Cristian Grosu / Dacă scoatem țara din priză acum, o s-o băgăm în priza altora după Covid

Înainte de focusul pe economia românească în plină criză mondială provocată de pandemia declarată pentru Covid-19, câteva observații pe informații din surse strict oficiale.

Abia la finele lor vom putea articula logica pe care să construim un plan. Pentru că ce avem acum – atât noi, românii, cât și europenii – numai plan nu se cheamă.

1, Numărul infectaților cu Covid-19 a crescut azi – luni, de ieri, cu 143 de cazuri (LINK-AICI): creșterea e dublă față de cea din ziua precedentă.

Urmează săptămâni critice din punct de vedere al numărului de infectați – vom ajunge curând la zeci de mii! Dar niciun stat nu va putea evita asta.

2, Nu-i nicio noutate, face parte din aritmetica contagiunii: în România – adică în țara în care autoritățile au acționat impecabil în materie de măsuri de preventive – numărul lor va crește accelerat începând cam din 25 martie încolo.

Pentru că această creștere care va căpăta aspect exponențial este normală și trebuie luată în calcul, iar planurile făcute în funcție de ea.

3, Cei 5 morți în România înregistrați până azi (luni, ora 14,30), aveau boli incurabile, erau persoane în vârstă și se situau în categoria celor care au nevoie de protecție specială – atât medicală cât și socială.

4, Italia a publicat săptămâna trecută un studiu pe cei câteva mii de morți de la acea oră: 99% dintre ei sufereau de alte 2-3 afecțiuni incurabile și aveau peste 70 de ani.

5, ! Un oficial guvernamental – și nu vreun ministru din guvernul Dăncilă, ci actualul ministru al Apărării din Israel, Naftali Bennett, în urmă cu numai 3 zile, a lansat un apel video către națiune – preluat de The Times of Israel – în care explică situația și propune o soluție rațională, pe baza celor mai de bun simț și mai oficiale informații: un link la intervenția sa video (2 minute) – pe i24News – AICI-LINK – demn de văzut și ascultat cu atenție 2 minute!.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Momentul 02.2020: cum va schimba Covid lumea”)

6, Nu, nu vom scăpa: 60-70% din populație va fi infectată, problema e că cei care mor sunt bătrânii și cei cu boli grave și incurabile – focusul protecției trebuie pus pe bunici – dacă în neomarxismul european bunicii mai înseamnă ceva (”Umweltsau” – ”scroafă poluantă”, la televiziunea de stat germană, de Crăciun! – o rușine a Europei – un link AICI), astfel încât pericolul căderii într-o spirală a cinismului trebuie îndepărat de cinismele neomarxismului de ultimă oră: asta ar fi principala treabă a statelor.  

60-70% din populație infectată e cam ce spunea, în premieră la acea dată, Angela Merkel care, s-o recunoaștem, nu-i o Viorica Dăncilă oarecare.

Două sunt marile ”găselnițe” pe care toată lumea se încăpățânează să nu le vadă:

• -, mortalitatea la oamenii tineri și activi e aproape de zero: cu cât mai mulți vor face infecția, cu atât imunitatea va deveni comunitară: treaba autorităților este să țină curba de infectare jos – așa cum spune, în apelul său, și ministrul Apărării din Israel.
• -, protecția trebuie să se îndrepte exclusiv asupra oamenilor bătrâni, care nu au aport economic.

7, Statele – și cel român, alături de celelalte – trebuie, deci, să se concentreze pe 2 lucruri: protecția bătrânilor și a bolnavilor grav + continuarea activității economice la limita maximă pe care o permite situația.

Atenție: limita maximă. Căci, așa cum ne dorim cu toții, va fi viață și după Covid: numai să se poată numi aia viață.

Acestea fiind spuse, să ne întoarcem la impactul acestei crize asupra economiei românești:

1, Frica și panica vor împiedica multă lume să vadă evidența:

că toate eforturile statului trebuie concentrate pe cei bătrâni și bolnavi și pentru crearea unui plan detaliat și coerent pentru aceștia și pentru salvarea acestora prin ajutor direct, și că

infectarea populației tinere este un lucru de neevitat, că face parte parte din ”normalitatea” Covid-19 (exact așa cum face parte din normalitatea gripei și a altor boli la care am dezvoltat imunitate), și că măsurile exagerate nu vor avea ca efect evitatea contagiunii, ci consecințe economice.

2, Economia lumii va arăta ”puțin” diferit după criza Covid-19 față de economia așa cum o știam noi în ianuarie 2020:

Problema e ca, la ieșirea din criză (care nu se va face joi la 7 fără 10, ci se va petrece gradual), tu, țară (Țară) să mai reprezinți o economie demnă de luat în calcul.

3, Până azi, 23 martie 2020 ora 14,00, România are încă potențialul fabulos pe care ne bizuim mereu ca pe un noroc:

atunci când Banca Centrală a țării decide să cumpere – în premieră istorică – datorii ale statului, iar cursul de schimb – ”pilotat” pe resursele și know-how-ul casei – rămâne pe loc (azi, 23 martie, după decizia BNR din 20 martie), înseamnă că lumea sănătoasă la minte și obișnuită cu șocurile vieții economice (dar și ale vieții, în general) are încredere în economia românească.

(Citiți și: ”Cristian Grosu / Luciditatea cifrelor: de ce istoria nu iartă proștii, care susțin în criză economia vecinilor”)

4, Dar această încredere trebuie întreținută:

Nu opriți sectoarele economice care merg, nu blocați dintr-un populism reactiv activitatea care nu depinde de isteria generală, lăsați oamenii să meargă la serviciu, încurajați munca și îmbinarea ei rațională cu măsurile de prevenție și de aplatizare a curbei contagiunii;

După Covid va trebui să ieșim la secerat pe ogoare – Ce?, dacă azi nu semănăm?
După Covid va trebui să ne termină clădirile începute – ce, dacă acum nu punem nimic peste temeliile încă neîntărite?
După Covid va trebui să revenim la planurile de investiții – la ce, dacă astăzi cei care trebuie să le facă stau acasă și lucrează (hai să fim serioși, ce înseamnă lucrul de acasă) la 25% din capacitate, eficiență, obiective etc.

5, Nu toată lumea stinge lumina, ca statele UE:

Rusia a ieșit la salvat Europa de Covid (un link-AICI), China își face lista să iasă la noi cumpărături:

Iar UE are nevoie de 2 săptămâni! (abia pe 26 martie se ”întrunește”, tot de acasă, să ne înțelegem, Parlamentul European să adopte deciziile Comisiei) timp în care contagiunea acționează și panica odată cu ea, și în care marile ei companii cad ca niște cărți de joc…

6, Să aruncăm dicționarul cu eufemisme:

Nu există mai mare tâmpenie decât să anunți că cei care nu depun bilanțurile contabile nu vor păți nimic! Suntem la țară, în campanie electorală cu ulei și cizme de cauciuc, sau la butoanele unei situații de criză?
Care e rațiunea pentru care companiile (al căror grad de conformare ne-a luat ani de zile să-l stimultăm) pot să nu depună bilanțuri?
Ne-am întors la economia lui Ceaușescu?

(Citiți și: ””Banchetul de Centenar s-a terminat – urmează nota de plată”: Sumarul numărului 99 al CRONICILOR Curs de Guvernare”)

Nu există tâmpenie mai mare decât să pui primele 100-500-1000 de companii, care fac 50% din cifra de afaceri din economie și care stau pe munți de cash, să se comporte din punct de vedere fiscal ca o microîntreprindere amărâtă care nu știe din ce să-și dea salariile.

Nu există tâmpenie mai mare ca a păstra bugetarii – a căror activitate s-a restrâns și care o freacă ”homework” – pe salarii întregi, în timp ce industria prelucrătoare (adică domeniul cu cea mai mare trancțiune și pe cifra de afaceri și pe export) e trimisă în șomaj tehnic.

*

Înainte de-a articula care e problema specifică a României, să sumarizăm 3 concluzii:

1, Protejați printr-un plan coerent și precis bătrânii – în ciuda neomarxismelor care scot Europa de pe șina valorilor care-au întemeiat-o și care au făcut-o atât de diferită de Rusia și China, ei sunt averea ascunsă a oricărei societăți.

2, Stimulați ieșirea la muncă, activitățile care nu contravin măsurilor de protecție firești (da, era cazul să se închidă mall-urile, că adolescenții cu școala închisă se adunau acolo, adică degeaba ai închis școala…) și faceți un plan pentru păstrarea intactă a potențialului în care România mai are avantaje comparative, ba chiar avantaje competitive.

(Citiți și: ””Istoria nu iartă proștii”. Am intrat în deceniul decisiv. CRONICILE Curs de guvernare Nr. 95”)

3, Raportați-vă la normalitate, nu la degringolada provocată de panică, mizați pe curaj, nu pe teamă, pe determinarea de-a rezista a oamenilor care au trăit mereu pe picioarele lor, nu pe ajutorul ”de stat”:

Și, în general, plecați de la premisa că dacă economia nu merge, nu va merge nimic. Absolut nimic.

Pentru că economia va arăta fundamental diferit la finele acestei crize, iar acest lucru îl știu toți cei pregătiți fie să reziste, fie să profite din ea:

Nu vă uitați că Germania a interzis grupurile compuse din mai mult de 2 persoane: primele reacții ale Angelei Merkel arată că Germania știe ce are de făcut (un LINK _AICI) ;

Sau la măsurile de ultimă oră ale guvernului britanic – maniera lor de-a ajuta companiile arată că statul englez știe ce are de făcut (un LINK_AICI):

Toate cele de mai sus sunt informații oficiale – iar spre deosebire de celelalte state, România nu are banii necesari:

nu ne rămâne decât munca și judicioasa ei gestionare. Să nu aruncăm singurul lucru pe care-l avem la dispoziție. 

Lumea se pregătește de o altă paradigmă economică (despre care vom scrie într-o altă zi), iar a scoate azi economia noastră din priză înseamnă că ne putem trezi cu ștecherul (steckerul) altora în priza noastră.