monedă scripturală internaţională, a cărei constituire a fost propusă de către delegaţia Marii Britanii (condusă de J.M. Keynes) la conferinţa monetară internaţională din 1944 de la Bretton Woods. Banca “centrală” mondială care ar fi urmat să se constituie pe baza propunerilor britanice avea menirea să asigure ţărilor deficitare mijloacele de plată necesare pentru a-şi continua tranzacţiile, ca alternativă la reducerea importurilor şi diminuarea efectului multiplicator al comerţului exterior asupra producţiei şi ocupării. B. urma să fie creat de către Banca “centrală” mondială pe baza aurului ce-l deţinea de la ţările membre şi distribuit statelor membre în funcţie de locul ocupat de către fiecare în comerţul internaţional. Volumul şi dinamica b. urmau să fie proporţionale cu dinamica schimburilor internaţionale. Filozofia b. s-a aflat la baza constituirii Drepturilor Speciale de Tragere (D.S.T.) de către F.M.I. (v. Fondul Monetar Internaţional).
