Consiliul de Administrație al Complexului Energetic Hunedoara a aprobat intrarea în insolvență voluntară a societății, după ce ministrul Energiei, Victor Grigorescu, a avut luni seara o discuție cu managementul companiei.
Cererea a fost depusă marți la tribunal și urmează ca acționarul majoritar, Ministerul Energiei, să facă propunerea de administrator judiciar.
Înființat în 2012, complexul a ”mâncat”, în numai 3 ani, peste 1,5 miliarde de euro – dacă se pun la socoteală și datoriile șterse atunci.
În 2012, România a cerut aprobarea FMI și CE pentru ștergerea unor datorii ale CE Hunedoara în vederea restructurării. Acceptul a fost primit, complexului energetic i s-au șters, și în 2012, datorii de 4,8 miliarde lei, dar restructurarea nu s-a produs.
Iar de atunci încoace, ajutoarele de stat și datoriile au trecut bine de jumătatea de miliard de euro.
CA a hotărât marți și revocarea lui Emil Floruț din funcția de director general.
„Decizia de intrare voluntară în insolvență a Complexului Energetic Hunedoara aparține Consiliului de Administrație al societății și a fost luată după o analiză complexă a situaţiei companiei. Sunt optimist în ceea ce privește situația Complexului Energetic Hunedoara, având în vedere că factorii de conducere au cerut protecția judiciară, în baza legii insolvenței. Această decizie evită pierderea locurilor de muncă, în urma unui posibil faliment, și oferă un răgaz în raport cu creditorii, pentru pregătirea unui plan de redresare. Această protecție este necesar pentru a repune compania pe drumul corect”, a declarat ministrul Victor Grigorescu pentru cursdeguevrnare.ro
(Citiți și: ”Cum hrănești cu sute de milioane un mastodont de miliarde: Ajutorul de stat pentru CE Hunedoara – începutul sfârșitului”)
În cazul unui faliment și-ar fi pierdut locurile de muncă nu doar cei 6.257 de angajați ai CEH, ci și alte câteva mii de la societățile afectate de întreruperea activității companiei sau de imposibilitatea de a-și recupera datoriile.
Soluția a fost luată după mai multe luni de amânări determinate de presiunea angajaților speriați că insolvența va duce la falimentul companiei.
În cele din urmă, după o discuție cu ministrul energiei, care a cerut asumarea unei decizii și anunțarea publică a acesteia, CA a ales această variantă din cele trei existente:
- Insolvența voluntară
- Așteptarea deciziei instanței în dosarul cu cererile a 18 creditori (care ar fi fost în detrimentul societății, potrivit ministerului)
- Aprobarea planului de restructurare asumat în fața Comisiei Europene (plan întârziat, care ar fi trebuit finalizat și aprobat înainte de luna decembrie, lucru care nu s-a întâmplat însă; în această variantă, ar mai fi durat foarte mult – până la aprobarea lui, notificarea Comisiei și parcurgerea tuturor celorlalte proceduri, situația s-ar fi agravat și deznodământul cel mai probabil ar fi fost tot falimentul)
Complexul Hunedoara, care are datorii de aproximativ 1,2 miliarde de lei și se așteaptă la pierderi de peste 400 de milioane de lei pe anul în curs, se pune astfel sub protecție, în condițiile în care are poprire pe toate conturile.
CE Hunedoara livrează în sistem 5% din energia electrică produsă în România.
CEH a făcut, începând cu februarie 2015, diligențe pentru obținerea unui ajutor de stat, iar guvernul a solicitat acordul Comisiei Europene.
Acest acord a fost emis, însă condițiile impuse de Bruxelles au forțat guvernul să recurgă la o ”inginerie financiară” pentru ca ajutorul să fie acordat: Guvernul a împrumutat Complexul Energetic pentru ca acesta să returneze contravaloarea unui alt ajutor de stat acordat în 2011.
După acordarea ajutorului de stat, situația CEH era obligată să prezinte un plan de restructurare care să fie aprobat până la sfârșitul anului, dar care a fost întârziat.
Iar cazul Hunedoara nu este singular: cealaltă jumătate goală a paharului, CE Oltenia, își caută și ea drumul către o restructurare care nu se mai produce :
Un răspuns
1.Situatia C.E.Oltenia devine tot mai complicata, parind ca i se apropie funia (UE-FMI) de git, fiindca Romania nu are carbunele superior (brun sau huila),care sa faca competitive termocentralele din Gorj.Lignitul este un carbune slab (caloric), exploatarile de suprafata distrug satele, mii de hectare agricole sau silvice, polueaza puternic, iar costurile energiei produse sint ridicate, comparativ cu cele hidro sau nucleara.
In plus, in lipsa unui „proiect national de reconstructie industriala”, consumul energetic national ramine scazut si lipsesc orice date tehnice privind evolutia viitoare a necesarului de energie electrica si a pretului sau, care sa orienteze C.E.Oltenia, in realizarea de programe fezabile de restructurare economica-financiara pe diverse termene.
Cu toate acestea, termocentralele au atuurile strategice inexistente in productia energetica hidro sau nuclearelectrica Cernavoda, constind in „independenta” de factori perturbatori,in stabilitata si calitatea energiei electrice produse.La Turceni si Rovinari, productia este realizata in grupuri energetice independente, care nu sint dependenta de seceta din ultimele veri ca hidrocentralele.
In acelasi timp, baza nationala de energie electrica (formata din mare parte din cele doua mari grupuri de la Cernavoda) ramine vulnerabila in lipsa productiei pe carbune, datorita marimii grupurilor energonucleare si asezarii in aceeasi locatie.Ele pot suferi oricind o intrerupere de durata sau o avarie majora, urmare a unor caracteristici ale domeniului, a unor cutremure, secete prelungite, etc.In oricare din aceste blocaje ale productiei de energie electrica, termocentralele gorjene sint solutia unica si imediata de salvare.Resursele nationale limitate de productie a energiei electrice, fac ca nici macar teoretic sa nu se puna problema inchiderii mineritului si a productiei energetice gorjene.
2.Pierderile financiare si economice ale termocentralelor, vor ramine multa vreme pretul national pentru siguranta strategica a tarii in domeniu, ele urmind a fi continuu diminuate.
Una din caile strategice in aceasta directie, o constituie viziunea propusa de noul director, asupra rentabilizarii Companiei urmare a „restructurarii, redimensionarii si reorganizarii, facute cu adoptarea unei alte culturi economice decit cea de pina acum”.
Aceasta viziune presupune reorganizarea prin redimensionare, in acord cu cerintele pietei nationale, realocarea de resurse proprii spre asumarea de noi activitati, care sa asigure eficientizarea companiei.
3.Data fiind situatia de incertitudine economica nationala – care sa impuna un anumit raspuns economic din partea C.E.Oltenia, consider ca structura organizatorica si functionala trebuie (re)construita ca pentru orice alta intreprindere mare, care sa-i confere forta si flexibilitate economica-financiara si o minima dependenta de „strategiile energetice nationale” ipotetice si schimbatoare, de la un guvern la altul.
Transformarea vizata de noul director prin asumarea de noi activitati industriale, va trebui sa se finalizeze intr-o intreprindere in care caracterul social sa se imbine cu cel economic.Aceasta evolutie impune ca noua viziune sa cuprinda transformarea C.E.Oltenia si intr-n centru judetean-regional pro-activ de promovare a dezvoltarii economice, in judetul in care de 25 de ani, nu exista nici un investitor industrial sau agricol, national sau strain.
Este de neimaginat o evolutie pozitiva a C.E.Oltenia fara un reviriment industrial al judetului, industria disparind in totalitate dupa 1989. In lipsa lui, nu va inceta presiunea sociala determinate de disponibilizari, cit si lipsa cronica de salariati cu buna calificare scolara si profesionala, care sa permita imbunatatirea activitati de conducere si executie sau noi angajari dupa iesirile la pensie.
4.De mai multa vreme am realizat si propus oficial (in vara)fostei conduceri un „proiect de transformare” a C.E.Oltenia, la care n-am primit insa nici un raspuns.Am propus acum, noii conduceri acelasi proiect, deoarece in lipsa aceluiasi proiect national al Guvernului Ciolos, de „reconstructie industriala a tarii”, C.E.Oltenia ramine ca si pina acum pe cont propriu, in lipsa unei strategii energetice nationale.Compania gorjeana va trebui sa-si materializeze intr-un proiect economic propriu, viziunea de transformare, care sa-i permita de a iesi din ecuatia(si presiunea spre lichidare) a UE-FMI, in care a pasit deja C.E.Hunedoara.Afara de oferta de transformare propusa – existenta si in viziunea noului director – nu exista si nu va fi de asteptat, nici o solutie economica providentiala…