În drumul ei spre implementarea unui model de creștere sustenabil, România trebuie să țină cont, dincolo de media europeană, de specificul diferit al țărilor care compun Uniunea și de abordările care s-au dovedit a fi de succes. Or, din perspectiva eficienței economice și a egalității sociale, modelul social european se divide în patru variante distincte, după cum avem niveluri mai mult sau mai puțin marcate ale celor doi indicatori.
Asta în condițiile în care economia a intrat într-o eră de schimbări rapide. Acestea creează atât amenințări cât și oportunități iar flexibilitatea socială și viteza în luarea deciziilor economice devin esențiale pentru succesul pe o piață tot mai competitivă și mai interconectată informațional. Tradiția este contestată de noile venite în peisajul tranzacțiilor cu bunuri și servicii iar liderii mondiali de altă dată sunt înlocuiți cu noi centre de putere tehnologică.
Țara care exemplifică cel mai bine modelul nordic este Danemarca, unde rata de ocupare urcă la 75% iar indexul de sărăcie extremă este de 12%. La polul opus se află Italia, ilustrare a modelului mediteraneean, cu doar 58% rată de ocupare și un index de sărăcie printre cele mai ridicate (19%).
După cum era de așteptat, Marea Britanie este exponenta variantei anglo-saxone, cu o rată înaltă de ocupare (72%) dar și cu un nivel relativ mare de sărăcie (18%). Celelalte două mari economii europene, Germania și Franța, susțin modelul continental ( 65% și 63% la ocupare, respectiv 15% și 12% la sărăcie), cu Germania ceva mai aproape de optimizarea în sensul eficienței nordice.
Modelele Nordic și Anglo-Saxon par a fi sustenabile, în timp ce modelele Continental și Mediteraneean trebuie ajustate în direcția creșterii eficienței și a dezvoltării prin reducerea facilităților sociale ce descurajează munca. Demn de reținut, dincolo de presupuneri, nu există un argument clar care să conducă la ideea că astfel se vor mări decalajele sociale pe termen mediu și lung.
Contrar aparențelor, modelul anglo-saxon european rămâne destul de diferit de cel american. Ambele oferă o protecție scăzută prin legislația muncii, dar modelul american oferă un ajutor de șomaj substanțial mai redus. Dar diferența substațială derivă din caracterul universal al beneficiilor oferite de stat în Europa, în timp ce în America rețeaua protecție socială nu include un mare număr de cetățeni.
Cel mai frapant exemplu este cel al situației din sistemul de asistență sanitară. Deși în SUA venitul pe locuitor este mai ridicat decât în cea mai mare parte a țărilor din Europa Occidentală, circa 40% din populație nu beneficiază de asigurare de sănătate, ceea ce o face extrem de vulenrabilă în cazul unor probleme de ordin medical.
Câteva caracteristici de luat în seamă
Redistribuirea pe calea impozitării diferențiate a veniturilor este mai evidentă în țările nordice (unde reducerea inegalităților rezultate din veniturile primare este de 42%) și mai redusă în zona mediteraneeană ( unde același indicator se află la nivelul de 35%), cu segmentele anglo-saxon și continental undeva spre mijlocul intervalului (ambele aproape de 39%).
În ce privește șansele de ieșire din sărăcie, Grecia (zona mediteraneeană) se situează cel mai jos, alături de Irlanda (zona anglo-saxonă), de o parte și de alta a graniței trasate de media europeană a gradului de ocupare. Mai jos de acesta din urmă se află, cu șanse ceva mai mari de ieșire din sărăcie, Italia și Spania, iar, mai sus, i se alătură Marii Britanii o țară din flacul sudic, Portugalia.
De remarcat că, deși deține recordul european de ocupare, nu Danemarca oferă cele mai mari șanse de ieșire din sărăcie, ci Suedia și Finlanda. Foarte aproape de danezi se mai plasează olandezii și austriecii, chiar dacă ultimii au rată de ocupare doar cu puțin peste media UE de circa 66% ( obiectivul stabilit pentru anul 2020 este de 70%)
O trăsătură esențială ce diferențiază semnificativ modelul social european la nivel național este cea a recompensării la participarea pe piața muncii, cu diferențierile nete la cele două capete ale spectrului de vârste. Ocuparea la grupa de vârstă 55 – 64 ani trece de jumătate în țările nordice și anglo-saxone și e aproape dublă față de sudul continentului. Un sistem generos de ajutoare de șomaj reduce necesitatea unor restricții legale pentru concedierea personalului și viceversa.
Prin contrast, în sud șomajul la grupa 15 – 24 ani este cel care se duce spre 50%, deși este cu mult mai scăzut în nord și în zona anglo-saxonă (unde se duce spre 15%). Acolo, filosofia de protecție socială conduce spre autoprotecție și crearea de locuri de muncă pe fondul unor taxe mai reduse, mai degrabă decât oferirea de beneficii mai generoase categoriilor defavorizate, din aplicarea unor impozite sporite.
Concluzii pentru România
Trecerea se poate face mai ușor dinspre varianta continentală spre cea nordică și de la cea mediteraneeană spre cea anglo-saxonă, dar, în funcție de obținerea sprijinului popular, nu sunt excluse și transformări mai radicale. Punctul sensibil este dacă schimbarea pentru o eficiență economică mai ridicată nu va avea un impact major asupra raportului de forțe din plan politic.
Venind dinspre o zonă semimediteraneeană de eficiență scăzută și egalitate semiredusă, cu o structură bugetară anglo-saxonă pe venituri și semicontinentală pe cheltuieli, în pofida afinităților continentale, România are mai degrabă de urmat calea britanică, de nuanță poloneză, spre nordul dezirabil alcontinentului.
Două treimi din PIB-ul UE se realizează într-una din economiile care reclamă o creștere a eficienței ( aici intră și țara noastră), inclusiv pentru a păstra coeziunea unei zone monetare unice extinse.
De aceea, reformarea pieței muncii și a politicilor sociale se impun cu necesitate, atât pentru o parte din statele dezvoltate, cât și pentru noile state membre ce încearcă să reducă decalajele, așadar și pentru noi.
În primele, bunăstarea și siguranța oferite cu generozitate de stat au indus ineficiență și au creeat un handicap firmelor aflate în competiția tot mai acerbă de pe piețele globale. În cele din urmă, plasarea pe traiectoria deja parcursă de țările aflate acum ele însăși în poziții dificile, nu mai este nici dezirabilă și nici posibilă, fără a asuma o consfințire a menținerii decalajelor.
4 răspunsuri
parerea mea ca si roman, e mult mai simplu sa faci un sistem dupa calitatile native ale unui popor decat sa faci un sistem poate corect dar care nu respecta in nici un fel avantajele si traditia poporului respectiv si anume:
noi romanii suntem un popor de oameni liberi, inventivi individualisti convinsi, cocalari prin definitie trebuie sa ne impresionam vecinu cu o masina noua o nevasta trofeu etc, in sensul asta orice impunere a statului va crea rezistenta si inventivitate pt evitarea normelor,
deci nu numai ca un model social e total neindicat poporului roman dar nici macar modelul anglo-saxon nu ni se potriveste perfect,
cel mai bine pt noi ar fi un model liberal cu incasari de 15% din pib, sanatate educatie private, sa nu mai vb de autostrazi de stat , orice model care prevede redistribuirea e sortit esecului in Romania, cum poti sa redistribui ceva cand cei care trebuie sa faca redistribuirea sunt tot romani si au aceleasi idealuri de a reusi si de a impresiona individual?
da nu muncim in echipa ca nemtii, ne strangem ca popor doar in fata unei amenintari externe, cand realizam ca aceste plaiuri sunt minunate” pacat ca sunt populate” expresia aceasta din popor e un exemplu clar despre ceea ce sunt si ce simt romanii, dar avem calitati individuale remarcabile pt o tara mica am dat destui indivizii exceptionali acestei lumi si acesta ar trebui sa fie avantajul nostru competitiv, iar sistemul trebuie creat dupa oameni nu sa incercam imposibilul cu sistem nemtesc administrat de romani.
Am o nedumerire: In conditiile in care structura de cheltuieli este de tip semicontinental, de ce intram totusi in tipologia tarilor mediteraneene cu grad mare de saracie extrema?
Cred că avem două probleme, una mai serioasă decât alta. 1/ asemănarea nu mai e atât de izbitoare la structura de venituri. 2/ e foarte posibil să se piardă câteva ceva prin ”structurile” dintre cele două structuri:,)
MODELUL ANGLO-SAXON NU POATE FI APLICAT IN ROMANIA. CU CINE SA-L FACI ? SA FIM REALISTI, NOI SUNTEM FOARTE DIFERITI DE CEI DIN NORDUL EUROPEI. NOI SUNTEM MULT DIFERITI SI FATA DE GERMANI SU AUSTRIECI DIN CENTRUL EUROPEI. PUR SI SIMPLU ASTA ESTE.
CEL MULT NOI AM PUTEA COPIA FRANTA CA MODEL.
GRECII SI PORTUGHEZII SUNT IARASI DIFERITI FATA DE NOI.