Prognoza de primăvară 2017 a Comisiei Naţionale de profil, aflată în subordinea Guvernului, a reevaluat de la simplu la dublu creşterea salariului real pentru perioada 2016 – 2019.
Pe scurt, de la 19% în urmă cu un an, s-a ajuns la 38%, ceea ce constituie cea mai mare modificare a estimărilor din toate timpurile.
Recordul a fost stabilit pentru anul 2017, când în loc de un modest 3,0% avansat în primăvara trecută, s-a anunţat o valoare mai mult decât triplă, respectiv 9,9%.
Precizăm că aceste creşteri ale salariului real echivalează cu cele ale puterii de cumpărare, adică ţin cont nu doar de majorarea nominală a sumelor încasate de angajaţi dar şi de inflaţia care ar urma să fie consemnată pe perioada analizată. Care depinde şi de evoluţia cursului de schimb la care se importă o bună parte din mărfurile din coşul de consum, se aduc resurse energetice şi se tarifează telefonia. Cât despre ratele la creditele luate în valută, încă destul de multe ( peste 40%) nu mai are rost să insistăm.
(Citiți și: ”Pe cine păcălim? Problemele de aritmetică elementară din Programul de convergenţă 2017 – 2020”)
Desigur, se pot lua în calcul modificări importante în strategia economică şi ar fi chiar de admirat ajustarea rapidă a prognozelor pentru se pune de acord cu evoluţiile din economie şi politica economică. De aceea, hai să vedem din care rezultate economice se va putea majora puterea de cumpărare cu banii amintiţi mai sus :
Surpriză mare, aceeaşi Comisie care nimereşte cu precizie demnă de invidiat nivelul PIB (vezi rezultatele pentru 2015 şi 2016), păstrează aproape neschimbat PIB-ul în euro estimat pentru 2017 şi vine cu modificări în sus minore pentru 2018 şi 2019, deşi vede dublări sau triplări ale ritmului de creştere al salariului real. Dar poate se va întâmpla ceva excepţional cu cursul de schimb euro/leu. Să vedem modificările:
Foarte interesant. Cursul a fost deja ceva mai mare decât prognoza (de aceea avem şi valoarea exactă cu patru zecimale pentru anul 2016), ceea ce pare să aibă o legătură directă cu ”depăşirea planului” la majorări de salarii în anul electoral care de-abia a trecut. Nu cu mult, de la 9,6% la 11,9%, dar suficient pentru a trimite cursul mai sus, adică la estimarea pusă programatic la 4,49 lei/euro până în 2019.
Acum, deja am consemnat ceva mai mult de 4,53 lei/euro pe primul trimestru din 2017 şi ne plasăm în luna mai în jur de 4,55 lei/euro. Nu că se poate face o legătură automată cu regula de trei simplă şi nu că majorările nominale de venituri fără nicio corespondenţă semnalată până acum în creştere productivităţii muncii (-0,4% pe anul 2016) şi-ar produce imediat efectele, dar apar două întrebări cu efect pe buzunar.
În primul rând: Mai crede cineva în prognoza de curs de schimb pentru anul 2017, adică în media de 4,49 lei/euro ? Artimetica elementară arată că, pentru asta, ar fi necesară o scădere de la cei 4,55 lei/euro din prezent la 4,48 lei/euro până la finalul anului.
În al doilea rând: Dacă o majorare de salarii consemnată efectiv a fi cu 23% mai mare decât cea prognozată anterior s-a produs simultan cu un avans de trei bani a mediei de curs de schimb (în definitiv mai puţin de un procent, ceea ce nu e mare lucru), oare cum va evolua cursul la o majorare cu 230% a estimării de creştere a salariilor, de la 3% la 9,9%?
Cuantum mai mic de zece procente, care pare a fi foarte conservator faţă de ce se profilează date fiind anunţurile venite dinspre Executiv şi datele care arată deja un avans mediu de +15,6% pe primul trimestru al anului al puterii de cumpărare a câştigurilor salariale faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.
De ce interesează prognozele CNP ? Pentru că, aşa cum scrie chiar în titlul lor, au fost întocmite pentru programul de convergenţă cu care s-a angajat Guvernul faţă de Bruxelles. Dar şi pentru a fundamenta angajamentele de creştere a nivelului de trai pe baza unor venituri bugetare care depind în mod esenţial atât de creşterea PIB în lei cât şi de păstrarea stabilă a cursului euro/leu.
Din fericire, sau din păcate, CNP are obiceiul să nimerească foarte bine creşterea PIB în euro dar, din păcate, sau din fericire, ratează cu graţie majorările nominale de salarii. De pildă, valoarea câştigului mediu salarial din România, prevăzută în primăvara lui 2016 să atingă 2.333 lei net de-abia în 2019, a fost deja depăşită în martie 2017 (2.342 lei net, conform datelor anunţate recent de INS).
Or, la o majorare de 15,6% a salariilor reale în primul sfert al acestui an, dacă se confirmă media de 4,55 lei/euro pe întreg anul 2017 (unii, mai cârcotaşi, ar spune să dea Domnul să fie doar atât !), PIB-ul ar trece de la 181,5 miliarde euro la doar 179 miliarde euro, adică sub prognoza anterioară. Deşi, din acest rezultat economic văzut ca diminuat inclusiv de Comisia Europeană, cică s-ar putea da salarii cu o creştere mai multă decât triplă faţă de cea prognozată în urmă cu un an.
Dacă e să ne luăm după datele oficiale prezentate, situaţia ar urma să se repete şi în 2018 şi în 2019, când s-a estimat un curs cu risc major de a deveni fictiv (să dea, tot Domnul, să nu fie aşa !), acelaşi 4,49 lei care aduce a preţ de marketing de retail, în condiţii de dublare a estimărilor de creşteri salariale în termeni reali.
Ceea ce, referitor la solicitările de-a dreptul fanteziste de creştere a veniturilor, nu poate decât să ducă cu gândul la o zicere populară: De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere !
Urmărește-ne pe Google News
