(1) în sens general, reprezintă efectul modificării cu o unitate a unei variabile exogene asupra unei variabile endogene. De exem- plu, se poate vorbi despre efectul modificării cu un procent al impozitelor directe (percepute pe venit) asupra nivelului şomajului. În funcţie de cadrul şi de contextul analizei, se pot lua în considerare multiplicatorul investiţiilor, multiplicatorul cheltuie- lilor publice, multiplicatorul exporturilor ş.a.m.d. (2) În sens clasic, restrâns, m. reprezintă efectul modi- ficării cheltuielilor autonome asupra producţiei de echilibru. Acesta este în funcţie de înclinaţia mar- ginală spre consum, faţă de care se află în relaţie pozitivă, exprimată prin formula k = 1/1 – c’.
