(1812-1893) economist, membru al Academiei Române, om politic român din Transilvania, cu contribuţii majore în privinţa dezvoltării economiei de schimb, a industriei şi comerţului. A fost participant activ la Revoluţia de la 1848, întemeietorul presei româneşti din acea parte a ţării. A fost secretar şi preşedinte al “Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român” (ASTRA), membru al Academiei Române de la înfiinţarea ei. Ca exponent al noii clase purtătoare a progresului economic, a criticat sistemul perimat al economiei naturale (feudale), a militat pentru emanciparea socială a maselor, susţinând abo- lirea proprietăţii funciare feudale, statornicirea economiei de piaţă şi împroprietărirea fără răscumpărare a ţăranilor. Considerat cel mai de seamă economist transilvănean, el a abordat problemele majore ale economiei transilvănene din secolul al XIX-lea, care priveau dezvoltarea industriei, a agri- culturii, a căilor de comunicaţie, a fiscalităţii şi comer- ţului. El considera necesar să se încurajeze îndeosebi marea industrie, de fabrică, înzestrată cu o tehnică avansată, capabilă să înfrunte cât mai repede şi mai eficient concurenţa străină. Una dintre marile realizări practice ale lui G. Bariţiu pe tărâm industrial este înfiinţarea fabricii de hârtie de la Zărneşti. În viziunea marelui cărturar revoluţionar român, comerţul este, de asemenea, un factor dinamizator al întregii vieţi economice. G. Bariţiu era un adversar neînduplecat al dualismului austro-ungar şi apărător intransigent
al drepturilor poporului român. Concomitent cu susţinerea dezvoltării industriei naţionale, G. Bariţiu a fost un animator fervent al protejării ei de con- curenţa străină.
