Un angajat va putea fi considerat detașat într-o altă țară doar timp de un an, plus o extindere motivată de cel mult șase luni. După această perioadă, ei vor fi remunerați și vor plăti contribuții conform legilor și practicilor din țara unde lucrează. Acesta este compromisul la care au ajuns luni seara, după aproximativ 12 ore de negocieri, miniștrii muncii din cele 28 de state membre.
Cu majoritate s-a decis, de asemenea, ca transporturile să nu fie incluse deocamdată în directivă, ci discutate ulterior.
În momentul de față, lucrătorii detașați sunt plătiți cu salariul minim din țara unde muncesc, dar virează contribuțiile în țara lor de origine. Salariaţii detaşaţi în Occident din ţări est-europene genera astfel costuri mult mai mici pentru angajatori, ceea ce a dus la apariția acuzațiilro de dumping social.
Modificările referitoare la remunerație se referă nu doar la salariu, ci și la alte elemente, precum bonusuri sau alte beneficii prevăzute în contractele colective de muncă din sectoarele în care lucrează.
Noile prevederi vor fi aplicate după o perioadă de tranziție de patru ani (trei ani pentru transpunere și încă un an).
Urmează un vot al Parlamentului European privind propriul text și o concertare între instituții.
Patru țări au votat împotriva reformei – Polonia, Ungaria, Lituania și Letonia, pentru că, în opinia lor, așa numita forță de muncă ieftină va continua să fie prezentă, dar nedeclarată. Astfel, esticii pierd și puțina acoperire socială pe care o au acum.
România, Bulgaria, Slovacia și Cehia, care inițial au anunțat că se opun modificărilor, au basculat ulterior în tabăra franceză, scrie Le Monde.
Acordul este considerat în Franța o victorie a lui Emmanuel Macron, deoarece a reușit să obțină reducerea la jumătate (față de doi ani, propunerea CE) a perioadei detașării, chiar dacă se adaugă șase luni pentru cazuri excepționale.
În Polonia, ministrul Muncii, Elżbieta Rafalska, a declarat că este o victorie a Varșoviei faptul că nu transporturile nu au fost incluse în directivă. Excluderea acestui sector a fost susținută și de Irlanda, Spania și Portugalia, nu doar de statele estice, concluzia fiind ca executivul comunitar să pregătească un proiect referitor strict la transportatori (în special, șoferii de camioane), scrie Financial Times.
Deși directiva vizează mai puțin de 1% din forța de muncă a UE, adică sub două milioane de angajați, subiectul a devenit un nou motiv de divizare a Uniunii – statele occidentale se tem că accesibilitatea forței de muncă ieftină din estul și centrul Europei
va alimenta în interior populismul, sentimentele anti – UE și de insecuritate în ceea ce privește locul de muncă.
Franța și Germania au fost inițiatorii înfocați ai adaptării Directivei ce datează din 1996, explicând că realitățile nu mai corespunde situației din momentul acesteia.
Emannuel Macron și-a stabilit subiectul ca prioritate, motiv pentru care a fost criticat de premierul Poloniei, Beata Szydlo, că promovează un atac arogant la adresa pieței unice. În timp ce companiile din statele bogate ale Uniunii trimit persoane înalt calificate să lucreze peste granițe, muncitorii din Europa de Est domină în sectoare precum construcțiile, principalele țări unde sunt detașați fiind Franța, Belgia și Germania.
Nemulțumirile esticilor rămân, după cum declara și ministrul maghiar pentru Afaceri Europene, Szabolcs Takács: „Aceasta nu este o încercare de compromis, ci o forțare, pas cu pas, a intereselor unui grup asupra altuia, cu orice preț”.
Urmărește-ne pe Google News
