Economia României, și în principal industria, depinde în bună măsură de exporturile pe care le realizează în proporție de peste 70% în state membre ale UE. Iar pentru principalii parteneri din punct de vedere al exporturilor lucrurile nu stau deloc bine.
Astfel și cererea pentru industria autohtonă scade pe măsură ce producția industrială din vestul continentului se contractă.
Principali parteneri comerciali ai României (7 luni din 2024)
Producția industrială a Germaniei este în scădere constantă și, excluzând perioada restricțiilor din perioada pandemiei de Covid, se situează în jurul minimului din ultimul deceniu.
Cel mai recent semn al declinului industriei este de dat de Volkswagen AG care a denunțat acordul ce prevedea siguranța locurilor de muncă pentru angajații din Germania, ca parte a eforturilor sale de reducere a costurilor, intrând în conflict cu sindicatele.
Și nu este doar cazul Germaniei, întreaga industrie europeană fiind în declin. În mod tradițional, industria auto europeană beneficia de cinci avantaje majore: avansul tehnologic, eficiența costurilor, valoarea brandurilor, stabilitatea geopolitică și imensa piață chineză.
În prezent toate aceste atuuri sunt pe punctul de a fi pierdute.
Industria Germaniei, cea mai slabă performanță din ultimii 10 ani
Germania, cea mai mare economie și locomotiva europeană și cel mai mare partener comercial al României este una dintre țările cele mai afectate din UE. BASF, cel mai mare producător de produse chimice din lume, a pierdut o treime din valoarea bursieră de la șocul energetic din 2022. Iar principalul producător de oțel Thyssenkrupp a închis o fabrică și reduce producția.
Aceste industrii sunt cele care stau la baza societății moderne: produse farmaceutice, microcipuri, purificarea apei, mașini. Aproape totul necesită produse ale industriei chimice sau oțel.
Europa se dezindustrializează
„Germania este în mod clar în coada activității economice sau performanță în Europa în acest moment”, a declarat Samer Mosis, șeful departamentului de cerectare de la firma Energy Aspects, citat de Bloomberg „Pe termen lung, chiar se pune sub semnul întrebării poziția țării în clasamentul industrial global.”
Dar și alte economii majore UE, și principali parteneri comerciali ai României suferă. Producția industrială este sub nivelul din 2021 și în Franța și Italia. Și, în total, UE a pierdut peste 800.000 de locuri de muncă în producție de la pandemie, potrivit unei analize a Institutului European al Sindicatelor.
„Prețul energiei este o frână puternică în acest moment”, a declarat pentru Reuters, Olivier Rakau, economist-șef la Oxford Economics. „Nu există niciun motiv întemeiat pentru a produce anumite mărfuri în Europa din perspectiva costrurilor.”
A fost o perioadă deosebit de grea pentru industria siderurgică europeană. Pandemia a oprit activitatea în construcții pentru o perioadă, reducând cererea. Apoi a venit criza energetică. Între timp, supraproducția de oțel a Chinei a făcut dificilă concurența atât pe piețele externe, cât și cele interne. Rezultatul? Producția de oțel din UE în 2023 a atins cel mai scăzut nivel de după 1960, când asociația producătorilor siderurgici Eurofer a început să țină statistica, a declarat Adolfo Aiello, directorul pentru energie și climă al organizației.
Siderurgia suferă din cauza scumpirii energiei
Șocul nu ar fi putut veni într-un moment mai rău. Industria siderurgică încearcă să elimine carbonul din producția sa, schimbând gazul natural cu hidrogen sau cu cuptoare electrice. Aceste alternative consumă însă și mai multă energie și ridică costurile de producție. Eurofer estimează că energia electrică necesară decarbonizării sectorului – echivalentă cu dublul consumului de energie electrică al Belgiei – va dubla cantitatea de energie consumată de sectorul siderurgic.
Între timp, orice întârziere înseamnă mai multe locuri de muncă pierdute, mai multe industrii care părăsesc Europa – și o slăbire a proiectului european. De exemplu, la recentele alegeri din Franța, Jordan Bardella, liderul partidului de extrema dreapta Adunarea Națională, a acuzat Germana pentru prețurile mari la energie în Franța.
Industria chimică nu mai rezistă
„Procesul de deindustrializare este în curs de desfășurare în acest moment”, spune Marco Mensink, directorul general al Consiliului European al Industriei Chimice. „Mai avem ceva timp până în 2030. Nu putem rezista mai mult”, a atras el atenția asupra necesității luării unor decizii rapide.
Rădăcinile UE sunt în industria grea, odată cu înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului în 1951, actul de naștere a ceea ce este azi Uniunea Europeană. Declinul major al industriei ar fi o lovitură grea, din punct de vedere atât simbolic cât și economic pentru UE.
„Deficitele bugetare explodează în majoritatea economiilor”, a spus un diplomat al UE îngrijorat. Dacă UE nu va fi în stare să reducă prețurile la energie, „statul bunăstării este în pericol, capabilitățile militare și de apărare sunt în joc”. Pe scurt: „Suntem în pericol dacă nu suntem suficient de rapizi.”
***
Urmărește-ne pe Google News
