Aflat, ca mulţi alţi judecători, în ambele ipostaze – şi de beneficiar al sentinţelor pe care Justiţia le-a dat în favoarea salariaţilor, dar şi în calitate de judecător care a deliberat în câteva astfel de procese – Cristi Danileţ acuză lipsa unei viziuni unitare pe legislaţie. „Instanţele au fost puse în fata unui amestec între dispoziţiile salariale din Codul Muncii şi legile speciale de salarizare ; chiar au fost situaţii în care au fost emise acte normative cu încalcarea dispoziţiilor legale. Da, au existat şi drepturi salariale discutabile acordate de unele instanţe, motiv pentru care procurorul general a şi promovat mai multe recursuri în interesul legii. Dar cauza principală pentru care s-a ajuns la o gamă variată de litigii de muncă pe drepturi salariale e pe de o parte nerespectarea pentru personalul bugetar a unor drepturi deja consfinţite de legislaţie, pe de altă parte grava incoerenţă legislativă, pe care nimeni nu si-o asumă.
Noua lege unică de salarizare pune capat acestui şir de procese ? „Greu de spus. Din câte ştiu, există deja câteva sute de plângeri la CEDO pentru nerespectarea de către Stat a hotarârilor judecatoreşti, pentru acele amânări prin reeşalonare a datoriilor catre salariaţi, datorii stabilite prin sentinţe definitive şi irevocabile. Este inadmisibil ca Guvernul sa nu execute aceste hotărâri, ceea ce înseamnă încălcarea autorităţii justiţiei şi, în final, a independenţei acesteia”.
Cum se poate ieşi din acest impas ? „Trăim vremuri inedite, în care sunt bulversate principiile de drept. Noi am învăţat altceva la facultate: ca dreptul prevaleaza asupra economicului, iar guvernul vine şi ne spune acum că lucrurile stau invers. Orice ar hotarî instanţele, Guvernul nu este de acord şi gaseşte căi de a nu se supune hotărârilor judecătoreşti.”
Cine plateşte ? „În mod normal trebuie să platească cine greşeşte. Or, chiar şi în sentinţele de la CEDO, circa 85% din procesele pierdute de România sunt imputabile puterii legiuitoare. Însă nu va plăti în final decât contribuabilul.
Nu trebuia să se ajungă aici, în această situaţie stranie. Totul a culminat când noi înşine, deşi putere în Stat, a trebuit să ajungem în justiţie ca justiţiabili în contradictoriu cu Statul”.
Judecătorul Cristi Danileţ este membru fondator al “Societăţii pentru Justiţie” şi membru ales în viitorul CSM.
2 răspunsuri
@Dle Danilet, mai pe sleau spus, ceea ce ati scris dvs e doar vorbarie multa si idei putine si fixe.
De fapt e vb de o singura idee., si anume ca , toata lumea e de vina, mereu, numai justitia nu e vinovata niciodata.
Atata vreme cat voi, magistratii, permiteti justitiei sa fie calarita de alde Bejinariu, Costiniu, Pivniceru si Barbulescu nu cred ca sunteti in masura sa faceti pe fanfaronul care da lectii altora despre cum trebuie sa-si administreze gospodariile!
Doamna, sunt cateva paragrafe, asa ca nu e multa vorbarie. Ideile pe care le-am expus apartin ICCJ (dr.discutabile), CEDO (probleme legislative) sau teoriei constitutionale (Guv tr sa execute hot jud). Ca sunt idei putine si fixe, aveti dreptate: eu nu pot face rabat de la ceea ce inseamna `statul de drept`, adica statul in care hotararile judecatoresti se executa, chiar daca se discuta.
Si, ca sa va linistesc: si justitia este unoeri vinovata, doamna.Si acele greseli se indreapta in caile de atac.
Cat priveste numele aratate de dvs, ele nu au legatura cu subiectul in discutie: niciuna din judecatoarele indicate nu au solutionat astfel de dosare, pe dr. salariale.