Fie că te gândești să faci o investiție sau să tranzacționezi la bursă, este important să știi ce este riscul de contrapartidă.
Ce este riscul de neplată
Riscul de contrapartidă se referă la posibilitatea ca cealaltă parte dintr-o tranzacție la bursă sau over-the-counter, ori dintr-un contract încheiat între două părți, să nu își îndeplinească obligațiile care îi revin conform contractului (de exemplu, să nu plătească sumele de bani pe care le datorează), se arată într-o definiție oferită de agenția guvernamentală Oficiul Controlorului Monedei din SUA.
Așadar, riscul de contrapartidă poate exista în investiții sau în tranzacționarea cu titluri de capital și instrumente financiare.
Riscul de contrapartidă există, în diferite grade, în toate tranzacțiile financiare. El mai este cunoscut și ca risc de neplată. Riscul de neplată se referă la posibilitatea ca societățile ori indivizii să nu aibă capacitatea de a face plățile necesare, potrivit obligațiilor financiare asumate, se arată într-un ghid realizat de investopedia.com.
Ce este riscul de contrapartidă – diferența față de riscul de credit
Investitorii de retail sau cei profesionali sunt expuși riscului de contrapartidă în aproape toate tipurile de tranzacții. Astfel, riscul de contrapartidă este un risc pe care ambele părți ar trebui să îl ia în considerare atunci când încheie un contract sau o tranzacție.
Înțelegem mai bine ce este riscul de contrapartidă dacă facem distincția între acesta și riscul de credit. Cele două noțiuni sunt înrudite, însă distincte.
Ce este riscul de credit
Riscul de credit este un anumit tip de risc ce se referă la posibilitatea ca cel care oferă un credit (creditorul, adică banca) să sufere o pierdere din cauza faptului că debitorul nu va putea plăti suma de bani pe care o datorează.
În schimb, riscul de contrapartidă se referă la riscul de a suferi o pierdere dacă cealaltă parte dintr-o tranzacție nu își îndeplinește obligațiile de plată.
Ce este riscul de contrapartidă – diferența față de scorul de credit
În cazul creditelor, băncile folosesc așa-numitul scor de credit, care reprezintă o evaluare a bonității clientului. Cu ajutorul acestuia, creditorii determină care este riscul ca persoana care vrea să ia un credit să nu poată să returneze suma datorată.
De exemplu, în SUA se folosește un sistem de evaluare ce conferă un scor de credit cuprins între 300 și 850, se mai arată în ghidul investopedia.com. Cu cât scorul este mai mare, cu atât persoana respectivă prezintă un risc mai mic.
Un scor de peste 750 este considerat excelent, iar unul cuprins între 700 și 749 este un scor bun. Un scor între 550 și 649 este slab, iar unul de sub 550 este foarte prost.
Se iau în calcul numeroși factori atunci când este stabilit scorul de credit, ca de exemplu:
- datoriile pe care le are clientul
- istoricul financiar al clientului
- durata creditării
Dacă un client care dorește un credit are un scor slab, este posibil ca banca să îi ceară o dobândă mai mare. Acest lucru se întâmplă și în cazul statelor care au un rating slab conferit de agențiile internaționale: ajung să se împrumute mult mai scump de pe piețele financiare.
Ce este riscul de contrapartidă într-o tranzacție
În cazul investițiilor și al tranzacțiilor, investitorul trebuie să evalueze compania care emite acțiunile ori obligațiunile pentru a stabili cât de mare este riscul de contrapartidă. Riscul de neplată există și în cazul obligațiunilor emise de guverne, deși în general se consideră că acesta este mai mic.
Obligațiunile primesc un rating din partea agențiilor internaționale de rating (cele mai cunoscute sunt Moody’s, Standard and Poor’s și Fitch Ratings).
De pildă, Fitch Ratings folosește un sistem cu litere de la AAA până la D pentru a evalua riscul de neplată al statelor sau al corporațiilor. O obligațiune care primește un rating de la AAA până la BBB- este considerată a avea grad investițional, adică relativ sigură (cele mai sigure sunt cele AAA).
În schimb, obligațiunile evaluate de la BB+ în jos (până la D) sunt considerate speculative. Ele nu au grad investițional și mai sunt numite și „obligațiuni junk”. De pildă, obligațiunile notate cu C sunt considerate a fi în default iminent (riscul de neplată este inevitabil), în vreme ce guvernele ori corporațiile evaluate cu D sunt deja în default.
Risc versus beneficii
În contextul discuției despre ce este riscul de contrapartidă trebuie menționat că obligațiunile care prezintă un risc mai mare tind să ofere profituri mai mari. Cu alte cuvinte, investitorul își asumă un risc mai mare atunci când investește în titluri de capital riscante, însă beneficiile pot fi mai mari decât în cazul altor valori mobiliare, considerate mai sigure.
Așadar, statul sau compania care oferă astfel de obligațiuni junk îi compensează pe investitori pentru că și-au asumat riscul ca entitatea respectivă intre în default și să nu le poată plăti sumele de bani datorate.
Ce este riscul de contrapartidă – bursele și piețele over-the-counter
Riscul de contrapartidă există atât în cazul tranzacțiilor realizate pe bursă, deci pe o piață de capital reglementată, cât și pe așa-numitele piețe extrabursiere (over-the-counter), unde tranzacțiile au loc în afara bursei, fără supravegherea acesteia.
Riscul de contrapartidă este însă mai mare în cazul piețelor over-the-counter, deoarece reglementările sunt mai puțin stricte decât în cazul burselor. De asemenea, pe o piață extrabursieră nu există o centralizare a ordinelor de plată și a decontării, iar transparența este mult mai redusă decât în cazul piețelor bursiere. Toți acești factori duc la un risc mai mare de neîndeplinire a obligațiilor de plată decât în cazul tranzacțiilor realizate la bursă.
Foto: WOKANDAPIX / OleksandrPidvalnyi / pixabay.com
Dacă acest articol despre ce este riscul de contrapartidă ți s-a părut util, atunci te-ar putea interesa și:
Ce înseamnă over the counter. Tranzacții realizate pe piețele OTC
Ce este Depozitarul Central și ce rol are. Lista serviciilor oferite
