Arhitectura proiectului european va trebui regândită astfel încât să acomodeze „două viteze” de dezvoltare, cea a unui „nucleu dur” format din state puternic integrate şi cea a unor state care orbitează în jurul lor, vizând mai multă autonomie a politicilor publice, a declarat miercuri, în Belgia, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Declaraţiile sale vin în contextul în care Marea Britanie va organiza la jumătatea anului viitor un referendum xcare pune în discuție posibilitatea ieșirii UK din Uniunea Europeană.
Printre nemulţumirile britanicilor se numără „uniunea tot mai strânsă” către care se îndreaptă proiectul UE la ora actuală.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR Mugur Isărescu, este de părere că preşedintele CE ar trebuie să îşi explice şi să îşi argumenteze declaraţiile deoarece nu este deloc clar la ce se referă: nici care sunt cele două viteze şi nici ce reguli ar vedea pentru o Europă care se mişcă după acest principiu.
Economistul Aurelian Dochia este de părere că declaraţiile lui Juncker au legătură cu proiectul zonei euro şi ar putea însemna oferirea libertăţii statelor de a părăsi blocul monetar sau de a nu adera niciodată la euro.
Jean-Claude Juncker şi teoria celor două viteze
Într-o discuţie cu cetăţenii belgieni, Jean-Claude Juncker s-a arătat optimist în legătură cu rămânerea Marii Britanii în UE, dar şi că Uniunea ar trebui să îşi reconsidere organizarea astfel încât să acomodeze două direcţii în funcţie de disponibilitatea statelor de a împărtăşi anumite politici, precum şi orizontul de timp al proceselor de integrare.
„Nu va mai fi posibil ca 33, 34 sau 35 de state să avanseze cu aceeaşi viteză, în acelaşi timp, în aceeaşi direcţie (…) Într-o zi ar trebuie să regândim arhitectura europeană cu un grup de ţări care vor face lucruri, toate lucrurile, împreună şi altele care se vor poziţiona pe o orbită diferită de cea a nucleului„, a spus preşedintele CE, potrivit Reuters.
Nucleul dur şi periferia
Analistul Aurelian Dochia spune că „Europa celor două viteză” este o direcţie ce se conturează de mai mult timp. În opinia sa, declaraţiile lui Juncker au legătură cu arhitectura zonei euro. În centrul nucleului dur ar Europei ar urma să se află Germania, în vreme ce statele de la periferie ar putea avea, pe viitor, libertatea de a ieşi sau de a nu adera la zona euro.
„Germania, statele nordice şi Austria sunt putenic integrate economic, au cicluri econoimice foarte similare. Ele ar putea fi portdrapelul acestui nucleu, a păstrării monedei europene (…) Celorlalte state din zona euro, cum ar fi Italia, Spania, Grecia sau Portugalia li s-ar putea oferi libertatea de a se retrage din zona euro, adică de a avea mai multe libertăţi în ceea ce priveşte politicile economice, monetare„, a explicat Aurelian Dochia.
În opinia sa, România ar urma să rămână în linia a doua a Europei, ceea ce are avantaje, dar prezintă şi riscuri. Analistul atrage atenţia că zona euro aduce o serie de avantaje, cum s-a întâmplat în cazul Greciei, care este greu de crezut că s-ar fi descurcat dacă ar fi părăsit blocul monetar.
„Oricât s-ar spune că Grecia a rămas în zona euro dintr-o constrângere şi că s-ar fi descurcat doar prin măsuri de politică monetară, nu este adevărat. Grecia a beneficiat de un suport mult mai amplu. Nimeni nu ar fi dat zeci de miliarde de euro pentru salvarea Greciei„, spune analistul.
Modificarea tratatelor ar putea fi impulsionată de Marea Britanie
În opinia lui Aurelian Dochia, un nucleu mai bine integrat va înseamna „condiţii mai dure şi criterii mai stricte de acceptare„, iar statele care se vor situa în afara nucleului ar putea fi evaluate diferit de investitori, iar costurile de împrumut ar putea fi mai mari.
„Va exista o diferenţiere mai mare. Ştim bine că pieţele financiare au reacţionat greşit faţă de Grecia, Portugalia, Italia sau Spania atunci când au considerat că au un risc aproape zero, la fel ca Germania”, a spus Dochia, adăugând că proiectul „Europei celor două viteze” nu este posibil fără schimbarea tratatelor, un subiect delicat.
„Marea Britanie, prin referendumul de anul viitor, ar putea să declanşeze o mişcare în acest sens„, a arătat analistul.
În opinia sa, integrarea nucleului ar trebui să includă şi o integrare fiscală, respectiv un buget european mai amplu, de 5-6% din PIB, faţă de 1% din PIB-ul UE la ora actuală, buget ce să permită transferul de fonduri către statele aflate în dificultate.
„Integrarea fiscală presupune un buget comun mult mai amplu, nu de 1% din PIB-ul UE cât este acum, ci de 5-6% din PIB, iar fondurile să poată fi transferate între ţări. De exemplu, Germania să poată să tranfere bani Greciei în cazuri de criză la fel cum România poate să tranfere bani într-o regiune a ţării mai puţin dezvoltată„, a arătat economistul.
Lucian Croitoru: Zona euro are nevoie de o politică fiscală unificată
Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR) Mugur Isărescu, spune că declaraţiile lui Juncker trebuie clarificate deoarece lasă loc de interpretări.
În opinia sa, „integrarea României în zona euro trebuie făcută atunci când există mai multă competitivitate şi când ei îşi rezolvă o serie de probleme, cum ar fi regulile de politică fiscală„.
Croitoru este de părere că o monedă ar trebui să fie susţinută atât de politica monetară cât şi de o politică fiscală unificată pentru a fi solidă.
„Uniunile” Europei
Uniunea Europeană are în prezent 28 de state membre şi este în negocieri pentru a primi statele din Balcani ce nu au aderat încă, iar pe termen lung, Turica.
Elveţia, Norvegia, Liechtenstein şi Islanda aplică o marte parte a legislaţiei europene cu toate că nu sunt state membre pentru a înlesni cooperarea şi comerţul cu statele vecine.
Dintre cele 28 de state UE, 19 împart aceeaşi monedă, precum şi o serie de legi şi proceduri ce nu sunt aplicate la nivelul Uniunii. Aceste state au o uniune bancară cu un singur reglementator, un fond de rezoluţie bancară şi o schemă de garantare a depozitelor.
Statele din zona euro au şi un fond de salvare şi sunt nevoite să îşi coordoneze mai mult decât statele UE politicile bugetare. Legislaţia în vigoare obligă toate statele UE să adere la euro.
Marea Britanie şi Danemarca sunt singurele state care au opţiunea de a nu adera la zona euro. Totodată, statele care au semnat acordul Schengen au graniţe externe comune şi au eliminat controalele la frontierele interne ale spaţiului.
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Prin forta lucrurilor exista o Europa cu viteze.Cred ca presedintele Comisiei Europene are in vedere derogari punctuale de la anumite acorduri, de pilda Romania sa solicite (si obtina) pe o perioada determinata, posibilitatea de a sprijini investitorii straini sau dezvoltarea/expansiunea unor afaceri cu efect „dezvoltator economic”, lucru azi nepermis, sub motivul ca perturbeaza libera competitie, in care toti investitorii/firmele trebuie sa se bucure de avantaje economice egale.Acest lucru este valabil pentru Germania sau Franta, dar pentru Romania dezindustrializata, care nu poate sprijini un investitor strategic, deoarece incalca regulile UE, este un factor de blocare a dezvoltarii.Cred ca in acest sens, trebuie interpretata pozitia diferita a UE, in raport cu statele dezvoltate, care pot fi „puternic integrate”, deoarece nu sufera neajunsuri din aceasta cauza.Pe cind o Romanie esuata industrial, are nevoie de o anumita permisivitate, pentru a suspenda temporar/pe termen determinat, orice acorduri sau limitari economice, a caror efect produce intirzierea sau blocarea dezvoltarii economice si industriale.Pina cind UE nu va iesi din „cercul strimt”(vorba poetului)al unor reguli si limitari economice perdante national (prin rigiditatea si formalismul lor), tarile inapoiate economic si industrial nu vor beneficia de tehnicile care au asigurat tarilor dezvoltate, avansul general actual.