joi

30 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

15 mai, 2022

Un document care ar putea fi analiza cheie pentru autorități în efortul acestora de-a reface echilibrele macroeconomice a fost elaborat în perioada februarie-aprilie de către un grup de 20 de economiști adunați în jurul inițiativei Consiliului Fiscal:

În actualul context, echilibrele pe care e așezată economia României au devenit o chestiune de siguranță națională, cu atât mai mult cu cât economia românască trebuie să se și poată alinia la oportunitățile istorice pe care le presupune reașezarea lanțurilor globale de distribuție și redesenarea unor industrii după războiul pe care Rusia l-a declanșat în Ucraina.

Analiza scanează marile probleme ale Bugetelor României, problema uriașă a veniturilor, (in)eficiența cheltuielilor, precum și maniera incoerentă în care se dau stimulente fiscale și în care sunt susținute unele ramuri, nu întotdeauna relevante, ale economiei.
Abordarea este, pe alocuri, comparativă – îndeosebi cu fostele state comuniste care, mai toate, și-au depășit problema dezechilibrelor drastice care le-ar face vulnerabile în fața șocurilor externe care – nu e nicio îndoială aici – vor urma.


Concluzia e una singură: sistemul fiscal al României trebuie regândit, resetat în funcție de principii clare care să susțină echilibrul macroeconomic pe care stă economia și orientat spre creșterea veniturilor bugetare fără de care statul nu poate produce dezvoltare și nu-și poate susține cheltuielile.

Pe lângă analiză, grupul celor 20 vine cu un set de propuneri-soluții pentru diverse situații și conjuncturi apărute în economie și în politicile bugetare ca urmare a intervențiilor arbitrare dictate de componenta politică a guvernării.

Numele celor 20 de economiști pot fi văzute în interiorul celor două documente pe care le atașăm la finalul acestui articol.

Din informațiile CursDeGuvernare, documentul a fost transmis și premierului Ciucă și ministrului de Finanțe Câciu, precum și la Cotroceni.


El poate fi  folosit ca punct de reper în eventualitatea că decidenții vor aborda serios problema bugetelor României și a mecanismelor care produc aceste bugete, sub presiunea creșterii cheltuielilor, în condițiile în care ne împrumutăm tot mai scump și, mai ales, tot mai greu.

Mai jos – câteva extrase din acest document:

Principii și probleme constatate – câteva extrase, dincolo de soluțiile propuse:

  • La începutul anului 2022, România avea de îndeplinit o ajustare fiscală (o reducere a deficitului bugetar) de aproximativ 4 procente din PIB – de la cca 7,2% din PIB deficit ESA în 2021 la cca 3% din PIB în 2024. La aceasta se adaugă efectele războiului izbucnit în februarie între Rusia și Ucraina, care implică, printre altele, cheltuieli bugetare sporite cu apărarea, cu asigurarea securității energetice și alimentare, cu protejarea gospodăriilor vulnerabile în raport cu creșterea prețurilor la energie, cu primirea și găzduirea refugiaților ucraineni etc.
  • Corecția bugetară este necesară, și pentru că politica monetară nu poate menține singură stabilitatea leului, mai ales întrucât deficitele externe au cauze preponderent fiscale și de natura (lipsei) reformelor structurale. Cu cât mai neclară și neconvingătoare ar fi corecția dezechilibrului bugetar, cu atât mai dificilă ar fi sarcina BNR de a asigura stabilitatea macroeconomică și protejarea monedei naționale.
  • Este de notat că unul din avantajele cotei unice de impozitare (pierdut în timp prin numeroase exceptări și derogări) este tratarea echitabilă a contribuabililor. Tocmai de aceea, reforma fiscalității ar trebui să înceapă prin corectarea numeroaselor privilegii și inechități în taxare
  • Cota unică de impozitare se bazează pe principiul impozitării proporționale a muncii. În fapt, prin numeroase derogări de la acest tip de impozitare, unii contribuabili ajung să fie impozitați regresiv, în timp ce alți contribuabili sunt impozitați proporțional, ceea ce erodează spiritul de echitate și solidaritatea din societate.
  • Politicile de ajutorare ale unor sectoare ar trebui să vizeze creșterea capacității investiționale si productive a acestora si nu doar păstrarea unui anumit nivel al puterii de cumpărare sau al consumului.
  • Nu se pot finanța cheltuieli permanente cu venituri de natură temporară, fie ele granturi din partea Comisiei Europene.
  • Din discursul public să dispară ofertele de reducere a ratelor de impozitare/taxare, într-o perioadă în care bugetul consolidat se află sub presiuni extraordinare. Intervenții punctuale și temporare nu sunt de exclus, pot fi necesare, în condiții foarte dificile, dar trebuie să se evite permanentizarea și generalizarea acestora.

Impozitarea și colectarea veniturilor fiscale – câteva extrase, dincolo de soluțiile propuse:

  • În ceea ce privește PIB/locuitor exprimat la Standardul Puterii de Cumpărare (SPC), România a înregistrat în anul 2020 un nivel de 72% din media Uniunii Europene, la mică distanță de Ungaria (74%) sau Polonia (76%), dar cu mult peste Bulgaria (55% din media UE)
  • În aceste condiții, este  nefirească ponderea extrem de mică, mai ales după standardele europene (ESA), a veniturilor fiscale (26,3% din PIB în anul 2020), față de 35,7% în Polonia sau 36,3% în Ungaria și chiar față de Bulgaria (30,6% din PIB)
  • Nivelul foarte jos al veniturilor fiscale este cauzat de trei factori distincți (sau de o combinație a acestora): un grad scăzut de colectare a impozitelor și taxelor datorate, inclusiv din cauza unei economii informale extinse; o multitudine de exceptări și scutiri care diminuează baza impozabilă, precum și regimuri preferențiale de taxare în anumite sectoare de activitate și pentru anumite categorii de contribuabili; în unele cazuri, cote de impozitare foarte joase în comparație cu ale statelor din Europa Centrală și de Est.
  • Doar mai puțin de 10% din companiile active sunt supuse impozitului pe profit (16%), companiile cu venituri sub 1.000.000 Euro/an fiind supuse impozitului pe venitul microîntreprinderilor (1% sau 3%) sau impozitului specific (derizoriu în cele mai multe cazuri) pentru hoteluri, restaurante, baruri – cu cifră de afaceri de peste 1.000.000 Euro/an.

(Citiți și:Raport: 7 semnale de alarmă în bugetul pe primele trei luni”)

  • Nu există limitări în ceea ce privește numărul sau obiectul de activitate al companiilor supuse impozitului pe venitul microîntreprinderilor.
  • Sarcina fiscală totală (impozit pe venit + contribuții sociale raportate la venitul brut) diferă foarte mult în funcție de tipul venitului (minim 2,5%, maxim 43,75%).
  • Există categorii de contribuabili ce obțin venituri din activități independente pentru care venitul impozabil se calculează pe bază de norme de venit, foarte mici în comparație cu câștigul real.
  • România are o cotă standard de TVA de 19% (redusă de la 20%, din 2017), dar și următoarele cote reduse:
  • 9% pentru alimente, inclusiv băuturi nealcoolice, destinate consumului uman și animal, medicamente de uz uman și veterinar, proteze și produse ortopedice;
  • 5% pentru – printre altele,  manuale, cărți, accesul la muzee, parcuri de distracție, cinematografe, săli de sport, livrarea de locuințe (în anumite condiții, destul de restrictive și cu impact limitat), dar și la cazare în hoteluri și serviciile de restaurant și catering, alimente eco, lemn de foc sau energie termică, în sezonul rece.
  • România are cel mai ridicat deficit de încasare al TVA (34,9% din VTTL) din UE, față de o medie de 10,5%.

Niște concluzii:

Analiza e însoțită de propuneri și soluții punctuale, care ar crește încasările fiscal fără a crește taxele, cu procentele necesare consolidării fiscal și ieșirii din turbionul deficitelor gemene dficit bugetar/deficit de cont current, care ne dă atâta bătaie de capt atât în ce privește finanțabilitatea României cît și menținerea cursului de schimb pe fondul turbulențelor provocate de inflație, cunoscut fiind că suntem importator net.

Recomandările – în documentele atașate mai jos:

1- Analiza integrală poate fi văzută AICI-LINK.

2- Un rezumat al Analizei – în PP AICI-LINK

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

***

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. 1.Analiza si propunerile celor ,,20 de economisti” vor avea acelasi rezultat practic precum ,,proiectul de tara” PREZIDENTIAL de acum 4 ani, a ,,400 de specialisti” in economie!
    Pentru iesirea din stagnarea economica-industriala, Romania are nevoie de un ,,proiect de tara”, care sa asigure REINDUSTRIALIZAREA, asa cum indica ferm lucrarea ACADEMICA ,,Reindustrializarea Romaniei – Solutii si Strategii” din 2010, ca raspuns la criza din 2009!
    In lipsa reindustrializarii, ,,raportul BNR privind pericolul intrarii in incapacitate de plata”, cele ,,7 recomandari ale Guvernatorului M. Isarescu”, concluziile si propunerile Consiliului Fiscal, etc. sint irealizabile.Analizele lipsite de solutii ale unor ,,mii de economisti” vor fi mereu irelevante si fara solutii programatice OPERATIONALE, deoarece nu contin metode, tehnici si instrumente institutionale de reconstructie industriala a tarii!
    2.Cind ne vom apropia de intrarea in incapacitatea de plata – urmare a disparitiei bancilor interesate de creditarea datoriei – alti 20 de economisti vor analiza si propune aceleasi masuri de buna impozitare si incasare a impozitelor si taxelor.Totul de la o economie aflata si dupa integrare in incapacitatea de dezvoltare industriala, care sa asigure echilibru bugetar prin bunuri si servicii la export!
    3.Proiectul de tara este purtatorul unui model economic nou, proactiv, indicat de lucrarea academica citata, iar in lipsa lui, economia se confrunta in continuare cu ceva asemanator analizei ,,sexului ingerilor”, in loc de viziune asupra dezvoltarii in epoca globalizarii si politicile industriale necesare atragerii si utilizarii masive a capitalului industrial strain!
    3.Desi pare paradoxal, ideea si proiectul de tara nu pot proveni de la ,,micro si macroeconomia” care sustin teoretic modelul economic bugetar, capabile de a realiza numai resursele nationale pentru dezvoltare.
    Acestea fiind inexistente in tarile slab industrializate, apelul la o viziune globalista asupra dezvoltarii, la modelul economic proactiv iese din tiparele economiei uzuale catre ,,noua economie a dezvoltarii”, fundamentata pe tehnicile de atragere si utilizare a Capitalului strain.
    Fara aceasta viziune si aplecare spre ,,noul dezvoltarii epocii globale”, in care Capitalul este ,,liber” de tarile care-l genereaza, pedalarea in gol pe masuri financiare si fiscale nationale nu poate duce decit la stagnare si saracie.Plusind social-politic de 15 ani peste capacitatea de sustinere a poverii sociale de catre bugetul national, capatul de drum este intrarea tarii in incapacitate de plata!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. 1.Analiza si propunerile celor ,,20 de economisti” vor avea acelasi rezultat practic precum ,,proiectul de tara” PREZIDENTIAL de acum 4 ani, a ,,400 de specialisti” in economie!
    Pentru iesirea din stagnarea economica-industriala, Romania are nevoie de un ,,proiect de tara”, care sa asigure REINDUSTRIALIZAREA, asa cum indica ferm lucrarea ACADEMICA ,,Reindustrializarea Romaniei – Solutii si Strategii” din 2010, ca raspuns la criza din 2009!
    In lipsa reindustrializarii, ,,raportul BNR privind pericolul intrarii in incapacitate de plata”, cele ,,7 recomandari ale Guvernatorului M. Isarescu”, concluziile si propunerile Consiliului Fiscal, etc. sint irealizabile.Analizele lipsite de solutii ale unor ,,mii de economisti” vor fi mereu irelevante si fara solutii programatice OPERATIONALE, deoarece nu contin metode, tehnici si instrumente institutionale de reconstructie industriala a tarii!
    2.Cind ne vom apropia de intrarea in incapacitatea de plata – urmare a disparitiei bancilor interesate de creditarea datoriei – alti 20 de economisti vor analiza si propune aceleasi masuri de buna impozitare si incasare a impozitelor si taxelor.Totul de la o economie aflata si dupa integrare in incapacitatea de dezvoltare industriala, care sa asigure echilibru bugetar prin bunuri si servicii la export!
    3.Proiectul de tara este purtatorul unui model economic nou, proactiv, indicat de lucrarea academica citata, iar in lipsa lui, economia se confrunta in continuare cu ceva asemanator analizei ,,sexului ingerilor”, in loc de viziune asupra dezvoltarii in epoca globalizarii si politicile industriale necesare atragerii si utilizarii masive a capitalului industrial strain!
    3.Desi pare paradoxal, ideea si proiectul de tara nu pot proveni de la ,,micro si macroeconomia” care sustin teoretic modelul economic bugetar, capabile de a realiza numai resursele nationale pentru dezvoltare.
    Acestea fiind inexistente in tarile slab industrializate, apelul la o viziune globalista asupra dezvoltarii, la modelul economic proactiv iese din tiparele economiei uzuale catre ,,noua economie a dezvoltarii”, fundamentata pe tehnicile de atragere si utilizare a Capitalului strain.
    Fara aceasta viziune si aplecare spre ,,noul dezvoltarii epocii globale”, in care Capitalul este ,,liber” de tarile care-l genereaza, pedalarea in gol pe masuri financiare si fiscale nationale nu poate duce decit la stagnare si saracie.Plusind social-politic de 15 ani peste capacitatea de sustinere a poverii sociale de catre bugetul national, capatul de drum este intrarea tarii in incapacitate de plata!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: