Textul de mai jos e doar un fragment din articolul apărut în revista (exclusiv print) ”CRONICILE Curs de Guvernare” (despre ”CRONICI …” – un LINK-AICI), articol complementar cu un altul, care ridică brutal problema leadershipului românesc al acestui moment:
O punere în oglindă a miniștrilor acestui an centenar, cu miniștrii anului 1918: profesie, anvergură, viziune, adecvare la importanța momentului (”Un veac de singurătate: Cine ne conduce de fapt” – un LINK_AICI).
Textul încearcă să răspundă la întrebarea: Cum am ajuns aici? Cum au ajuns lucrurile atât de jos?
Articolul integral poate fi citit în CRONICILE Curs de guvernare .
***
În textul de față vom cotrobăi puțin în mecanismele de selecție ale actualului decident român, precum și în distanța dintre parlamentarul român și media cetățenilor care-l alege.
Ne vom folosi pentru asta de datele agregate în lucrarea de doctorat a doamnei Ioana Muntean, ”Recrutarea și selecția de către partide a candidatilor pentru alegerile legislative” – studii făcute la nivelul anului 2014 – dar care, fatalmente, își păstrează actualitatea. Dintre nenumăratele unghiuri de abordare și detalii ale lucrării, vom alege doar 2 direcții, socotindu-le ca fiind cele mai relevante:
Competența profesională și criteriile de selecție din partid.
O adăugăm și pe a treia: buna(sau reaua)-credință a leadeshipului politic și integritatea sa.
Și, o mențiune: Electoratul care a produs parlamentul – adică guvernele din 1918 – nu era cu nimic mai educat, mai informat și mai rațional decât electoratul guvernului dnei. Dăncilă.
Să însemne asta că, de fapt, cheia este la partidele politice și la respectul pe care politicienii îl au atât față de funcții, cât, mai ales, față de ei înșiși?
Profilul profesional al decidentului român actual: sub media națională
Atunci când o țară are resurse naturale peste media vecinilor, când gradul de subdezvoltare e atât de mare încât absoarbe orice capital și când avantajele comparative ale țării o califică drept teriroriu strategic,
cauza subdezvoltării trebuie căutată în altă parte. Anume, la capitolul capital uman de la decizie.
În guvernele din 1918 întâlnim oameni care au ajuns în manuale – și nu în cele de istorie, unde oricum le era locul: ci în manuale privind specializările competențelor lor. Specializări în care au fost pionieri, sau întemeietori de școli, sau ”doar” vizionari.
Problema care se pune este în ce măsură România are astăzi atare ”vârfuri”, capabile să înțeleagă și să și vrea să implementeze soluțiile – uneori incredibil de simple, de guvernare și dezvoltare.
Ei bine, România are astfel de vârfuri astăzi.
Problema clasei politice decindete este că membrii acesteia – pe medie – nu se ridică nici măcar la nivelul competenței medii a societății.
Astfel:
Calitatea medie a diplomelor parlamentarilor români este mult mai slabă decât media din societate.
Potrivit Legii Educației Naționale din anul 2011, Universitățile din Românie sunt împărțite în 3 categorii calitative:
- -, Universități de Cercetare Avansată și Educație – universități socotite de categoria 1. (Sunt 12 în țară – e vorba de marile centre universitare).
- -, Universități de Educație și Cercetare Științifică – universități de categoria 2. (Sunt 21 în țară).
- -, Universități de Educație – universități de categoria 3. (Sunt 47 în țară).
Potrivit cercetării, parlamentarii români se încadrează astfel:
În Legislatura începută în anul 2012, doar 39,8 dintre parlamentarii care avea o diplomă de studii superioare o obținuseră de la o universitate de categoria 1.
Prin comparație, distribuția locurilor la licență la nivel național fusese (adică ”media pe țară”) fusese de 51,3%.
De remarcat, însă, că majoritatea diplomelor parlamentarilor erau obținute la universități din categoriile 2 și 3 – adică 61,12%. Asta în condițiile în care media națională a diplomelor din categoria 2 și 3 a fost de 48,17% – potrivit distribuției locurilor de licență la nivel național.
Nu scapă observației nici scăderea calitativă de la un an la altul a diplomelor parlamentarilor: în 2012 procentul diplomelor ”de categoria 1” era de 39,8%, după ce în 2008 fusese de 40,45%, după ce în 2004 fusese de 60%.
Fapt lăudabil pentru parlamentari – fiecare dintre ei vrea să-și completeze panoplia cunoștințelor și a diplomelor cu un titlu de Master.
Aici, însă, lucrurile stau și mai trist:
distribuția calității diplomelor arată că ponderea deputaților cu mastere la universitățile de categoria 1 a fost, în 2012, de doar 26,55%. ”Media națională” a celor care au obținut aceste diplome de la universități de categoria 1 a fost de 58,47 – adică mai mult decât dublă.
Și aici se constată la parlamentari o scădere progresivă a calității diplomelor: 26,55% în 2012, de la 29,27% în 2008, de la 50,00% câți dintre deputatii masteri își obținuseră titlul la universități de categoria 1 în anul 2004.
Restul, stau viceversa: 71% dintre masteratele deputatilor au fost luate la universități de categoriile 2 și 3, în timp ce ”media națională” la aceste categorii de universități a fost de 41,53.
(Citiți și: ”Față în față – două guverne românești: Un veac de singurătate. Și 10 lumânări aprinse la agonia leadershipului politic românesc”)
O observație și o întrebare:
Observația. Cifrele de mai sus ne explică și de ce parlamentarii au în CV-uri file întregi cu licențele, masterele, ”cursurile de perfecționare”, ”specializările” și alte asemenea forme de însușire a competenței.
Întrebarea: de ce partidele aleg astfel de oameni și-i trimit la marea responsabilitate a deciziei, câtă vreme competențele lor profesionale sunt, îndeobște, sub medie?
O încercare de răspuns:
”Partid de maimuțe”: de la ascensiunea politică prin clientelism, la cea prin competență
Sintagma ”Suntem un partid de maimuțe” îi aparține deputatului PSD Adrian Țuțuianu, însă fenomenul nu ocolește niciun partid.
Miza lucrării de doctorat citate mai sus a fost analiza efectelor pe care le-a avut asupra calității Parlamentului introducerea votului uninominal.
Deși părea o opțiune care în mod logic ar fi trebuit să asigure selecția celor mai ”echipați” oameni, artificiul din legislația electorală a avut efectul invers. A produs dezastrul descris mai sus.
Cercetarea bazată pe chestionarea sub anonimat a unui număr reprezentativ de parlamentari din mai multe partide cu potențial de-a participa la o majoritate guvernamentală, scoate în evidență fenomene pe care numai un insider le cunoaște în detaliu.
Să lucrăm, deci, cu aprecierea parlamentarilor despre ei înșiși și partidele lor:
”Criteriile au fost pulverizate, pentru că se pune accentul pe bani. (…) Avem X colegii și ne trebuie X candidați cu bani care să câștige”.
Sau:
”E căutată acum notorietatea. Dar nu întotdeauna notorietatea competenței”.
Sau:
”A slăbit pentru ce însemnă candidat eligibil. Baza de resurse e redusă și a trebuit să cobori criteriile pentru că nu ai de unde să atragi bani”.
Sau:
”Lista selecta mai bine valorile, acum potențialul material al candidatului poate să țină loc de competență și de moralitate”.
Un detaliu șocant al cercetării: toți parlamentarii au spus ”Da”, dar niciunul nu l-a menționat voluntar când i s-a cerut o listă de criterii pentru eligibilitatea pe listele de candidaturi.
E poate și motivul pentru care aproape 10% din CV-urile parlamentarilor nu conțineau și numele universității unde pretindeau că au absolvit.
Renunțarea la votul uninominal a restabilit competența la nivelul Parlamentului?
Dacă ne uităm în CV-urile celor mai vizibili, vocali și influenți decidenți ai ultimilor 2 ani, răspunsul e NU:
- Unul dintre artizanii controversatelor modificări din Justiție și-a luat diploma, odată cu toată familia lui, la o universitate nou înființară într-un mic orășel de la Dunăre, universitate care nu figurează nici măcar în cele de categoria a treia.
- Ministrul de Interne a terminat facultatea la 11 ani de la absolvirea liceului.
Activitatea științifică internațională a ministrului de Justiție – fost judecător la CCR, rector de universitate – se rezumă la relațiile cu Republica Moldova. - Însuși Florin Iordache – notoriul supervizor și părinte al Ordonanței 13 a terminat facultatea de Drept (din Craiova) la 42 de ani.
Și lista poate continua. Nu fără un exemplu notoriu și hazliu din trecutul recent: fostul ministru liberal al Justiției, (foarte) tânărul Tudor Chiuariu, era absolvent al unei facultăți de Drept care se desființa tocmai când el călca în Palatul Victoria.
(Citiți și: ”A apărut: Sumarul CRONICILOR Curs de guvernare ”)
Renunțarea la uninominal n-a reușit să destructureze raporturile politico-economice constituite în anii precedenți – influenții ”uninominali” preluând inițiativa și scoțând partidele politice de pe scena oricărei ideologii.
De la administrarea (In)competenței, la administrarea caracterului uman
Ascensiunea la decizie în România anului 2018 nu are drept caracteristică doar ignorarea totală a competenței profesionale.
Măsurile operate pe legislația electorală par să arate mai degrabă o rea-credință structurală a decidenților politici, în tentaiva lor de-a conserva criteriile mutilate de ascensiune prin competență față de evaluarea unei părți raționale din electorat.
(….)
***
Articolul integral poate fi citit în CRONICILE Curs de guvernare .
Urmărește-ne pe Google News
