sistem şi politică economică în care anumite ramuri ale economiei unei ţări sunt protejate temporar, parţial sau total, de concurenţa străină, prin măsuri guvernamentale. În analiza p. trebuie să se ţină seama de condiţiile concrete de loc şi de timp. Pentru ţările în curs de dezvoltare, p. poate avea temporar un impact pozitiv în formarea sau dezvoltarea unor ramuri sau subramuri economice. În România, prima lege de încurajare a industriei naţionale a fost votată în 1887, după ce cu un an înainte fusese adoptat un tarif vamal protecţionist. Se disting mai multe forme de p.: p. tarifar, monetar şi administrativ (gri) se aplică asupra produselor importate, prin taxe vamale “ad valorem” (în procente din valoarea lor) sau specifice (o sumă fixă adăugată la preţul produsului importat) plătite de consumatorul naţional; p. netarifar constă din măsuri de contingentare (limitare cantitativă) a importurilor, interzicerea totală a importului anumitor produse pe o perioadă determinată, formalităţi de import descurajatoare; p. administrativ presupune restricţii legislative asupra unor norme de consum, norme sanitare, protecţia consumatorului în scopul îndepărtării producătorilor străini. P. face obiectul a numeroase critici deoarece, pe lângă aspectele lui pozitive, are şi numeroase inconveniente, între care suprimarea stimulentului eficient pe care îl constituie concurenţa străină. Ca urmare a concurenţei dure de pe piaţa mondială şi a politicilor protecţioniste ale
multor state, în anul 1948 a luat fiinţă Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (G.A.T.T.), ca organism interguvernamental care îşi propunea să contribuie la liberalizarea schimburilor comerciale externe. Începând cu 1 ianuarie 1997, g.a.t.t. a fost înlocuit cu Organizaţia Mondială a Comerţului, care are ca obiectiv principal lupta împotriva protecţionismului şi liberalizarea comerţului internaţional. P. este opusul liberului schimb.
