fbpx Modifica setari cookieuri

La obiect

Pleacă la promulgare: 2.000 de lei lunar, stimulent de risc acordat profesorilor pe perioada stării de alertă/urgență

Camera Deputaţilor, for decizional, a adoptat marţi proiectul de lege pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învăţământ în contextul situaţiei epidemiologice determinate… Mai mult

13.10.2020

La obiect

Dobânda pe termen lung a scăzut sub pragul de 3,5% dar rămâne cea mai ridicată din UE. Observații

Rata dobânzii pe termen lung pentru România a scăzut în luna septembrie 2020 sub pragul de 3,5%, potrivit datelor publicate de Eurostat și calculate de… Mai mult

13.10.2020

La obiect

Indice negativ de prețuri, ”pe bază de cartofi”, în septembrie. Inflația anuală, în scădere la 2,45%

Preţurile de consum s-au diminuat per total cu -0,14% în luna septembrie 2020, potrivit datelor publicate de INS iar inflația anuală a scăzut la 2,45%,… Mai mult

13.10.2020

Analiză

Prăbușirea bugetară care se conturează cu precizie matematică, citită în istoria recentă a punctului de pensie

Creșterea reală a pensiilor în 2020 va fi similară cu cea din 2009, dacă va fi păstrat nivelul de indexare de 14% stabilit în prezent,… Mai mult

12.10.2020

Cristian Grosu / De cine și cum poate fi salvat Codul Fiscal. Chestiunea conjuncturii

de Cristian Grosu 17.8.2015

Cristian-Grosu-Înainte de toate, datele de la care plecăm:

a-, Sunt mai bine de 10 ani de când mediul de afaceri asteaptă un Cod Fiscal realist, previzibil și în acord cu necesitatea de-a lăsa niște bani în economie. Documentul votat de Parlament (și lucrat de mai multe echipe de la mai multe partide – căci e plin de tăieri de taxe și de ”relaxări”) și respins pe motive argumentate de Președinție e un Cod bun: ar merita să treacă – iar mai jos voi explica și cum.

b-, Codul Fiscal – așa bun cum e el – ne împinge, cel puțin la nivelul anului 2016, într-un deficit bugetar (2,8-2,9% – dacă nu chiar peste 3%) absolut inacceptabil pentru tratatele semnate de România. Problema are, însă, o soluție.

Nu putem garanta, însă, nici sănătatea bugetară a României pe anul 2017: tocmai se ”coc” niște indicatori care, suprapunându-se unii peste alții, ne-ar putea da un 2017 foarte complicat – explicații AICI.

c-, Codul fiscal – chiar așa bun cum e el – nu e doar inacceptabil, ci și riscant : din cauza conjuncturii și schimbării de paradigmă în economia europeană, de care vom vorbi mai jos. Pentru că și aici se poate găsi o soluție.

d-, Cu cât se apropie momentul deciziei asupra fiscalității (25-27 august), cu atât Codul e mai politizat : el poate crea nu doar o criză politică ci, mai ales, o poate justifica în acest an preelectoral. Acesta și e, de fapt, ”ghinionul” mediului de afaceri – să aștepte un document rece și tehnic de la niște capete înfierbântate.

Dar nu numai politicienii sunt de vină – și nu doar de politicieni depinde dacă acest Cod Fiscal va fi sau nu salvat.

e-, Codul Fiscal rezolvă numai problema fiscalității: or economia românească are încă alte 3 probleme cel puțin la fel de mari (dacă nu mai mari) decât fiscalitatea.

Să le luăm la rând :

a-, Da, noul Cod pune în sfârșit ordine în fiscalitate și e favorabil economiei. Dar dacă vrem ca el să fie atât previzibil cât și funcțional pe termen măcar mediu, trebuie convertit la realism :

b-, Dacă ministrul Finanțelor ar veni cu un studiu de impact și ar manipula cu sinceritate cifrele, am constata că acest Cod poate trece în actuala formulă, cu doar câteva modificări de date la intrarea în vigoare a unor taxe.

Da, nu ne permitem un deficit spre maximumul admis.
Pe de o parte, avem deficitul asumat prin MTO : da, știm s-a negociat prost, putea fi obținut la negociere un 0,5 – 0,7% în plus (vorba vine ”putea” – cu Dl. Emil Boc, care înțelegea din MTO cam ce înțelege azi Dl. Ponta, nu se putea).
Pe de altă parte, admițând că ne permitem să nu mai respectăm ce am semnat, un deficit dus la maximum poate scăpa de sub control, iar asta ar complica foarte tare ecuația, atât pe plan extern cât și pe plan intern.
Pe plan intern: derapajul de la deficitul maxim admis ar putea duce fie la o fiscalitate haotică, de criză, care să inventeze peste noapte taxele de acoperire a găurilor, fie la un sistem complex de abuzuri și interpretări/răstălmăciri ale legilor de către ANAF – care s-ar răsfrânge îndedosebi pe IMM-uri și care ar muta, fără vreun mare folos pentru mediul de afaceri, chestiunea fiscalității în justiție.

Problema se poate rezolva cu un studiu de impact evaluat foarte realist, cu creionul în mână : Modificarea scăderii TVA la 19% nu de la 1 ianuarie 2016, ci din ianuarie 2017.
La fel, pentru cei care pariază pe atragerea de investiții prin scăderea impozitului pe dividende, asta s-ar putea face din 01 iulie 2017 – numai bine de făcut investiții până la impozitarea profitului – dacă și așa ai timp de așteptat pentru investiții
.

Pentru că atât scăderea TVA, cât și a impozitului pe dividende, NU au nici în clin nici în mânecă cu stimularea fiscală a motoarelor de creștere : rămânem cu consumul (și, câtă vreme nu ai producție autohtonă care să-l acopere asta înseamnă importuri – cu filmul horor din anii 2006-2008), și eventual cu construcțiile și piața imobiliară (adică valoare adăugată în economie mică – în afară de predispoziția la tot felul de ”bule” pe care nicio legislație românească nu le descurajează).

Așa că acest cod poate trece foarte bine așa cum e, cu condiția temporizării unor relaxări și stabilirea unor date precise de aplicare a acestor relaxări. S-ar câștiga nu doar din evitarea împrumuturilor haotice, ci și din evitarea unor riscuri pe care decidentul român fie nu le observă, fie pur și simplu le ignoră, ca pe niște lucruri rele care nu li se pot întâmpla decât altora :

c-, Asta pentru că ceea ce pare să urmeze în Europa și, mai ales, în zona euro, nu trebuie să ne facă prea optimiști.

Criza – și mai ales componenta ei care provine din datoriile suverane – a impus schimbarea unei paradigme de dezvoltare, de care, iată, statele se dezvață greu, ca de niște drumuri bătute vreme de 4-5 decenii: aceea a funcționării pe bază de împrumuturi. În plus, dacă pe vremuri datoriile se făceau pentru investiții, acum se fac pentru susținerea aparatelor proprii, pentru acoperirea deficitelor structurale interne, pentru contracararea fenomenelor pe care globalizarea le produce în economiile naționale, sau chiar pentru consum.

Să privim la marile economii : tiparnița de bani pornită în această primăvară și programată până în toamna lui 2016 își va prelungi, probabil, încă cel puțin un an activitatea și producția – și numai Franța și Italia nu-și dau seama că de acești bani pot cumpăra nimic mai mult și nimic altceva decât timp.

În 2-3 ani va intra în vigoare TTIP – tratatul cu SUA: doar Marea Britanie și Germania s-ar putea ridica la înălțimea unei competitivități ajutate de o o fiscalitate, o limbă și o cultură a banilor și o legislație economică comune, cum sunt cele ale SUA. De aici și vine o parte (doar o parte, să ne înțelegem) a nervozității germane, care are de tractat într-un atare moment o Europă populistă și inconștientă.

Moneda euro nu mai poate rezista prea mult fără o uniune politică în spate : cum se va reașeza Europa, care va fi noul ei nucleu, ce se va întâmpla cu marginalii din eurozonă – ce să mai vorbim de ce se va întâmpla cu marginalii de dincolo de margine ?

Aceasta e conjunctura în care România se joacă, într-un an preelectoral, cu focul deficitului maxim, într-o piață unică în care contează mai mult în calitate de consumator decât de producător de valoare adăugată, și într-o guvernanță în care nimeni nu se mai amuză de glumele din fundul sălii ale repetenților clasei : Grecia, care în urmă cu 10 ani jubila sub belșugul consumului din import pe bani împrumutați, a început, de ieri, să vândă din casă – un link -AICI. Și probabil că România nu mai e așa de atractivă, de nu e lăsată să se îndatoreze pentru a fi cumpărată, ceva mai târziu – așa cum i-ar dori cei care-i flutură astăzi bani sub nas.
De fapt, am putea să cerem și să negociem altceva, nu să avem voie să împrumutăm pentru consum, nu?

d-, Aceasta e conjunctura în care România judecă azi un cod care ar trebui să fie rece și tehnic, doar sub zăduful campaniei electorale declanșate, deja, de vreo 3 luni.

Da, e un Cod fiscal bun : marea lui problemă este că pleacă de la premisa falsă a unei clase politice și competente, și responsabile și de bună credință, capabile să se abțină de la populismele care periclitează echilibrele macro și capabile să inițieze și să implementeze măsuri care să neutralizeze efectele nefaste pentru buget ale Codului :

  • reașezarea cheltuielilor (se anunță să fie crescute, prin creșterile de la bugetari prin cea mai neinspirată metodă posibilă în acest moment)
  • măsuri energice pentru atragerea fondurilor europene
  • optimizarea recuperărilor din marile focare infracționale și din marile spărturi din zona neagră a economiei

, toate care necesită timp, așezare, teste, confirmări realiste din teren, optimizare – adică pași mărunți și preciși. Or, noi asistăm acum la un concurs de populisme venind din toate părțile scenei politice (aici are dreptate PSD când arată cu degetul spre cei care au susținut și/sau votat calendarul noului Cod Fiscal și apoi s-au răzgândit), căci nimeni nu-și permite acum să spună NU atunci când copilul îi cere cipsuri.

De fapt, nu doar de populisme: surse din piața politică avansează ideea unor răfuieli pentru care Codul Fiscal ar putea fi folosit ca pretext – de la demisia premierului în cazul respingerii lui, până la adjudecarea guvernării de către o altă majoritate care să salveze țara de … .

Și nu e vorba doar de politicieni : ci și de o bună parte din analiștii și jurnaliștii economici – uneori la fel de populiști cu publicul și clienții lor ca și politicienii cu electoratul – am citit atâtea brașoave în ultimele 2 luni, toate plecând de la premisa unor principii economice teoretice și a unor evoluții administrative lipsite de orice cusur, de parcă acest nou Cod ar urma să fie implementat de niște genii vizionare, într-un mediu aseptic și asistați de niște prieteni supercompetenți de la Bruxelles care le răspund zi-noapte la telefon.

Și pentru unii și pentru alții, răspunsul e simplu : Păstrați Codul așa cum e, refaceți calculele de impact, modificați și bateți în cuie doar datele calendarului fiscal – cu un timing bine desenat Codul poate intra în vigoare și mâine dimineață – și nu uitați că există viață – dacă aia o să fie viață – și după alegerile din 2016.

Și, în genere, nu trebuie să uităm că acest cod fiscal nu rezolvă – admițând că va fi aplicat corect și limpede – decât fiscalitatea din economie :

e-, pentru că, da – mai există cel puțin 3 alte mari probleme care au legătură și cu banii care mișcă economia, și cu bugetele și cu sustenabilitatea creșterii pe următorii 4-5 ani :

1-, ”Știați că” surplusul de deficit pe care-l produce anul viitor calendarul noului Cod Fiscal e doar o treime din fodurile europene ratate pe anul 2015 pe care proaspătul ministru de finanțe Eugen Teodorovici se angajase să le atragă ? AICI poate fi citit un interviu ușor narcotic cu cel care promitea sume și procente concrete – nervos că le punem la îndoială veridicitatea – și care a plecat de la atragerea banilor gratuiți ca să susțină un calendar fiscal pentru bani cu dobândă.

2-, Impozitarea muncii : dacă în loc de scăderea TVA se insista în continuare pe creșterea salariilor nete prin scăderea fiscalității pe muncă (eventual adăugată la indexarea deducerilor personale), am fi făcut și o mai bună convergență a salariilor calculate în euro (fără presiunea pe care deficitul comercial o pune pe curs) și s-ar fi lăsat și bani pentru un anume fel de consum.

Lăsând la o parte beneficiile pe care le presupune creșterea ”net”-ului în această țară a salariilor mici – fără presiune suplimentară pe angajator.

De altfel, e de mirare că stânga noastră politică nu s-a gândit în toți anii ăștia la forța de muncă – nici din punctul de vedere al deducerilor, nici al fiscalității muncii – ci doar prin creșteri salariale din care – atenție! – statul a avut de câștigat mai mult decât salariatul.

3-, Poate cineva aprecia câte investiții (nu strategice, ci basic, pentru economia curentă) ratează România pentru că nu mai are mână de lucru nici măcar în zonele în care bruma de infrastructură le face fezabile ? I-ați auzit pe oamenii de afaceri cum se plâng? Dar l-ați auzit pe premier vorbind despre asta la televizor, certându-se, pe un plan, cu careva din opoziție, în timp ce miniștrii lor de finanțe se încaieră care mai de care cu soluții care să finanțeze rezolvarea acestei probleme ?

Eu, unul, mă indoiesc de faptul că scăderea TVA la Coca-Cola laolaltă cu carnea și laptele unguresc, alături de scăderea TVA la produsele de lux laolaltă cu chinezăriile de doi lei bucata vor asigura sustenabilitatea creșterii economiei, în conjuntura de care vorbeam la punctul c-,. Faptul că creșterea PIB din T2 s-a bazat pe consum și pe construcții ar trebui să ne dea de gândit.
Sau poate că suntem noi niște proști și nu înțelegem profunda viziune a domnilor Ponta, Vâlcov și Teodorovici în ce privește rolul României pe piața și în economia europeană.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 17.8.2015

11 comentarii

  1. Ștefan A.
    17.8.2015, 9:31 pm

    – Cresterea consumului stimulata doar pe partea de consumatori nu va crea nivel de trai ridicat deoarece va fi o crestere de importuri si nu una de exporturi (deja e evident in datele INS) . Deci , presiunea pe leu va fi mare si inevitabilele devalorizari monetare (cu tot efortul BNR de a controla deprecierea) vor “eroda” nivelul de trai general .
    – Cu ce ajuta noul cod fiscal intreprinderile romanesti pentru a fi mai competitive ? (adica in a produce mai multe produse care sa concureze importul ) De 25 de ani nu se pricepe ca competivitate inseamna produse nationale/autohtone care la paritate de calitate fac concurenta celor din import (cu axioma ca astfel devin si exportabile). E fundamental pentru a putea pretinde (cindva) a fi primit in “clubul” monedei euro si fara sa ajungi in scurt timp in situatia Greciei .
    – In rest , in tara asta ministrii dureaza extrem de putin. Statistic media e sub un an pe functie .
    Mai nou , ori sint saltati de DNA (ca domnul Valcov) ori se aplica “rotatia cadrelor” atit de des incit se vede clar disperarea guvernarii fara strategii , obiective de interes national.(care evident nu coincid cu interesele personale a personajelor pe functii)

  2. athos
    18.8.2015, 6:58 am

    Nu exista nici un pericol, real sau potential, in scadererea taxelor, fie ele directe sau indirecte. Asta ar trebui subliniat cu fiecare prilej, inainte de orice.

    Exista insa urmatoarele pericole:

    – cheltuieli bugetare care nu sunt in concordanta cu veniturile.
    – salarii care nu sunt in concordanta cu productivitatea; si in acest domeniu, Statul este cel care creeaza dezechilibrele.
    – consumul pe datorie. Nu este relevant ca se face din import sau din productie proprie, ci de unde iei banii ca sa-l finantezi. Prin urmare, expansiunea nesanatoasa a creditului este problema, nu importul.
    – imprevizibilitate si arbitrariu (si) in domeniul fiscalitatii. Codul Fiscal ar trebui sa devina o lege la fel de greu de modificat ca si Constitutia.

    PS:

    Povestea cu laptele unguresc si polonez ar merita un articol (documentat) in sine, intrucat este un exemplu cat se poate de evocator al lipsei de competitivitate intr-un domeniu in care avem toate atuurile, dar ne multumim sa ne plangem si sa aratam cu degetul inspre cei care probabil n-au timp de asta, fiind ocupati sa produca mai mult si mai ieftin.

    • Cristian Grosu
      18.8.2015, 9:16 am

      tocmai asta e problema acetui Cod Fiscal – lista de pericole de care spuneti și pe care v-o reiau pe intrebări:
      – ati auzit undeva de temporizarea cheltuielilor (că eu, unul, am auzit invers)
      – oare salariile nu au luat-o înaintea productivității ?
      – oare însuși faptul că se merge și asumă un deficit de 2,8-2,9 nu înseamnă datorie ?
      – și oare un eventual derapaj nu va însemna imprevizibilitate si arbitrariu a fiscalității ?

      eu cred că toate acestea – sau mai bine zis, derapajul de la toate acestea, trebuie luat în calcul ca un ”dat”, ca o adevărată ”fatalitate” : orice măsură trebuie corectată cu un adevărat indicator de iresponsabilitate. pașii succesivi în relaxarea fiscală ar da posibilitatea de-a se face alții și în zona reducerii cheltuielilor sau a angajării de cheltuieli care să ajute relaxarea fiscală.

      • athos
        18.8.2015, 9:57 am

        Toata lumea vorbeste insa despre Codul Fiscal – care nu are nimic de-a face nici cu temporizarea cheltuielilor, nici cu maririle de salarii, indemnizatii, pensii, care oricum se fac pe datorie, din moment ce exista deficit, asa cum de altfel subliniati, si prea putini arata cu degetul inspre marirea cheltuielilor ca fiind adevaratul pericol.

        Cand spun “aproape toata lumea”, ma refer in special la cei al caror cuvant cantareste greu, respectiv BNR, Consiliul Fiscal, etc, care ataca exclusiv Codul Fiscal, si in nici un fel aspectul cheltuielilor bugetare nesabuite prin structura si volum. Paradoxul este acela ca acest Cod Fiscal este unul eminamente bun, in vreme ce politica bugetara se dovedeste eminamente proasta si neadaptata. Pozitia BNR se bazeaza indeobste pe faptul ca efectele din piata ar anihila masurile de politica monetara, cea a Consiliului Fiscal se leaga de ingrijorarea fata de derapaje, amandoua pot fi corecte in sine,(desi am indoieli cu privire la pozitia BNR), dar identifica gresit cauza. Si spun asta intrucat cele doua efecte se pot si se vor produce SI DACA actualul Cod Fiscal ramane in vigoare, intrucat cresterea de cheltuieli este certa, in vreme ce perspectiva veniturilor in conditiile unui alt TVA si a disparitiei unor taxe este una incerta. Prin urmare, acesti domni ar trebui sa tina mai putin cont de “political corectness” si sa arate cu degetul adevarata cauza: prin marirea veniturilor platite de la buget, furam sansa delestarii zonei productive de taxe ce o incorseteaza. Chiar daca TVA nu este o taxa directa, ea limiteaza pretul de vanzare si deterioreaza cash-flowul intreprinderii, atunci cand este mare, fara a mai mentiona si aspectul evazionist. Iar taxa pe combustibil, pe stalp si cea pe dividende, reprezinta impozite directe.

        • Cristian Grosu
          18.8.2015, 9:59 am

          Codul fiscal produce banii din care se fac aceste cheltuieli, si deficitele si imprumuturile si altele. Și chiar ar fi câte ceva de făcut (nu mai departe de sistemul de sănătate, unde salariile medicilor sunt cele mai mici din sfera publică, cu toate consecintele care decurg – si incă n-am văzut nimic – de aici)

          • athos
            18.8.2015, 10:59 am

            Codul Fiscal nu produce nimic, ci doar influenteaza veniturile, desi nu in mod liniar.
            Sistemul de sanatate sufera si el, inainte de orice, de politizare, respectiv spoliere politica. Independenta totala a Casei de Asigurari de sanatate ar fi prima conditie spre o finantare sanatoasa, a doua fiind crearea unei piete concurentiele reale.

            Insa ramanand in cadrul unei discutii generice despre cheltuieli bugetare: o prioritizare bazata pe o viziune si strategie clare, cvasiimune la cicluri electorale, reprezinta singura varianta prin care se poate asigura o constructie bugetara coerenta si sustenabila pe termen lung. Altfel, avem nu numai fiscalitate pe genunchi, ci mai ales guvernare pe genunchi, cum se face de 25 de ani.

  3. EU - 74 - RON
    18.8.2015, 12:14 pm

    ,,Sau poate că suntem noi niște proști și nu înțelegem profunda viziune a domnilor Ponta, Vâlcov și Teodorovici în ce privește rolul României pe piața și în economia europeană.” (?)

    Daca aceasta, pina la urma – intrebare, ar fi fost inserata si la finele urmatoarelor articole:

    https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-reducerea-cas-compromiterea-unei-masuri-de-catre-guvern-si-lovitura-data-de-presedintie.html si

    https://cursdeguvernare.ro/09-09-2014-agenda-redactorului-sef.html

    am fi avut astazi, poate, raspunsul. Asa cum il avem, de exemplu, cel putin partial, pe cel la PS-ul articolului:

    https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-despre-crestere-%E2%80%9D-ca-subtire-nu-se-prinde%E2%80%9D.html

    Dar cum aceasta intrebare nu a fost pusa, pun eu alta: cum D-zeu ,,viziunea domnilor Ponta, Vâlcov și Teodorovici” privind reducerea MTO DE 0,8% din PIB (de la 2,2% in 2014 (planificat) la 1,4% in 2015, reducerea CAS, reducerea TVA la alimente cu 01.06 (e nevoie sa precizez? – neplanificata in buget), reducerea imp./constr.sp., respectarea calendarului contributiei la pilonul II de pensii, TVA pachete all-inclusive si pomenile electorale: pensii 5%, salarii in invatamant in trepte, suta din sanatate, altele, viziune, inteleg eu, de kkt – reuseste sa nu arunce deficitul pe 2015 in aer asa cum ne spuneau CE/FMI
    ( http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-18461869-comisia-europeana-previne-guvernul-fara-cresterea-taxelor-sau-reducerea-cheltuielilor-deficitul-urca-2-8-pib.htm )
    si Consiliul Fiscal (inca de la, acum uitindu-ne la ea: mizerabila scutire de impunere a profitului reinvestit) http://www.consiliulfiscal.ro/opinie-finala-8-mai-2014.pdf
    http://www.consiliulfiscal.ro/opinie_reducere_cas.pdf
    http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-18813470-opinia-consiliului-fiscal-despre-bugetul-2015-manifestam-rezervele-privire-nivelul-prognozat-incasarilor-unele-cheltuieli-par-subevaluate-investitiile-bazeaza-dublarea-absorbtiei-fondurilor-europene.htm
    precum si a diversilor economisti si jurnalisti de si cu acea ocazie, care proroceau Apocalipsa Deficitului pe 2015?!?.

    Alte amanunte: in comentarii la articolul: https://cursdeguvernare.ro/mugur-isarescu-despre-relaxarea-fiscala-pachetul-de-reduceri-de-taxe-si-impozite-este-inaplicabil.html

    Ei! Cam tot aia ne vorbesc si astazi (BNR-ul ne trimite la calculele Consiliului Fiscal! Care BNR lucreaza cu calcule atat de precise, incit au ratat intotdeauna tinta de inflatie – cu exceptia lui 2013, cind a fost atinsa la limita cea, culmea, de jos!). Iar ,,infailibilitatea” opiniilor Guvernatorului poate fi demonstrata foarte simplu: vezi: http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/de-profesie-etern-guvernator-de-vocatie.html

    Dar, pina la urma, toti avem dreptul la cite o opinie, nu-i asa?

    • Cristian Grosu
      18.8.2015, 12:56 pm

      ati uitat să socotiți cei peste un miliard de euro tăiați de la investiții – de fapt, mutați în anii 2016-2017, adică pe deficit esa – pentru ca taboul să fie complet și explicabil. lăsând la o parte că la vremea când erau făcute acele analize lipsea lista de relaxări făcută chiar de Dvs., precum și intenția explicită de-a majora cheltuielile publice cu salariile – lucruri care nu au intrat încă la decont.
      atunci când a intrat ceva la decont, s-a văzut: taxa pe stâlp, suprataxa pe combustibili, incercarea de-a impozita bacsisul etc etc.
      de altfel, guvernul spune explicit că ne asteptăm la deficit de 2,7-2,9. depinde cine și cu ce și la ce pret îl va finanța.

  4. Rambo
    21.8.2015, 4:37 pm

    Draga Cristian,

    Personal imi limpezesc opiniile cand te citesc. Ca antreprenor constat putinatatea proiectelor (sunt furnizor de solutii pentru cercetarea in ingineria materialelor) si proasta calitate a acestor proiecte, fara valoare adaugata chiar fiind pe POS CCE…Si mai stiu ca dupa alegerile din 2016 imi voi face bugetul pe un curs mediu de 5 lei…

Lăsați un comentariu


Europa

Marea Chinei de Sud – noul focar global de tensiuni: SUA trimit patrule ale gărzii de coastă pentru a contracara activitățile destabilizatoare ale Beijingului

Vladimir Ionescu

Statele Unite au anunţat vineri trimiterea de nave de patrulare ale gărzii de coastă în Pacific pentru a contracara activităţile “destabilizatoare” ale Beijingului în zonele… Mai mult

Europa

Franța și-a rechemat ambasadorul din Turcia după ce președintele Recep Tayyip Erdogan a spus că Emmanuel Macron are nevoie de un control psihiatric

Vladimir Ionescu

Președintele francez Emmanuel Macron și-a rechemat ambasadorul de la Ankara pentru consultări, după ce Recep Tayyip Erdogan l-a insultat, afirmând că are nevoie de un… Mai mult

Europa

Jens Stoltenberg, NATO: Afganistan ar putea deveni un “rai” al teroriștilor după retragerea trupelor alianței

Razvan Diaconu

NATO se confruntă cu o dilemă în Afganistan şi trebuie să decidă dacă va părăsi ţara, riscând astfel ca aceasta să devină un rai al… Mai mult

Stiri

Ludovic Orban: După alegeri urmează patru ani de ”pace politică”. România are șansa de a deveni un tigru al Europei Centrale și de Est

Vladimir Ionescu

După alegerile parlamentare vor urma patru ani de ”pace politică”, a afirmat sâmbătă premierul Ludovic Orban, adăugând că oportunitățile pe care le are România reprezintă… Mai mult

Europa

Parlamentul European a adoptat poziția sa asupra reformei Politicii Agricole Comune

Vladimir Ionescu

Parlamentul European (PE) a aprobat vineri poziţia sa cu privire la reforma Politicii Agricole Comune (PAC) a UE, care cuprinde în special obligaţii de mediu… Mai mult

Stiri

Ludovic Orban, despre un eventual lockdown: Obiectivul nostru este ca economia să funcționeze în parametrii obișnuiți

Razvan Diaconu

Întrebat dacă ar fi oportună varianta unui lockdown în România, premierul Ludovic Orban a afirmat că obiectivul executivului este ca oamenii să ducă o viaţă… Mai mult

Stiri

Florin Cîțu: PNL nu prezintă acum un buget pentru 2021 deoarece ar fi ilegal

Alexandra Pele

Guvernul PNL nu prezintă un draft de buget pentru anul viitor deoarece proximitatea alegerilor parlamentare interzice acest lucru, a explicat, sâmbătă, ministrul Finanțelor Publice, Florin… Mai mult