Potrivit datelor publicate de INS în Buletinul de comerţ exterior nr.12/2018, România a înregistrat anul trecut deficite comerciale mai mari de 1 miliard de euro cu nouă state, dintre care cinci membre UE, la care s-au adăugat China, Rusia, Kazahstan şi (new entry pe 2018) Turcia, ţară cu care am avut sold excedentar în urmă cu doar cinci ani.
Surprinzător, rezultatul cumulat cu cele mai mari cinci economii din UE ( Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania) este uşor pozitiv, în timp ce rezultatul cu patru state foste socialiste din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Slovacia şi Cehia) este devastator, respectiv -5,9 miliarde de euro, aproape cât ne aduce perechea imbatabilă China – Rusia ( -6,45 miliarde euro).
Reamintim că valoarea relativă la rezultatul economic naţional a deficitului comercial al României pe anul 2018 s-a ridicat la aproape 7,5% din PIB.
Chiar şi după compensarea prin serviciile prestate la extern şi banii trimişi în ţară de cei plecaţi la lucru înstrăinătate, am ajuns la un deficit de cont curent de circa 4,5% din acelaşi PIB.
Evoluţia comerţului cu Turcia, elocvent pentru acumularea deficitelor externe
Dincolo de impactul vizual al autobuzelor bleu în Capitală, evoluţia relaţiilor comerciale cu Turcia are un tâlc mult mai important pentru modul în care România a înţeles în ultimii ani să se dezvolte. Cu forţarea motorului cererii interne şi neglijarea exporturilor, cele care ne-au scos mai mereu la liman în perioadele de criză economică.
Datele oficiale publicate de-a lungul timpului de INS arată clar cum ne-am mulţumit să batem pasul pe loc în ultimii cinci ani pe o piaţă balcanică foarte importantă, undeva la pragul de 2 miliarde de euro pe partea de export, în timp ce importurile cu originea în Anatolia au crescut rapid, odată cu puterea de cumpărare autohtonă, expandată mult peste ritmul de creştere al economiei.
Mărfurile otomane au inversat soldul de pe excedent pentru noi către excedent masiv pentru ei, au invadat magazinele şi se îndreaptă spre 4 miliarde de euro pe partea de importuri ale României.
Astfel, Turcia a ajuns mai ceva decât Olanda sau Germania din punct de vedere al rezultatului schimburilor externe, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit.
În treacăt fie spus, asta în condiţiile în care nici Germania nu a stat pe loc şi, la un volum cu mult mai mare al schimburilor comerciale cu România, a ajuns la un ritm de creştere a deficitului generat nouă încă şi mai mare decât cel obţinut de turci ( aproape 78% faţă 75%, oricum cifre extrem de mari de la un an la altul).
Polonia a luat faţa Ungariei pe post de aducătoare de deficit
Pentru clarificarea direcțiilor în care ar trebui să acționăm, dincolo de considerentele de ordin general, merită menționat topul țărilor cu care avem deficit de peste un miliard de euro cu fiecare. Aceste state concentrează mai mult decât întregul deficitul comercial al României, respectiv 115,8% din total, ceea ce arată o concentrare destul de pronunţată dar şi direcţiile pe care avem de lucrat.
Pe fondul unei creşteri semnificative a apetenţei pieţei româneşti la raportul calitate-preţ al mărfurilor poloneze, importurile pe această relaţie le-au depăşit pe cele din China iar Polonia a trecut de puţin în faţa Ungariei pe post de principal partener din piaţa europeană cu care avem deficit comercial. Mai grav, cu excepţia Chinei, Rusiei şi Kazahstanului ( cazuri cu totul speciale), Polonia este şi singurul stat faţă de care am coborât cu gradul de acoperire al importurilor prin exporturi sub pragul de 50%.
De reţinut şi faptul că modificări procentuale relativ puţin însemnate în schimburile cu Germania, principalul nostru partener comercial, pot aduce modificări rapide şi masive ale deficitului comercial. Precum şi necesitatea de a creşte livrările către pieţe foarte mari precum cea rusă sau cea chineză, pentru a mai limita din deficitele inerente, greu de stăvilit.
În fine, dincolo de surprinzătoarele dar foarte beneficele excedente înregistrate cu Franţa şi cu SUA, trebuie semnalate consecinţele negative importante pentru România al apropiatului Brexit, deoarece Marea Britanie era singurul mare partener comercial cu care aveam un excedent de peste un miliard de euro (1.129,2 milioane euro în 2018)
