 în fiecare județ și 10-12 centre în București tocmai ca să apropiem aceste servicii de pacient. Rata infarctelor a crescut mult la vârstele tinere, se pot salva vieți prin ajungerea la aceste servicii de stroke.
• Cred că bagheta magică în managementul pacientului oncologic din România a fost găsită, identificată și transpusă deja în planul național de cancer, se numește navigatorul pacientului oncologic, sunt luate în considerare atât tratamentele inovatoare, depistarea precoce, cel mai important lucru, cu o ritmicitate a prezentării pacientului la serviciile de investigații, de radioterapie, chimioterapie. Bagheta magică ar fi respectarea acestor protocoale standard de diagnostic și tratament.

Prof. Mircea COȘEA, economist, profesor universitar la ASE: în Sănătate nevoie și de sectorul privat. În ce relații ești cu el?

• Punctul meu de vedere e puțin diferit. În timpul campaniei electorale din Franța s-a ridicat problema politicilor publice din sănătate. S-a întrebat: cine trebuie să facă asta: Medicul, politicianul, sau industria de medicamente? Medicamentul e o marfă, care se vinde și care trebuie să aibă piață, care trebuie promovat. În ce măsură, după criza pandemică, cum vedem acest raport.
• Unul dintre elementele cele mai interesante: evoluția raportului dintre pacient și stat prin politicile publice medicale a fost comportamentul pe care guvernele le-au avut în marea lor majoritate după pandemie.
• Acest raport între cetățean și stat trebuie revăzut puțin. Cum? În primul rând prin balanța veniturilor și cheltuielilor, bugetul de vfamilie. După 2020, statistica internațională arată că consumul de medicamente s-a triplat în lume. Mă bazez pe statistica europeană, pe Eurostat, care arată ce consum specific s-a majorat. În primul rând, vitaminele, în al doilea rând medicamentele din categoria aspirină, paracetamol,  și cele care sunt prezentate ca fiind miraculoase, ca supliment alimentar. Piața e plină de așa ceva, suplimente alimentare, care te fac bine de orice.
• Lucrurile astea au făcut ca în bugetul familiei să apară o cheltuială specială cu asemenea produse. Înainte nu era decât o chestiune conjuncturală, acum apare permanent. Și dacă ne referim la situația când era obligatoriu să cumpărăm măști și dezinfectant, atunci lucrurile sunt și mai clare.
• Ce înseamnă asta: statistica guvernamentală care se ocupă cu veniturile și cheltuielile, adică politica bugetară a statului, trebuie să aibe în vedere că în bugetul de familie trebuie să apară această cheltuială care ce face ea? Reduce puterea de cumpărare pe ansamblu.
• Când faci calcule de inflație, de exemplu, trebuie să te referi și la asta. Și medicamentele au o dinamică crescătoare, la fel ca făina, mălaiul, uleiul… Din acest punct de vedere abordarea trebuie schimbată: omul este un consumator de medicament.
• Distribuția acestei mărfi a luat un avânt extraordinar. Eu am avut curiozitatea: am parcurs într-o zi reclamele la medicamente, durata, frecvența, număr total de minute. Dacă analizăm și costul minutului de publicitate pe televiziuni vom constata că costul propagandei este foarte mare. Asta înseamnă că și profitul este mare dacă suportă aceste cheltuieli.
• Nu s-a vorbit deloc: care e raportul care ar trebui să existe în România între sectorul privat și sectorul ed stat? Experiența din țări dezvoltate arată că nicăieri nu se pot asigura bugete de sănătate așa cum ar trebui. Există în economie un indice de elasticitate care arată că în anumite domenii oricât ai investi cererea este mai mare. Ai, deci, nevoie și de sectorul privat. În ce relații ești cu el?
• Avem probleme cu bugetul pensiilor și al asigurărilor medicale și dintr-un punct despre care nu se prea vorbește pentru că nu dă bine. Trebuie să acceptăm că tot ce înseamnă migrație e bun. Dar: au plecat din țară cei care trebuiau să contribuie și au rămas în țară oameni mai bătrâni, adică beneficiari. Trebuie să faci calcule pentru că cei care au plecat nu trebuie să trimită în țară doar bani de cărămizi să-și facă casă…

Ana DODEA, Policy & Market Access Director, MSD: Este greu să te descurci în sistem, este complex, supralegiferat și supraprocedural

• Resursa umană e cea mai valoroasă, cel mai dificil de format și cea mai fragilă. Ne confruntăm însă cu o suprapunere a crizelor. Criza sanitară sperăm că a trecut, însă suntem într-o criză energetico-economică, căreia i se suprapune o criză de securitate.

• Chiar daca adesea nu este văzută ca o criza per se, nu este de neglijat nici evoluția demografica din ultimele trei decade. Știm ca România se confruntă cu un raport defavorabil între natalitate și mortalitate, ca o bună parte a fatalității înregistrate este preventibilă sau evitabilă, că există tendința generală de îmbătrânire a populației, că speranța de viată la naștere este inferioară mediei Europene și, mai ales, că speranța de viată sănătoasă la naștere de doar 60 ani în România, cu cca 13 ani inferioara țărilor europene cel mai bine plasate la acest indicator (v. studiu AICI). În plus, în decadele recente, pe fondul migrației populației de vârsta activă, România a început să se confrunte cu un deficit al forței de munca resimțit în numeroase sectoare economice.
• Acestea sunt câteva argumente ce susțin necesitatea unor politici coerente de sănătate și a investiților menite să contribuie la menținerea și îmbunătățirea stării de sănătate a populației, la prezervarea capacității de munca a capitalului uman care să poată beneficia de viață, inclusiv de o viată activă de calitate dar și productivă.
• La MSD am încercat să fim pragmatici, să asigurăm platforme de dialog și colaborare care să aducă rezultate concrete.
• Am încercat să înțelegem, la nivel de companie, ce ni se întâmplă ca actor în acest sistem al sănătății. Am luat decizia să colaborăm cu diverși actori din sănătate, experți, care să ne ajute vă ne validăm propriile teorii, să creăm resurse valoroase pentru întreg domeniul public.
• Am colaborat în ultimii 2 ani și jumătate cu diverse institute de cercetare, una dintre este Academia de Studii Economice. Mă bucur că România a făcut parte din acel grup select de state care au primit o bursă pentru cercetare în domeniul politicilor publice de sănătate ca urmare a unui proces global de selecție, iar ceea ce a reușit ASE cu acel studiu a fost extrem de valoros.
• De asemenea, am colaborat cu Institutul pentru Farmaco-economie din Suedia pentru a înțelege dinamica ratelor de tratament în ceea ce privește cancerul pulmonar, un subiect de care suntem extrem de interesați și în care am investit mult timp.
• Pentru a veni în sprijinul autorităților din domeniul sănătății și al finanțelor, MSD a modelat în cadrul proiectului Health Impact Projection (HIP) impactul bugetar dar si potențialul impact social și economic adus de folosirea în practica clinică a terapiilor imuno-oncologice din clasa inhibitorilor PD-(L)1. În cadrul acestui model economic este cuantificată valoarea adăugată adusa de penetrarea imuno-oncologicelor din clasa anti PD-1/ PD-L1 pentru un număr de 11 indicații clinice, în uz, sau ce ar putea intra pe piața locala în perioada 2021-2025.
• Modelul folosit arată că tratând un procent conservator de pacienți – undeva la 40% dintre pacienții eligibili – imunoterapiile pot conduce câștigarea a peste 16 mii de ani de viată la pacienții cu formele cele mai avansate de boala aflați in linia 1 sau 2 de tratament în perioada celor cinci ani modelați.
• De asemenea, 73% din anii de viată câștigați (adică 11,873 Progression Free LY) sunt in ani in care pacienții pot supraviețui bolii fără ca boala sa progreseze, ceea ce înseamnă cu circa 28% mai mult decât s-ar putea obține in condițiile tratamentului clasic.
• Pe scenariul analizat in HIP vorbim de peste 42 de mii (42,787) de pacienți cu boli oncologice în forme avansate, ce ar putea fi tratați în intervalul 2021-2025, rezultând într-un impact bugetar cumulat estimat la 2,47 miliarde RON pe an, dar și la importante economii pe seama costurilor indirecte salvate. In această primă iterație a modelului HIP vorbim de circa 102 milioane lei/an ca si costurilor indirecte ce ar putea fi evitate numai pe seama conservării productivității munci.
• Exercițiul de modelare realizat cu sprijinul MSD prin proiectul Health Impact Projection este un instrument cu atât mai relevant, ținând cont de planificarea multi-anuală atât de necesară din perspectiva recent promovatului plan Național de Control al Cancerului ce vine să contribuie la programul “Europe beating cancer” al Comisiei Europene.

Alina CULCEA, președinte, ARPIM: Doar unu din patru medicamente inovatoare aprobate la nivel european au fost rambursate în România

• Cel puțin la nivelul țărilor din Europa Centrală și de Est, accesul pacienților la medicamente inovatoare în aceste țări, atât în ceea ce privește disponibilitatea de noi medicamente, dar și timpul necesar ca acestea să devină disponibile, este semnificativ mai mic, în special față de cele mai dezvoltate cinci state europene. Îl spune un studiu PWC pentru Federația Europeană a Asociațiilor Industriilor Farmaceutice Inovatoare.
• Din păcate aceste guverne au și rezultate mai slabe în ceea ce privește sistemele de sănătate și acest lucru se vede clar în cifre. Aceste cheltuieli sunt chiar cu trei puncte procentuale mai scăzute, iar dacă ne uităm la cifre, în România, între 2000 și 2017 cheltuielile publice cu sănătatea pe cap de locuitor au fost cu 11.000 de euro mai mici decât media celor mai dezvoltate state. Din păcate, acest lucru se reflectă și în speranța de viață. În România este de aproximativ 75 de ani, dar este cu șapte ani mai mică decât media speranței de viață din aceste state.
• Ceea ce este mai îngrijorător este că la ritmul actual de recuperare a diferenței, România va avea nevoie de 27 de ani pentru a atinge speranța de viață a acestor state și 50 de ani pentru a scădea mortalitatea prevenibilă (boli cardiovasculare).
• Un alt element important este cum stăm cu cheltuielile publice nete și au rezultat aproximativ 100 de euro pe cap de locuitor, în anul 2019. Investim aproape jumătate față de țările din jurul nostru și mă refer la țări mai apropiate de noi, țări gen Cehia și Slovacia, unde vorbim de 212, 238 de euro pe cap de locuitor, respectiv Ungaria 193 de euro. Ne situăm similar cu vecinii noștri bulgari.
• Datelor oficiale plasează România pe ultimele locuri în cam toate privințele: cea mai scăzută finanțare pentru sănătate, cel mai lung timp de acces la inovația medicală, investiții reduse în cercetare-dezvoltare în domeniul farmaceutic și aș putea adăuga chiar și termene lungi de aprobare a studiilor clinice.
• N-aș vrea să se înțeleagă că nu apreciem eforturile considerabile pe care autoritățile le-au făcut în ultimii doi ani. Dacă fac un calcul rapid, sunt peste 90 de medicamente și indicații noi care au ajuns la pacienții români. Însă decalajul față de statele europene era atât de semnificativ încât e greu să recuperăm într-un termen atât de scurt. Eforturile trebuie să continue într-un ritm chiar mai accelerat.
• Într-un alt studiu, România se menține pe ultimul loc în UE în ceea ce privește timpul de așteptare al pacienților pentru a avea acces la medicamente de ultimă generație. Vorbim de 900 de zile pentru majoritatea medicamentelor, iar dacă ne referim la cele pentru cancer, 964 de zile.
• Ca și număr de medicamente inovatoare, doar unu din patru medicamente inovatoare aprobate la nivel european între anii 2017-2020 au fost rambursate în România în această perioadă. Și aici suferim de un decalaj.
• Un raport din 2016 arată că în Elveția, utilizarea medicamentelor cardio-vasculare inovatoare e responsabilă de aproximativ un sfert din creșterea longevității. Au fost 22 de mii de persoane peste 65 de ani introduse în acest studiu, cărora le-au fost administrate aceste medicamente în perioada 2003-2012. Un alt studiu din ECE, din 2014, a identificat mai multe tipuri de beneficii și susține că utilizarea medicamentelor inovatoare poate duce rapid la atingerea obiectivelor de sănătate ale OMS.
• Mi s-a mai părut interesant ce economii am putea face la nivelul României dacă inactivitatea rezultată din boală ar fi redusă cu 10%. Calculul pe care l-am găsit este că România ar putea să beneficieze de aproximativ 2,8 miliarde de euro la nivelul prețurilor din 2017 dacă această inactivitate ar putea fi redusă cu 10%.
• Cauzele întârzierii accesului la medicamente inovatoare sunt multiple, finanțarea insuficientă este una dintre ele. Pe de altă parte sunt alte cauze care ar putea fi corectate fără un efort semnificativ și aici vorbim de lipsa de claritate a legislației privind actualizarea listei de rambursare și a protocoalelor terapeutice. Aici deși termenele spun una, în realitate se întâmplă altceva. În același timp, din punct de vedere al voinței politice nu există un termen legal, ci simpla decizie de a introduce mai multe molecule și de a fi aprobate acestea prin ședință de guvern pe lista de molecule compensate. O altă cauză este și faptul că nu e valorizată suficient în evaluarea pentru compensare a gradului de inovație. În continuare pe aspectele acestea se poate îmbunătăți.
• Propunerile noastre: simpla modificare a legislației în sensul introducerii unor termene clare pentru actualizarea listei de medicamentele compensate ar trebui să ajute, încurajarea investițiilor, aprovarea studiilor clinice.
• Alte țări au găsit soluția unei deduceri parțiale a investițiilor din taxele plătite de industrie, precum clawback, țări precum Ungaria sau Grecia au permis acest lucru industriei farmaceutice, să-și deducă investițiile în studii clinice sau alte elemente importante din taxele pe care le plătește înapoi în sistem.
• O politică de prețuri stabilă și stimulantă ca să putem lansa și menține aceste produse în piață.
• O bugetare multianuală ar ajuta statul să aibă un forecast mai corect al cheltuielilor necesare care să permită ajungerea acestor medicamente la pacienți.
• ARPIM a lansat în noiembrie pactul pentru inovație în sănătate. Am invitat toți actorii din sistem cu obiectivul de a discuta aceste soluții și a ne angaja la un acces mai rapid a pacienților la medicamentele necesare.

Ramona JURUBIȚĂ, Vice-Președinte, FIC: Este necesară corelarea politicilor de sănătate cu cele de dezvoltare economică pentru a diminua povara bolii asupra persoanelor de vârstă activă

• Din perspectiva FIC o să aduc în discuție două abordări. Abordarea acestui model macroeconomic pentru România, pe care noi îl numim ”Va urma”. Este un model pe care l-am început în 2016, îl actualizăm periodic. Ambiția acestui model este ca România să devină a zecea economie a UE.
• Am actualizat modelul pentru a luat în calcul efectele pandemiei, dar și oportunitățile oferite de PNRR, cu toți pilonii incluși. Până în 2040, economia României are potențialul de a crește de 4,5 ori.
• Unul dintre pilonii principali ai acestui model și resursa cea mai importantă o reprezintă oamenii, motiv pentru care educația, sănătatea și demografia ar trebui să fie, în opinia noastră, în topul priorităților. ”Va urma” propune obiectiv strategic în domeniul sănătății pentru țară reducerea numărului de ani de inactivitate în rândul populației, cauzată de boli. Noi considerăm că acest model poate fi atins prin măsuri concrete, o parte s-au menționat, dar o să punctez câteva.
• Prima este legată de cheltuiala publică pentru sănătate și educație. Credem într-o creștere graduală și este importantă și prin prisma consolidării rezilienței sectorului de sănătate.
• Un alt aspect este cel legat de corelarea politicilor de sănătate cu cele de dezvoltare economică pentru a diminua povara bolii asupra persoanelor de vârstă activă. Sunt multe studii care arată că unu din doi pacienți bolnavi de cancer sunt la vârsta activă și diagnosticarea se face târziu. Anual se pierd numai din această situație 3,4 miliarde de euro în valoare adăugată. Adoptarea planului național de control credem că este extrem de importantă.
• Alte aspecte pe care le-am preluat în această analiză și care sunt și recomandări pentru autorități: actualizarea legislației referitoare la sănătatea mintală pentru a asigura un acces rapid la servicii și la tratament și identificarea de noi surse de finanțare în domeniul sănătății și aici ne referim în special la parteneriatele public-private.
• Aș vrea să dau un exemplu de succes în domeniul sănătății, un exemplu din 2002. Mai mult de un sfert de pacienții din România care au avut nevoie de dializă au beneficiat de îngrijiri medicale mai bune. A fost un parteneriat public-privat între guvern și IFC.
• O altă componentă importantă unde FIC a contribuit și continuă să contribuie este cea legată de resursa umană din sănătate și educația resursei umane din sănătate. Aici am desfășurat din 2013 mai multe proiecte cu Ministerul Sănătății, destinate personalului medical, cursuri dedicate medicilor, rezidenților și studenților. Din 2019 ne-am axat mai mult pe construirea și desenarea unui program pe care îl desfășurăm anual pentru managerii din spitale. Aici ne axăm pe aspecte practice cât și juridice, aspecte de proceduri și achiziții publice și surse de finanțare pentru spitale. Sunt câteva zile de discuții cu profesori din România, din Olanda, în care încercăm să ajutăm și să aducem contribuția academică și practică pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi.

Șerban SEMENIUC, Corporate Affairs Director, Regina Maria: 70% dintre abonați vin și folosesc servicii medicale de prevenție- fără să fie bolnavi își monitorizează starea de sănătate.

• În 2021 am făcut un studiu la nivelul PALMED despre impactul serviciilor medicale în economie și despre cum se multiplică investițiile făcute de mediul privat în  sectorul național. Datele pe care noi le-am agregat spun că pentru 1 euro cifră de afaceri generată de sectorul privat se realizează 6,5 euro pe întreg lanțul economic. Sau: pentru 1 milion cifră de afaceri realizată de mediul privat se generează 73 de locuri de muncă în întreaga economie.
• O altă cifră interesantă: pentru fiecare loc de muncă creat în sectorul medical privat generăm în economie, pe lanț, alte 2 noi locuri de muncă. Asta arată impactul infrastructurii sistemului medical privat este unul semnificativ. El ar putea să ajute sectorul public în toate demersurile acestuia. Noi suntem în contact direct și cu ministerul și cu CNAS, pentru a pune tot timpul la dispoziția autorităților infrastructura și mecanismele care să genereze cel mai facil acces la servicii medicale de sănătate.
• Uitându-mă în rețeaua noastră, și nu numai,  am realizat și un studiu despre impactul abonamentelor. Am observat că 70% dintre abonați vin și folosesc servicii medicale de prevenție- fără să fie bolnavi își monitorizează starea de sănătate. Este o modalitate prin care putem adresa o parte a problemelor enunțate azi.
• Legat de investiții- în ultimii 10 ani, mediul privat a alocat cam 2 miliarde de euro investiții în infrastructură medicală. Doar la Regina Maria am alocat peste 200 milioane euro investiții în infrastructură și prognozăm că ritmul se va menține următorii 5 ani.
• Pentru noi s-a tradus la nivelul anului 2020 în taxe plătite de peste 50 milioane euro.
• Câteva din realizările digitale ale Regina Maria, făcută împreună cu mai mulți parteneri, între care și Microsoft. Parcursul nostru digital a început acum mulți ani, dar un mare focus a apărut acum 5 ani, când au demarat marile investiții în infrastructura noastră digitală. La acest moment credem că suntem în avangarda industriei medicale și ne uităm tot timpul la ce se întâmplă în SUA sau țările nordice, state ce setează un etalon al digitalizării în sistemul medical.
• Primul exemplu: dosarul medical. De mai bine de 15 ani noi ținem datele tuturor pacienților, a tuturor interacțiunilor. În ultimii ani am dat acces neîngrădit pacienților la aceste date prin intermediul unui cont de portal creat. Avem astăzi peste 1 milion de conturi create, cu acces la dosar medical și posibilități de plată a serviciilor.
• În 2020, am lansat programarea electronică. Am dat acces pacienților, cu cont, la orice slot liber în sistem. Pacientul se poate programa direct, fără nevoie de programare și poate constata direct dacă serviciul este decontat de casă, dacă este acoperit de asigurare, eventual cât ar trebui să plătească.  Am ajuns la 2 milioane de programări în acest mod.
• Tot la debutul pandemiei am reușit împreună cu Microsoft să lansăm clinica virtuală, unde am efectuat până acum peste 500.000 de consultații într-o mare paletă de specialități.
• Ultimul instrument digital pus la dispoziția clienților, de această dată clienți corpoate, este portalul de HR, care permite abonarea, dezabonarea și menținerea în control a întregii documentații de medicină a muncii.
• Pentru următorii ani, credem că dezvoltarea se va duce în zona inteligenței artificiale, care nu va înlătura decizia umană dar va ajuta la creșterea vitezei. Ne uităm la ce se întâmplă la nivel european, sperăm ca legislația să se alinieze la dezvoltările tehnologice care există în acest moment 

Dr. Cezar IRIMIA, președinte, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer: Rețeaua de îngrijire a pacientului oncologic și traseul acestuia în sistem este încă deficitară

• Ai noștri economiști care decid pentru pacienții din România nu au învățat că finanțarea în două segmente importante, educația și sănătatea, generează profit, nu costuri. Vorbim de costuri toată ziua. Nu este realitatea.
• Investiția în sănătate generează întotdeauna profit.
• Cu un popor bolnav nu vom putea atinge performanțe economice. Tineretul e plecat, bătrânii sunt bolnavi. E dreptul lor să primească îngrijiri.
• E nevoie de intervenții pe mai multe niveluri de abordare eficientă a problematicii oncologice și aici aș aminti Planul național de cancer. Pe lângă acesta care sperăm să ne dea o claritate în sistemul de sănătate privind tratamentul oncologic, ne dorim și niște centre comprehensive de diagnostic și inițiere de tratament.
• Trebuie plecat de la investiții. Pe noi nu ne încălzesc studiile. Am fost nevoiți să acționăm statul în judecată. Avem peste 200 de procese câștigate privind accesul la medicație inovatoare care de cele mai multe poate face diferența între viață și moarte.
• Creșterea resurselor în procesul de diagnosticare și a calității acesteia. Încă are carențe majore și depinde viața noastră. Cu asta lucrează medicul oncolog atunci când ne prescrie tratamentul salvator. Dacă noi nu avem profesioniștii necesari, nu avem aparatura, de multe ori putem fi condamnați la moarte.
• Rețeaua de îngrijire a pacientului oncologic și traseul acestuia în sistem încă este deficitară. Noi vom începe cursurile de navigator, dar tot noi ca organizație să fim responsabili să facem pentru noi ceea ce trebuia să facă statul român? Eu mă simt taxat dublu atunci când mă investighez în privat și statul îmi ia bani. De ce nu putem selecta unde contribuim? La stat, la privat? Ar trebui să se facă lumină și în acest sens și nu se va face până nu vom avea contracte individuale de sănătate. Nu la căciula comună decid unii pentru noi fără noi. Ne vor binele și noi murim.
• Decalajul dintre noi și restul Europei este de șase-șapte ani privind accesul la medicamente. Finanțarea la nici jumătate din media europeană este jenantă. Investiția în sănătate generează profit.

Dr. Gindrovel DUMITRA, vicepreședinte, Societatea Națională de Medicina Familiei: Cel mai mare beneficiu pe care îl putem obține raportându-ne la cancer este prevenția primară și secundară.

•  Suntem într-un moment în care trebuie să discutăm lucrurile concret și corect, raportându-ne la pacienți.
• Trebuie să discutăm în primul rând de cadrul legislativ și, în al doilea rând, de cadrul financiar. De ce cadrul legislativ: asistența medicală primară, așa cum este definită în acest moment de Legea 95, se rezumă la medicul de familie și cabinetul acestuia, care ar trebui să preia toate sarcinile care vin din zona de asistență medicală primară și acum spun așa cum este definită de OMS. Pentru că sunt lucruri complet diferite. De ce?
• Dacă sistemul de asistență medicală primară, cel aflat înainte de reformă, se apropia cât de cât de cerințele unui sistem cât de cât eficient, ei bine, după reformă, suprapus cu reducerea finanțării care s-a produs în timp, a dus la reducerea personalului care funcționează în acest sistem. Acele echipe de asistență medicală primară care funcționau cândva cu medic de familie, medic pediatru, uneori cu medic de obstretică-ginecologie, exista soră de teren, moașă, așa mai departe, ei bine, acest sistem nu mai există.
• Cred că trebuie să plecăm cu reconstrucția sau cu eficientizare prin reconstruirea acestor echipe. Autoritățile au sesizat la un moment dat că există o problemă vizavi de aceste echipe deoarece medicina de familie s-a orientat în special asupra familiei, a individului, dar nimeni nu a mai păstrat o privire asupra comunității.
• Practic, teritorializarea de care aveam nevoie și care ar trebui să existe în acest moment, ei bine nu e acoperită. Această reducere a echipei este și mai dramatică. Dacă în 1990 – 2000 aveam în jur de 12.500 de cabinete de medicină de familie, potrivit CNAS aceste cabinete sunt reduse la 9.600. În care funcționează în jur de 10.500 de medici, plus personal adiacent.
• Discutăm de reduceri de aproximativ 25% și discutăm, și mai grav, de o deșertificare a zonei rurale. Acolo există oameni care au nevoie de asistență medicală, acolo este nevoie mai multă de un medic de familie decât ar fi, să zicem, în mediul urban.
• În acest moment pot spune că nu văd o politică prin care să putem să atragem oameni în sistem, să încurajăm retenția medicilor în rural. Avem nevoie de un plan integrat pe termen lung.
• Mai e ceva: cândva au fost înființate centrele de asistență medicală comunitară. Acestea nu funcționează în conjunție cu medicina de familie, ci în interiorul consiliilor locale, răspunzând unor deziderate ce nu țin de sănătate publică. Asta e o tragedie care trebuie corectată.
• În ceea ce privește finanțarea- la asistența medicală primară vorbim practic de o înjumătățire a cheltuielilor cu sănătatea, cu FNUASS, din PIB, în România, comparativ cu media UE. Chiar dacă avem o creștere, aceasta este una de la foarte puțin la puțin. Trebuie să discutăm despre nevoile reale și să renunțăm la finanțarea pe bază de istoric.
• Când construim bugete nu trebuie să ne raportăm la cheltuielile de anul trecut. Cheltuielile din trecut pot fi viciate de erori, există suprafinanțări pe anumite zone și alte zone care suferă cronic.
• Ajungem la prevenție. Cel mai mare beneficiu pe care îl putem obține raportându-ne la cancer este prevenția primară și secundară. Slavă Domnului, avem programe de screening, dar care ating cote foarte mici. Când ai o populație care acceptă intervenția preventivă, asta înseamnă populație educată.  Ați văzut câte eforturi s-au depus să ajungem la o rată de vaccinare covid de 50% din populația eligibilă- mult mai puțin decât în alte state europene.
• Accentul trebuie pus pe educație, încă din școală, să avem ore de educație de sănătate. Asta e o provocare nu doar pentru un minister, ci pentru întreaga societate.

Adrian GEORGESCU, Director Enterprise Commercial & Public Sector, Microsoft: Sistemul privat de sănătate a asigurat acel debușeu de presiune în perioada acestor doi ani de pandemie

• Eu ca și angajat sunt între două lumi. Trebuie să existe o simbioză între sistemul privat și sistemul public.
• Noi suntem un mare angajator, sunt peste 2.000 de colegi care lucrează în România și care beneficiază de asigurări, abonamente medicale. Un abonament medical complet care pornește de la zona de testare până la zona de asistență la naștere, la tratamente complexe. Astea au dat liniște și au asigurat acel debușeu de presiune în perioada acestor doi ani de pandemie. Au apelat la sistemul public doar pentru cazurile strict necesare, pentru cazurile de urgență majoră. O simbioză care cumva a contribuit, a ajutat la tot efortul din ultima perioadă.
• Am învățat foarte mult noi ca organizație în ultimii doi ani și jumătate. Investiția în sănătatea angajaților a fost dintotdeauna, numai că noi am învățat cu adevărat ce înseamnă dinamica și adaptarea la cerințele angajaților și a pune angajatul pe primul loc în condițiile pandemiei. Nu aveam cea mai mică idee cum am putea trata eficient acest întreg sistem de work from home.
• Faptul că avem un partener medical foarte serios și abonamente care acoperă o paletă foarte largă de servicii ne-a dat încrede ca angajator, dar a dat încredere colegilor noștri că sunt protejați, că pot apela la nevoie la un specialist.
• Noi am apelat des spre foarte des la sistemul de consultații online. Ne-a asigurat o flexibilitate foarte normală în condițiile date.
• Noi am insistat în această perioadă direct, fie prin intermediul specialiștilor de la Regina Maria să ne ducem către zona aceasta de well-being la nivel de discuții personale, psihoterapeuți dedicați, sesiuni de echipă, individuale, flexibilitate crescută în privința zilelor de concediu.

Partener principal:

MSD

Parteneri:

ARPIM, Regina Maria

Parteneri de comunicare:

Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer | Alianța Pacienților Cronici din România | Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune – APAA | BRCC (British Romanian Chamber of Commerce) | Project-E | Consiliul investitorilor Străini – FIC | Societatea Națională de Medicina Familiei | RBL – Romanian Business Leaders | RFI România | Sănătatea TV | RoHealthReview | Raportul de gardă | 360 medical | Media Kompass

***