vineri

21 ianuarie, 2022

Asociația Oamenilor de Afaceri din România cere ca soluție „naţionalizare temporară” pentru salvarea unor industrii. Ce se întâmplă în Europa

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

8 iulie, 2014

Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) cere Ministerului Economiei „măsuri conforme cu interesele economice şi sociale” ale ţării, inclusiv „decizii de naţionalizare temporară”, pentru a putea „decide strategia” unor companii importante, potrivit unui comunicat transmis marţi.

„AOAR cere Ministerului Economiei să-şi intensifice analiza situaţiei în care se află industria din România şi să continue adoptarea de măsuri conforme cu interesele economice şi sociale, inclusiv adoptând decizii de naţionalizare temporară a unor companii importante (oţel, medicamente, ciment, utilităţi), chiar prin achiziţionarea temporară a unor pachete minoritare de acţiuni, care să asigure dreptul de a decide strategia acestor companii, în conformitate cu intersele actuale ale economiei”, se solicită în comunicatul AOAR.

„AOAR reaminteşte cazul încetării producţiei de medicamente la Braşov şi situaţia mai mult decât îngrijorătoare din industria siderurgică, urmare a falimentării de către compania Mechel a 5 producători de produse din oţel şi îşi exprimă preocuparea vizând consecinţele economice urmare a vânzării capacităţilor producătoare de ciment, eventual unor companii din afara UE, existând în acest caz posibilitatea opririi unei părţi importante a producţiei de ciment în România, realocarea utilajelor”, se mai menţionează în comunicat.

Cristian Pârvan: Am dorit să animăm discuţia publică


Cristian Nicolae Pârvan (foto), secretarul general al AOAR, a declarat pentru cursdeguvernare.ro că Asociația nu cere naţionalizarea unor companii, iar termenul a fost ales mai mult pentru a provoca şi „a anima discuţia publică privind procesul de reorganizare, care continuă la modul haotic”.

Nu este vorba despre naţionalizarea clasică, ci despre mecanisme complexe prin care statul să redevină majoritar în companii din domenii diverse, spune secretarul general AOAR, dând exemplul Franţei şi al Ungariei.

„Statul român asistă pasiv la închideri sau deschideri ale unor sectoare industriale, suntem pe pilot automat”, susține Cristian Pârvan.

El enumeră câteva cazuri din ultimul timp – plecarea de la Braşov a grupului britanic GlaxoSmithKline, care nu a găsit cumpărător pentru Eurpharm, şi vânzarea operaţiunilor din România ale producătorului francez de ciment Lafarge, în cadrul procesului de fuziune cu Holcim.


Cristian Pârvan consideră că România ar trebui să urmeze exemplul altor state din Uniune: Franţa, Polonia, Slovenia şi Germania.

Analistul Aurelian Dochia: Nu există naţionalizări, dar scade apetitul pentru privatizări în domenii strategice

Consultantul financiar Aurelian Dochia a explicat pentru cursdeguvernare.ro că intervenţii ale statului, dar nu naţionalizări, au avut loc în anii de criză, mai ales în sectorul financiar. „Statele au intervenit pentru că sectorul financiar are impact asupra întregii economii”.

În ceea ce priveşte industria, nu au existat astfel de intervenţii şi ele nu ar fi, oricum, acceptate de Uniunea Europeană.

„Naţionalizarea înseamnă ajutor de stat, iar acesta este interzis sau supus unor reguli foarte stricte”, explică Aurelian Dochia.

Ceea ce se observă în ultimul timp este doar o scădere a apetitului pentru privatizare în domenii strategice, afirmă consultantul financiar. În Polonia, de care aminteşte Cristian Pârvan, privatizările s-au făcut prin vânzare pe bursă, ceea ce a permis ca statul să păstreze controlul în companiile de energie.

„Am mari rezerve”, declară Aurelian Dochia, care consideră că totuşi ar trebui să existe o dezbatere publică pe ideea aceasta a performanţei companiilor de stat şi a ceea ce ar putea face statul pentru a creşte competitivitatea companiilor.

„Există ideea că statul ar putea sprijini într-un fel, ar avea instrumente suplimentare pentru a ajuta companiile de stat, ar putea acorda ajutoare. Toată experienţa noastră arată că firmele deţinute de stat sunt neperformante. Iluzia aceasta, a performanţei lor este tributară altor vremi, unei economiii închise, fără concurenţă. Ele o pot duce bine, dar pe seama clienţilor”, explică Aurelian Dochia.

În ceea ce priveşte exemplul Lafarge, care vinde operaţiunile din România şi din alte state pentru a nu depăşi prin fuziune cota de piaţă permisă, consultantul Aurelian Dochia consideră momentul e o oportunitate: „Industria de ciment este de vânzare. Este foarte bine, este o oportunitate pentru producătorii autohtoni. Ce-i împiedică să bage ei banii şi să câştige?

Ce se întâmplă în Europa

În Ungaria, un caz mai special, statul se străduieşte să preia din nou controlul companiilor de utilităţi, cumpărând acţiuni. Ceea ce-i îngrijorează pe investitori este că se foloseşte de reglementatori pentru a coborî preţurile acţiunilor.

Franţa se „organizează împotriva globalizării”

Guvernul francez a emis în luna mai o reglementare ce îi permite blocarea preluărilor de către străini a companiilor din sectoare economice strategice.

Măsura a fost luată după ce ministrul Economiei, Arnaud Montebourg, îşi exprimase de mai multe ori preferinţa pentru preluarea de către Siemens a activelor în energie deţinute de Alstom.

În cele din urmă, Alstom a fost preluată totuşi de grupul american General Electric (GE), dar statul francez şi-a păstrat participaţia, printr-un contract complex prin care a „împrumutat” de la Boygues 20% din acţiuni, cu posibilitatea de a le cumpăra în 20 de luni, cu discount, când vor ajunge pe bursă la un preţ de cel puţin 35 de euro.

„Este un mod de a ne organiza în faţa globalizării. Construim alianţe în loc să lăsăm Franţa să devină un centru comercial în care corporaţiile străine să vină să exploateze companiile noastre”, declara ministrul Montebourg.

Polonia păstrează controlul în companiile importante

Polonia a anunţat că nu va mai face nicio listare mare de active (metoda lor preferată de vânzare), ci va păstra controlul asupra companiilor importante. „Scopul nostru principal este de a construi valoare, nu de a privatiza de dragul privatizării”, a declarat adjunctul Trezoreriei, Wojciech Kowalczyk, fost ministru de Finanţe, citat de Wall Street Journal.

Noua strategie încurajează companiile unde statul deţine acţiuni să se dezvolte local şi internaţional.

Slovenia a îngheţat privatizările până după alegeri

Consolidarea şi extinderea în regiune este şi visul slovenilor, care au îngheţat procedurile în desfăşurare şi iniţierea altora, pe perioada campaniei electorale.

Privatizarea Adria Airways şi a aeroportului Ljubljiana, de exemplu, vor fi readuse în discuţie după 13 iulie.

Ministrul de Finanţe, Uros Cufer, a criticat însă măsura anunţată de premier: „Este o simplă isterie preelectorală. Nu văd nicio justificare pentru această decizie“, a afirmat acesta.

Croaţia vrea un „partener strategic, nu prădător”

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

În Croaţia, cel mai nou membru UE, a fost stopată privatizarea Croaţia Airlines, ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, Siniša Hajdaš Dončić, anunţând reluarea procesului doar după o analiză a pieţei şi identificarea unui potenţial investitor.

„Nu putem accepta ca liniile aeriene naţionale să fie achiziţionate de un prădător care să distrugă compania. Croatia Airlines are nevoie de un partener strategic, nu de un prădător. Croatia Airlines trebuie să-şi consolideze operaţiunile şi să extindă în regiune”, a explicat minsitrul.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

5 răspunsuri

  1. In astfel de situatii se vede cat de vulnerabili suntem. Lipsa unor antreprenori locali de valoare, accesul extrem de greu la finantari si politicile economice prin care firmele romanesti au fost secatuite de resursele financiare pe care le aveau au dus la imposibilitatea ca noi, romanii, sa fim jucatori (si nu spectatori) in astfel de situatii (in care diverse firme aleg sa se retraga din piata, sa-si vanda activele, sa lichideze afacerea).

  2. 1.Lipsa de viziune privind tehnicile „reconstructiei economice si industriale” si deruta „institutionala” in fata continuei dezintegrari industriale (din partea organizatiilor care ar trebui sa construiasca PROIECTE care sa o opreasca) este atit de imensa, incit se propun in „avalansa” solutii parca tot mai ne-aplicabile.
    In lipsa unui „proiect national de reconstructie economica si industrala” a tarii, lipseste orice indiciu strategic si de „economie aplicata”, capabil sa traseze reperele unei dezvoltari economice durabile, bazata pe regulile economiei moderne.
    Aceasta propunere este la fel de utopica, ca si celelelalte politici economice, dintre care ultima este „sustinerea speciala” a IMM-urilor, imposibila in lipsa unei dezvoltari industriale accelerate, pentru care acestea sa realizeze produse si servicii industriale.
    2.De 25 de ani, economia si industria nationala, moare la propriu, de „brat” cu STRATEGIILE reluate, reinventate si reinnoite – de care asa cum afirma fostul ministru al IMM-urilor, sint pline rafturile ministerelor si tuturor guvernarilor postdecembriste.
    Asa ca ce mai conteaza inca o strategie inutila in plus, fie si ea venita de la AOAR!

  3. 3.Modalitatea principal prin care se produce „ciocnirea civilizatiilor” in epoca globalizarii pietelor nationale, este cea economica.
    Tari si firme bogate in resurse material si financiare, preiau tot ceeace este resurse de valoare, de la cea umana. la cea energetica, mineral sau Agricola, cit mai ieftin, pe principiile afacerilor.
    Treptat, tarile „ocupate” economic, devin furnizori de resurse si piete de desfacere ale tarilor dezvoltate, lipsind o”stiinta adezvoltarii economice” nationale, care sa asigu

  4. (continuare)
    -re tehnicile si instrumentarul (national), care sa creieze echilibrul de interese si beneficii intre cele doua parti.
    4.Ceeace face Ungaria sau altii,nu constituie solutia de raspuns optim pentru situatia prezentata. Solutia durabila este un „proiect national de dezvoltare economica si industriala”, care sa traseze conturul viitor, economic si industrial-agricol al acesteia, in raport cu care sa-si construiasca strategiile si proiectele pe domenii. Apoi capitalul strain si multinationalele pot sa devina integrate (si integrabile) proiectului national, functie de oportunitatile de colaborare.
    Proiectarea evolutiei nationale pe termene diverse – scurte, medii, lungi si foarte lungi, ar crea posibilitatea capitalului strain si multinationalelor, de a face din propria dezvoltare si una a economiei tarii in care activeaza.
    Multinationalele ar fi scutite de a trai de pe o zi pe alta, dupa cum „viseaza” statul maghiar sau roman sa sustina sau defavorizeze legislativ sau fiscal un domeniu sau altul – investitorii straini venind sau plecind cu suportarea unor mari costuri de locare.
    5.Lipsa unor proiecte nationale de dezvoltare economica, face ca in UE sa nu poata fi sustinuta dezvoltarea tarilor componente.Masurile si proiectele de dezvoltare cu bani proprii sau UE se fac pe criterii nationale intimplatoare, ocazionale, iar nu pe o viziune si proiecte comune, de mare durata asupra dezvoltarii nationale, pe baza carora economia tarilor UE, sa devina cuprinsa intr-unul singur plan european, ca proiect general al UE.
    5.Este descurajator, sa constatam ca opiniile si propunerile relatiilor „stat si capital strain/economie nationala se perpetueaza in domenii vadit „sanctionatorii” pentru statul/capitalul strain, in locul unor tehnici si strategii de a identifica interesele si formele comune de a valorifica apartenenta la UE a ambelor parti.
    Aceasta-i calea cea mai sigura, de a „trimite” alt „Renault” in Maroc, si industria cimentului, cine stie unde, afara din Romania, care sufera de lipsa cronica de active industriale nationale si straine…

  5. vb prostii, cum puteti propune asa ceva cand statul este cel mai prost administrator pt activitatile sale, sau aceasta asociatie este una a bolsevicilor !!!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

5 răspunsuri

  1. In astfel de situatii se vede cat de vulnerabili suntem. Lipsa unor antreprenori locali de valoare, accesul extrem de greu la finantari si politicile economice prin care firmele romanesti au fost secatuite de resursele financiare pe care le aveau au dus la imposibilitatea ca noi, romanii, sa fim jucatori (si nu spectatori) in astfel de situatii (in care diverse firme aleg sa se retraga din piata, sa-si vanda activele, sa lichideze afacerea).

  2. 1.Lipsa de viziune privind tehnicile „reconstructiei economice si industriale” si deruta „institutionala” in fata continuei dezintegrari industriale (din partea organizatiilor care ar trebui sa construiasca PROIECTE care sa o opreasca) este atit de imensa, incit se propun in „avalansa” solutii parca tot mai ne-aplicabile.
    In lipsa unui „proiect national de reconstructie economica si industrala” a tarii, lipseste orice indiciu strategic si de „economie aplicata”, capabil sa traseze reperele unei dezvoltari economice durabile, bazata pe regulile economiei moderne.
    Aceasta propunere este la fel de utopica, ca si celelelalte politici economice, dintre care ultima este „sustinerea speciala” a IMM-urilor, imposibila in lipsa unei dezvoltari industriale accelerate, pentru care acestea sa realizeze produse si servicii industriale.
    2.De 25 de ani, economia si industria nationala, moare la propriu, de „brat” cu STRATEGIILE reluate, reinventate si reinnoite – de care asa cum afirma fostul ministru al IMM-urilor, sint pline rafturile ministerelor si tuturor guvernarilor postdecembriste.
    Asa ca ce mai conteaza inca o strategie inutila in plus, fie si ea venita de la AOAR!

  3. 3.Modalitatea principal prin care se produce „ciocnirea civilizatiilor” in epoca globalizarii pietelor nationale, este cea economica.
    Tari si firme bogate in resurse material si financiare, preiau tot ceeace este resurse de valoare, de la cea umana. la cea energetica, mineral sau Agricola, cit mai ieftin, pe principiile afacerilor.
    Treptat, tarile „ocupate” economic, devin furnizori de resurse si piete de desfacere ale tarilor dezvoltate, lipsind o”stiinta adezvoltarii economice” nationale, care sa asigu

  4. (continuare)
    -re tehnicile si instrumentarul (national), care sa creieze echilibrul de interese si beneficii intre cele doua parti.
    4.Ceeace face Ungaria sau altii,nu constituie solutia de raspuns optim pentru situatia prezentata. Solutia durabila este un „proiect national de dezvoltare economica si industriala”, care sa traseze conturul viitor, economic si industrial-agricol al acesteia, in raport cu care sa-si construiasca strategiile si proiectele pe domenii. Apoi capitalul strain si multinationalele pot sa devina integrate (si integrabile) proiectului national, functie de oportunitatile de colaborare.
    Proiectarea evolutiei nationale pe termene diverse – scurte, medii, lungi si foarte lungi, ar crea posibilitatea capitalului strain si multinationalelor, de a face din propria dezvoltare si una a economiei tarii in care activeaza.
    Multinationalele ar fi scutite de a trai de pe o zi pe alta, dupa cum „viseaza” statul maghiar sau roman sa sustina sau defavorizeze legislativ sau fiscal un domeniu sau altul – investitorii straini venind sau plecind cu suportarea unor mari costuri de locare.
    5.Lipsa unor proiecte nationale de dezvoltare economica, face ca in UE sa nu poata fi sustinuta dezvoltarea tarilor componente.Masurile si proiectele de dezvoltare cu bani proprii sau UE se fac pe criterii nationale intimplatoare, ocazionale, iar nu pe o viziune si proiecte comune, de mare durata asupra dezvoltarii nationale, pe baza carora economia tarilor UE, sa devina cuprinsa intr-unul singur plan european, ca proiect general al UE.
    5.Este descurajator, sa constatam ca opiniile si propunerile relatiilor „stat si capital strain/economie nationala se perpetueaza in domenii vadit „sanctionatorii” pentru statul/capitalul strain, in locul unor tehnici si strategii de a identifica interesele si formele comune de a valorifica apartenenta la UE a ambelor parti.
    Aceasta-i calea cea mai sigura, de a „trimite” alt „Renault” in Maroc, si industria cimentului, cine stie unde, afara din Romania, care sufera de lipsa cronica de active industriale nationale si straine…

  5. vb prostii, cum puteti propune asa ceva cand statul este cel mai prost administrator pt activitatile sale, sau aceasta asociatie este una a bolsevicilor !!!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

 ”Nu știm ce și unde vom fi atunci: dar timp de 25 de ani, această publicație trimestrială (format A4, peste 200 de pagini într-o realizare premium) va...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar:

rrr