Comisia Europeană propune un nou tablou de comandă pentru monitorizarea evoluțiilor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă, pentru că disparitățile din Sud și Nord sunt atât de mari, încât ar putea afecta stabilitatea monetară a Uniunii.
Comisia propune, de asemenea, integrarea unui număr limitat de indicatori suplimentari din domeniul social și al ocupării forței de muncă în Raportul anual privind mecanismul de alertă (RMA) utilizat pentru detectarea dezechilibrelor economice.
Ele sunt necesare pentru că în Uniune s-a creat o discrepanță ”fără precedent” în domeniul social și al ocupării, iar disparitățile sunt atât de profunde încât afectează nu doar situația socio-economică a unor state membre, ci chiar stabilitatea monetară a UE ca întreg, a declarat joi László Andor, comisarul european pentru Ocupare, Afaceri Sociale și Incluziune.
Șomajul și riscul unei crize sociale au crescut din 2008 încoace într-un ritm mai pronunțat în anumite țări din zona euro, ceea ce a dus la creșterea distanței deja existente dintre sudul și nordul Uniunii.
(Citiți și: ”Noul defavorizat: tânăr, sărac, tânăr, şomer. O paralelă UK-România”)
Aproximativ un sfert din tinerii din zona euro activi din punct de vedere economic sunt șomeri (24 % în iulie 2013) și ratele de șomaj în rândul tinerilor prezintă diferențe substanțiale de la o țară la alta (rata cea mai ridicată se înregistrează în Grecia, 62,9 %, iar cea mai scăzută, în Germania, 7,7 %), mai puțin de 4 % din populația în vârstă de muncă din zona euro provine dintr-un alt stat membru decât cel de origine.
Tocmai de aceea, Comisia a propus ca statele membre să aloce minimum 20 % din pachetele financiare ce le revin în temeiul Fondului social european (FSE) (în intervalul 2014 – 2020), promovării incluziunii sociale și combaterii sărăciei.
Un nou tablou de bord
Pentru a analiza mai bine și a identifica rapid problemele majore, înainte ca acestea să se manifeste, UE are nevoie un nou tablou de bord.
Printre indicatorii lui s-ar număra:
- rata șomajului și modul în care aceasta evoluează
- rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și rata șomajului în rândul tinerilor
- venitul real brut disponibil al gospodăriilor
- rata riscului de sărăcie în rândul populației de vârstă activă
- inegalitățile
Pentru a vedea distanța dintre Sud și Nord, este suficientă compararea evoluției celor cinci indicatori propuși de Comisie în două dintre statele reprezentative pentru fiecare categorie: Spania și Germania – ambele raportate la media din eurozonă.
(Citiți și: ”Modelele sociale europene. Și observații pentru România”)
Rata șomajului
Rata șomajului din Spania, cea din Germania și media europeană erau foarte apropiate în 2007, dar s-au distanțat treptat, ajungând în 2012 la o diferență de peste 10 puncte procentuale.
Rata NEET
Și diferențele de la acest capitol sunt evidente.
Venitul real brut disponibil al gospodăriilor
În Spania, acest veniturile au început să crească rapid în 2008, dar la fel s-a întâmplat și cu îndatorarea gospodăriilor.
În 2009, gospodăriile au început să-și plătească datoriile, lucru ce continuă, dar veniturile au început să scadă.
Spaniolii economisesc tot mai puțin, iar povara datoriei rămâne încă substanțială.
Evoluția veniturilor gospodăriilor a fost mult mai moderată în Germania, în ultimul deceniu.
În timpul crizei, Germania a reușit să protejeze veniturile gospodăriilor și cererea, chiar dacă în ultimii ani acest efect de amortizare s-a diminuat.
Rata riscului de sărăcie în rândul populației de vârstă activă
Spania a înregistrat o deteriorare importantă a ratei sărăciei relative, a ratei copiilor aflați în sărăcie, a ratei sărăciei în rândul celor care lucrează, precum rata gospodăriilor care au dificultăți financiare.
Aici, nici Germania nu stă foarte bine, comparativ cu media zonei euro.
(Citiți și: ”Criza şi populismul au crescut inegalitatea socială prin distrugerea clasei mijlocii. coeficientul gini plasează România la marginea Europei”)
Inegalități
Nici la acest capitol Germania nu stă chiar atât de bine pe cât s-ar putea crede dacă ne uităm la performanțele economice.
Însă Spania a înregistrat o majorare semnificativă a inegalităților de venit, precum și a inegalităților de pe piața muncii.
Subangajarea a crescut accentuat, iar trecerea de la contracte temporare de muncă la cele permanente a scăzut la un nivel foarte mic (10%).
Urmărește-ne pe Google News
