Rata creditelor neperformante pentru România, cu aplicarea strictă a tuturor regulilor europene, era la 30 septembrie 2013 de 21,56%.
Cu toate acestea, dacă se exclude din creditele neperformante partea provizionată calculată conform standardelor internaționale de contabilitate, se ajunge la o rată de neperformanță de doar 9,33%.
Dacă se aplică regulile românești de contabilitate și se elimină partea din credite deja provizionată, rata de neperformanță coboară la doar 3,48%. Important este că în România creșterea ratei creditelor neperformante (RCN) nu a afectat nivelul solvabilității, care a rămas cu mult peste minimul de 8% necesar.
Tehnic, indicatorul mai mare de neperformanță rezultă din așa-numitul NPE (non performing exposure). Aceasta este orice expunere restantă de mai mult de 90 de zile sau care este improbabil de plătit de către debitor (unlikely to pay) fără executarea colateralului, indiferent de existența unor sume restante sau de numărul de zile de restanță.
Dacă un debitor are restanțe mai vechi de 90 de zile a căror valoare reprezintă peste 20% din valoarea contabilă a tuturor obligațiilor de plată pe care le are, atunci toate expunerile bilanțiere ale acelui debitor vor fi considerate drept neperformante.
Acestea sunt regulile stabilite recent de Autoritatea Bancară Europeană (EBA), pentru a se putea asigura comparabilitatea între țările memebre UE.
Deocamdată, însă, nu există o aplicare uniformă a regulilor de încadrare la neperformanță a creditelor. Cifrele arată ceva mai slab pentru România tocmai pentru că BNR a adoptat o politică foarte strictă și o provizionare severă, menită să reducă la minim riscul de sistem.
De altfel, rata creditelor neperformante ajustată în funcție de gradul de acoperire cu provizioane arată puțin altfel decât indicatorul general. Dacă se ia în considerație o acoperire cu provizioane de 100% deja constituită și disponibilă în caz de neachitare a creditelor, se ajunge la o rată de 17,66%. Pentru o rată de acoperire de 80% a valorii creditelor, rata de neperformanță scade la doar 13% ( v. tabelul).
Fără a intra în amănunte tehnic privind definițiile situațiilor în care se găsesc creditele acordate în România ( prezentate în ordine de la cele mai performente până la cele mai puțin performante), se poate observa în 2013 o anumită îmbunătățire în structură. A crescut ponderea creditelor standard și s-au diminuat semnificativ ponderile creditelor aflate în observație, substandard și îndoielnic.
Singura creștere în zona cu probleme apare la pierderi, ceea ce semnifică o ”cernere” a creditelor și o consolidare prin constituirea de provizioane și conformarea instituțiilor bancare la cerințe mai stricte de capital. De altfel, prin redistribuirea banilor aflați la dispoziția băncilor către aceste direcții avem și o explicație parțială a apetitului mai redus pentru acordarea de noi credite.
În context, chestiunea de fond rămâne doar reducerea expunerilor pe filialale din România ale băncilor-mamă din străinătate, care se confruntă cu propriile probleme la nivelul grupului și la ele acasă. Se poate observa în ultimul an o diminuare semnificativă a surselor atrase și un proces de substituire a surselor de finanțare dinspre liniile de credit externe spre economisirea internă ( de la pasive externe spre pasive interne).
Trebuie subliniată, însă, creșterea susținută pe partea de capital și rezerve, necesară pentru consolidarea
băncilor pentru a face față verificărilor deja anunțate de Nicolae Cinteză, șeful Direcției Supraveghere din BNR, astfel încât 1 ianuarie 2014 să ”găsească băncile aproape de starea reală.”
De aceea, creditarea ar putea cunoaște o revigorare de-abia în partea a doua a anului viitor, după stabilizarea indicatorilor de performanță.
Urmărește-ne pe Google News
