Economia Chinei a crescut în primul trimestru al anului într-un ritm mai mare decât se anticipa, pe măsură ce restricțiile legate de Covid au fost anulate iar companiile și consumatorii scapă de pertubările logistice din timpul pandemiei. Însă o încetinire a economiei globale și persistența problemelor structurale poate afecta revenirea celei de a doua economii a lumii, se arată într-o analiză Reuters.
Tendința de înăsprire a politicii monetare a principalelor bănci centrale din lume, pentru a ține inflația sub control, a încetinit creșterea la nivel global. Aceasta a făcut ca multe țări, inclusiv China, să fie dependente de cererea internă pentru a stimula dezvoltarea economică.
Produsul Intern Brut al Chinei a crescut în termeni anuali cu 4,5% în primele trei luni din 2023, a comunicat marți Biroul Național de Statistică, mai accelerat decât în trimestrul precedent când a fost 2,9%. Datele pentru primul trimestru din acest an au depășit previziunile analiștilor, care anticipau o expansiune a economiei de 4%, și marchează cel mai bun rezultat trimestrial înregistrat în ultimul an.
China își va atinge ținta pentru 2023
Investitorii au fost atenți la datele statistice pentru primul trimestru pentru a evalua viteza redresării după ce Beijingul a ridicat brusc restricțiile legate de Covid în decembrie care au afectat timp de trei ani firmele din domeniul tehnologiei și piața imobiliară. În cursul anului trecut, PIB-ul Chinei a crescut în cel mai scăzut ritm din ultima jumătate de secol din cauza restricțiilor stricte impuse de politica zero-Covid promovată de autoritățile de la Beijing.
Economia chineză a crescut cu doar 3% în 2022, sub ținta oficială asumată de Beijing de aproximativ 5,5% stabilită în martie anul trecut. Pentru 2023, guvernul a stabilit luna trecută o țintă de creștere relativ modestă de „aproximativ” 5%.
Goldman Sachs consideră că creșterea Chinei în primul trimestru de 4,5% susține perspectiva băncii pentru întregul an și estimează că economia chineză să avanseze cu 6%.
„Datele comunicate astăzi sunt în concordanță cu viziunea noastră optimistă pentru întregul an în cazul Chinei”, a declarat economistul șef al Goldman Sachs, Hui Shan, pentru CNBC.
„Acesta este tipul de revenire după pandemie și este la baza motivului pentru care avem previziunile noastre de mai sus converg pentru o creștere de 6% pentru întregul an”, a spus ea.
Media prognozelor analiștilor intervievați de Reuters anticipează o creștere pentru 2023 de 5,4%, în pas cu prognoza oficială.
„Redresarea economică este pe drumul cel bun. Cel mai încurajator este consumul, care crește pe măsură ce încrederea gospodăriilor se îmbunătățește”, a declarat Zhiwei Zhang, economist șef la Pinpoint Asset Management. „Creșterea puternică a exporturilor din martie a contribuit, de asemenea, la stimularea creșterii PIB-ului în T1”, a adăugat analistul economic, citat de Reuters.
Rata șomajului în rândul tinerilor, aproape de maxim istoric
Rata șomajului din China a scăzut la 5,3% în martie, de la 5,6% în februarie, dar rata șomajului pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 16 și 24 de ani a revenit la 19,6% luna trecută de la 18,1% în februarie.
Conducerea politică a Chinei s-a angajat să intensifice sprijinul pentru dinamizarea economiei cu o cifră de afaceri anuală de 18.000 de miliarde de dolari pentru a reduce șomajul, dar are la dispoziție un spațiu redus de manevră, întreprinderile confruntându-se cu riscul nerambursării creditelor, probleme structurale și temerea unei recesiuni globale.
„Ținând cont de această tendință, ne așteptăm ca avansul PIB-ului în al doilea trimestru să atingă aproximativ 8% și nu va fi nicio problemă pentru China ca să-și atingă obiectivul de creștere pentru întreg anul”, a declarat Tao Chuan, macroanalist șef la Soochow Securities din Beijing.
„Însă vedem că unele probleme structurale se manifestă în continuare: rata șomajului, investițiile imobiliare și încrederea în sectorul privat. Aceste probleme trebuie rezolvate pentru a avea o revenire cu o viteză constantă”, a spus el citat de Reuters.
Investițiile în obiective de infrastructură ale Chinei au crescut cu 8,8% în ianuarie-martie față de aceași perioadă din 2022 – depășind creșterea de 5,1% a investițiilor totale în active fixe, în timp ce investițiile în imobiliare au scăzut cu 5,8%.
Redresarea economiei Chinei nu se face însă într-un ritm constant, date fiind provocările cu care se confruntă trecerea de la o dezvoltare bazată pe investiții la o creștere alimentată de consumul intern.
Cheltuielile legate de consum, servicii și infrastructură au crescut, dar producția industrială a încetinit din cauza unei cereri globale slabe, în timp ce frânarea creșterii prețurilor și majorarea depozitelor bancare ale populației ridică îndoieli cu privire la soliditatea majorării cererii.
Pentru a impusiona creșterea PIB, la mijlocul lunii ianuarie, în ajunul sărbătoririi Anului Nou Chinezesc, banca centrală a Chinei a pompat o sumă record de lichidități pe termen scurt în sistemul bancar pentru a satisface cererea crescută: 1,79 trilioane de yuani (384 miliarde de dolari) prin intermediul operațiunilor de piață, conform datelor centralizate de Bloomberg.
Exporturi în creștere
Și exporturile Chinei au crescut în mod neașteptat în luna martie, dar analiștii au avertizat că îmbunătățirea reflectă în principal faptul că furnizorii pot să-și onoreze comenzile amânate din cauza întreruperilor provocate de restricțiile impuse de Covid.
Purtătorul de cuvânt al Biroului de Statistică, Fu Linghui, a declarat într-o conferință de presă că, deși a fost un început bun pentru economie, „mediul internațional este încă unul complex și în continuă schimbare, constrângerile din cauza cererii interne insuficiente sunt evidente și fundația pentru redresarea economică nu este solidă”.
Comerțul bilateral SUA-China se află sub semnul teniunilor din ce în ce mai mari între cele două superputeri economice și militare. Deși schimburile comerciale SUA – China au atins o valoare record în 2022, ceea ce menținut dependența reciprocă a celor două cele mai economii ale lumii, trebuie ținut cont de eforturile lor de a-și croi drumuri separate. În prezent se preconizează că importurile din China se află sub presiune din cauza cheltuielilor de consum și temerilor de risc ale investitorilor în SUA. Companiile americane fac, de asemenea, eforturi pentru a găsi furnizori alternativi sau pentru a scurta lanțurile de aprovizionare și a readuce locurile de muncă acasă.
Efect de bază
Creșterea Chinei în trimestrul al doilea ar putea face un salt brusc din cauza efectului de bază, în raport cu performanțele slabe înregistrate în urmă cu un an, a spus Fu, citat de Reuters.
Trimestru/trimestru, PIB-ul a crescut cu 2,2% în ianuarie-martie, îndeplinind așteptările analiștilor și în creștere față de o creștere revizuită de 0,6% în trimestrul precedent.
Acțiunile de pe bursele asiatice au redus din piererile înregistrate imediat după comunicarea datelor, deși impulsul a fost limitat de problemele structurale cu care se confruntă economia Chinei. Indicele celor mai importante acțiuni cotate – CSI300 din China a crescut cu doar 0,1%.
Riscurile economiei chineze
„China se află într-un stadiu incipient al redresării economice. Se aseamănă cu o primăvară timpurie, când vremea este volatilă”, au scris economiștii de la firma de analiză de piață Macquarie într-un raport.
Semnalul negativ – cel mai îngrijorător a venit de la evoluția prețurilor de consum și de producție, care au indicat o cerere internă redusă. Cifrele – primul raport dintre cele trei seturi de date care au fost publicate – au alimentat speculațiile că autoritățile de la Beijing ar putea implementa mai multe stimulente pentru a susține creșterea economică.
Cifrele care ar fi putut o problemă gravă, expaniunea creditării, au arătat mai bine decât se aștepta, cu o creștere a împrumuturilor pe termen mediu și lung pentru gospodării, indicând relansarea cererii pentru creditele ipotecare.
Injecțiile de lichidități în economie
Analistul Bruce Wilds explică rămânerea economiei chineze pe linia de plutire prin inundarea pieței cu numerar prin operațiunile BPOC. Deși această revenire poate duce la creșterea prețurilor unor mărfuri, potențialul poate fi supraevaluat. Pe scurt, s-ar putea argumenta că China s-a bucurat de o bulă de creștere similară cu cea prin care a trecut Japonia în anii 1980 și care acum s-a încheiat.
Unul din argumentele celor care văd revenirea rapidă este că cetățenii chinezi au ieșit din pandemie cu multe lichidități și vor alimenta puternic consumul după lunga perioadă de lockdown. Însă acesta s-ar putea dovedi a fi eronat. Chiar dacă vor proceda în așa fel, cheltuirea economiilor nu va fi suficientă pentru a compensa ceilalți factori. Trebuie ținut cont că cea mai mare parte a averii gospodărilor chineze este investită pe piața imobiliară și este puțin probabil ca în condițiile în care aceasta va scădea se vor grăbi să-și cheltuie economiile.
Călcâiul lui Achile: Piața imobiliară
Cea mai mare problemă financiară cu care se confruntă China este explozia pieței sale imobiliare, care contează pentru 25% din total economie. Impactul unei crize de anvergură a pieței imobiliare care probabil că tocmai început ar putea dura ani de zile, în condițiile în care până în prezent trei sferturi din averea totală plus economiile populației sunt investite în locuințe. Odată cu scăderea prețurilor, aceștia vor resimți diminuarea averii propriilor gospodării, cu efect asupra întregii economii chineze.
Spre deosebire de SUA, unde turbulențele din sistemul bancar și inevitabila înăsprire a condițiilor de creditare ar putea însemna începutul unei încetiniri economice, în China pare să se întâmple contrariul. Pentru astimula redresarea economiei, Partidul Comunist adoptă o politică monetară ultra-relaxată, iar creditarea este în creștere.
Un sondaj trimestrial recent al PBOC, privind creditele bancare indică majorarea împrumuturilor corporative pe termen lung. Este posibil ca acest lucru să sugereze o întărire a încrederii investitorilor pe măsură ce antreprenorii își extind fabricile sau investesc în noi afaceri. Totuși, cel puțin o parte din cererea de creditare corporativă ar putea fi, cel puțin, din partea companiilor care împrumută noi sume pentru a refinanța datoria deja existentă.
***
