Cristian Grosu / Opriți mizeria cu salariile din presă

În Camera Deputaților se pregătește scutirea jurnaliștilor de impozitul pe venit:
proiectul a trecut de comisii, merge spre plen, a fost  ”livrat” de PSD-ALDE și se ”fundamentează” pe ideea că afacerile din presă merg greu, că situația în presă e grea și că mass media merită atenția autorităților inclusiv din punct de vedere financiar.

Din capul locului: dacă această mizerie va trece, noi, cei de la cursdeguvernare.ro și CRONICILE o vom ignora: ne vom plăti în continuare, adică, impozitul, la nivelul fiecărui salariat ”obișnuit” din România, chiar dacă va trebui, pentru asta, să ne rebotezăm meseria în cărțile de muncă.

Da, viața în presă e nu grea, ci foarte grea – atât sub aspectul businessului în sine – în care legea e făcută de trusturi – cât și la nivel individual. Dar asta e o altă poveste și nu are legătură cu intenția inițiatorului legii.

Ar face bine, cred, și guvernul și partidele care sprijină guvernul să se opună până la blocare unei asemenea inițiative perverse.

Iată argumentele:

1, În primul rând, legea introduce jurnaliștii în categoria ”specialilor” din România. O Românie în care e tot mai limpede că cei care țin bugetele și fac lucrurile să meargă au ajuns cetățeni de rangul 2. Cum mai poți scrie și combate tu, ca jurnalist, pensiile speciale, de pildă, dacă tu ai un impozit special, adică un salariu special? Mai rămâne ca la un moment dat să pretinzi și pensie specială, de vreme ce ai fost un special în calitatea de salariat.

Această problemă e foarte gravă și Nu ține numai de bani: vom reveni asupra ei într-un material mai amplu privind tumorile societății românești, pentru că inechitatea se acentuează nu atât la nivel de sume (care nu sunt întotdeauna relevante din punct de vedere bugetar), ci de principiu.

2, În al doilea rând, impozitul de care urmează să fie scutiți jurnaliștii va trebui acoperit de alții. Asta dacă vrem bugete de dezvoltare.
Și cum să nu vrea un jurnalist combatant, tocmai în anii ăștia, bugete de dezvoltare? Și cum le poate retinde autorităților, câtă vreme el însuși nu plătește, prin lege, nimic?

3, În al treilea rând, legea nu e dată pentru ”jurnaliștii de rând”, care nu au mare lucru de câștigat.

Legea e dată pentru cei 20-30 de inși pe care clasa politică îi folosește pe post de jurnaliști – plătiți foarte bine și din mai multe surse – așa că acolo, la nivel individual și foarte personal se adună marile câștiguri.

Sigur, îi ”iese” și patronului de trust ceva: legea îi adună sub ”binefacerea” ei și pe cei din personalul tehnic – e vorba, îndeobște, de stațiile tv.

4, În al patrulea rând: ce înseamnă, de fapt, jurnalist?

Pentru că nu vreau să dau niciun nume, propun următorul exercițiu: seara, undeva între orele 21,00-23,00, faceți un tur pe canalele tv și încercați să-i împărțiți pe cei care prestează pe micul ecran în 3 categorii:
jurnaliști, propagandiști, producătorii de fakenews și demolatorii oricărui bun simț.

Cine credeți că sunt beneficiarii principali ai unei astfel de legi? Și pentru ce anume statul român le dă, de fapt, 10% cadou la leafă?

5, Jurnaliștii autentici, cei cu meseria în sânge și cu disciplina dură a manierei de documentare și a oreleor de predare, cei dezinvolți în a aborda subiectele incomode, cei care-și suflecă pantalonii și intră zilnic să rânescă rahatul din această societate

își vor pune cu toții problema pe care am ridicat-o la punctele 1 și 2.

*
Da, viața în presă e grea, modelul de business s-a schimbat și nici marile grupuri încă nu au ajuns la o formulă generală de abordare:
dar ea nu poate deveni mai ușoară dacă principiile după care funcționează sunt strâmbate, sau dacă devine ”obligată” fie față de autorități, fie față de însăși societatea în care prestează.

Da, viața jurnalistului e grea (mai bine ar fi analizată posibilitatea unei pensionări anticipate cu câțiva ani – după 30 de ani de presă, de program nesănătos și de adrenalină din aia rea un om e pur și simplu traumatizat), dar ea nu devine mai ușoară închizându-i canalele de atenție către o direcție a societății – ba tocmai una din cele importante: inechitatea în fața taxelor și a legii.

Cât despre guvern și politicieni, înainte să treacă legea prin plen, ar face bine să producă o listă cu sursele de finanțare ale acestei scutiri. Să facă ei țara să meargă bine, și o să meargă și presa bine.

Iar în ce ne privește, nu mă pot abține să nu-mi felicit colegii pentru indignarea unanimă din ședința de azi dimineață, referitoare la ”ajutorul” pe care clasa politică se pregătește să ni-l dea.