unitate economică funcţional-insti- tuţională, a cărei funcţie principală este de a colecta, de a transfera şi de a repartiza disponibilităţile financiare. Rolul b. este deci acela de a pune în legătură, pe baze comerciale, unităţile economice care se află în căutare de fonduri cu cei care caută pla- samente. Principala funcţie activă b. şi a celorlalte instituţii de credit constă în acordarea de împrumuturi solicitanţilor care întrunesc condiţiile de bonitate financiară. Împrumuturile se acordă fie pe seama capi- talurilor proprii ale b., fie pe seama soldului lor activ între depunerile clienţilor şi solicitările de restituire din partea acestora. Alte servicii active bancare: gestionarea conturilor deponenţilor; organizarea înfiinţării de societăţi pe acţiuni; efectuarea de operaţiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente (active) financiare proprii. Principala funcţie pasivă a b. se referă la primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi ale unităţilor economice nonbancare (depozitul). Printre asemenea funcţii mai figurează: executarea de plăţi, pe baza ordinelor clienţilor, din
depozitele constituite; conducerea operaţiunilor de casă ale întreprinderilor şi instituţiilor. În condiţiile actuale, b. a încetat de a mai fi o simplă intermediară între unităţile economice nonbancare, ea a devenit o instituţie foarte dinamică şi cu impact major asupra întregii societăţi. Una dintre aceste funcţii macroeco- nomice constă în faptul că băncile, îndeosebi cea centrală, coordonează plăţile şi încasările ce se efectuează în economie. Ele gestionează profesional moneda naţională şi supraveghează relaţiile ei cu celelalte monede. Amploarea crescândă a importanţei băncilor, ca şi diversificarea operaţiunilor efectuate de ele au condus, mai întâi, la specializarea lor, pentru ca recent să apară o tendinţă puternică spre universalizarea funcţiilor îndeplinite de fiecare b. În acest context, b. vinde şi cumpără valută, ea efectuând şi alte operaţiuni valutare (v. Bani, Politica monetară).
