Anomaliile din strategia economică – așa cum se văd în execuția la 5 luni

Bugetul general consolidat a încheiat primele cinci luni din anul 2017 cu un deficit de -0,27% din PIB-ul estimat pentru anul în curs, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor.

Bilanţul finanţelor de stat s-a deteriorat cu aproape o jumătate de procent din PIB pe parcursul unei singure luni ( soldul era de +0,17% din PIB la finele lunii aprilie 2017).

Faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, atât veniturile publice au crescut cu ceva mai mult de şapte miliarde de lei iar cheltuielile publice cu aproape nouă miliarde de lei.

De reţinut, însă, veniturile CURENTE s-au majorat cu doar 4,4%, mult sub ritmul înregistrat de veniturile totale (+7,9%). în timp ce cheltuielile CURENTE au avansat cu 11,3%, semnificativ peste ritmul de +4,4% consemnat pentru cheltuielile totale.

Astfel, dacă ne uităm la diferenţa de ritm de creştere între venituri şi cheltuieli per total nu se vede cine ştie ce diferenţă, dar dacă se face acelaşi lucru pe bază de venituri şi cheltuieli curente, decalajul se majorează de aproape cinci ori. Ceea ce arată că se conturează o problemă majoră de trend al asigurării cheltuielilor curente pe baza veniturilor curente.

„Doparea bugetară” s-a făcut pe calea creşterii puternice a salariilor din sectorul bugetar ( +18,1% la cheltuieli de personal, adică un ritm de două ori şi jumătate mai mare faţă de cel al creşterii veniturilor totale ale statului şi de aproape patru ori mai mare în raport cu ritmul de majorare a veniturilor curente) şi fără acoperire într-o creştere de productivitate care să fi avut loc în economia reală.

Dacă se selectează cele mai importante componente ale veniturilor bugetare, se poate vedea sintetic efectul politicilor economice prezentate în campania electorală şi implementate ulterior. Practic, s-a marşat pe o strategie mai mult decât discutabilă de taxare puternică a muncii şi reducerea taxării pe consum (în treacăt fie spus, nu tocmai de stânga din punct de vedere politic).

Rezultatul acestei combinaţii derulate pe primele cinci luni ale anului în curs a fost de aproape 2,8 miliarde de lei în plus la buget, adică circa 70% din creşterea veniturilor curente consemnată oficial la aproape 4 miliarde de lei.

Ceea ce nu ar fi fost o problemă dacă banii în cauză nu ar fi provenit în foarte mare măsură din majorările salariale acordate cu un plus de 19,1% în sectorul public, evident, fără nici o legătură cu productivitatea muncii. Mai precis, suma alocată în plus de stat pentru plata salariilor bugetarilor a fost de 4.391,7 milioane lei, din care o parte majoritară s-a întors pe calea contribuţiilor plătite la buget şi a TVA.

Aşadar, după cum se poate vedea, în loc de un miraculos pepetuum mobile (clar nerealizat din moment ce s-au băgat mai mulţi bani decât s-au scos, în lipsă de cuplaj cu activitatea economică internă care să preia cererea suplimentară de produse şi servicii), s-a redistribuit avuţia naţională dinspre sectorul privat spre cel de stat şi s-a slăbit moneda naţională, precum şi PIB-ul estimat pentru finalul anului în euro la un curs mediu de 4,49 lei/euro.

Simultan, taxarea majorărilor salariale oferite de stat pe sistemul plimbării mai multor bani dintr-un buzunar în altul a indus o creştere a gradului de acoperire la bugetele asigurărilor sociale (până la 76% şi în uşoară creştere de la începutul anului), cel al sănătăţii (ajuns la 90%) şi cel de şomaj ( trimis spre un neverosimil şi inutil 218% !).

Apropos, de megaexcedentul relativ al bugetului pentru şomaj, poate ar fi util să explice cineva de ce nu se majorează ceva mai consistent sumele plătite celor aflaţi temporar în lipsă de angajament şi/sau proporţia acestora în numărul total de şomeri, care s-a dus spre una din patru persoane care caută de lucru. Mai ales că indicatorii aferenţi bugetului de familie arată o concentrare clară a sărăciei în familiile de şomeri.

Cum se împacă deficitul de 505,7 milioane lei al Fondului naţional de asigurări sociale de sănătate cu creşterea salariilor şi pensiilor celor nu găsesc medicamente esenţiale sau nu au acces la îngrijire medicală (ceea ce ne- plasat deja pe primul loc în UE la decese evitabile) rămâne să ne explice viitorul implementator de strategii de guvernare.

Deficitul bugetului de stat a luat-o razna în luna mai

Pentru a sesiza dispunerea excedentelor şi deficitelor în bugetul general consolidat, am făcut o selecţie a principalelor componente ale acestuia. Faţă de datele comunicate la finele lui aprilie 2017, sare în ochi majorarea doar pe parcursul lunii mai 2017 a deficitului bugetului de stat de la şase miliarde lei la peste zece miliarde de lei, adică nu mai puţin de -1,27% din PIB estimat pentru anul în curs.

De reţinut şi faptul că, urmare directă a reducerilor de fiscalitate, ponderea veniturilor bugetului de stat în totalul finanţelor publice a coborât la doar 42%, în timp ce cheltuielile s-au situat la 52%. Astfel, se accentuează contrastul între resursele slăbite prin reducerile de fiscalitate şi obligaţiile asumate în plan social, ce caracterizează un soi de politică de stânga-dreapta.

Salarii şi protecţie socială, acordate peste posibilităţi

O selecţie a cheltuielilor efectuate în primele cinci luni ale anului arată o majorare exagerată a fondului de salarii, de peste trei ori mai mare în raport cu rezultatele economiei, precum şi un ritm de creştere prea mare a asistenţei sociale (10,1% faţă de 5,7% avans al PIB valoare semnal pentru trim. 1 2017) în raport cu posibilităţile rezultate din majorarea încasărilor bugetare.

În schimb, cheltuielile cu bunuri şi servicii, precum şi, mai ales, cheltuielile de capital au consemnat valori nominale negative faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

Singura menţiune pozitivă se poate face în privinţa schimbării de trend pe segmentul proiectelor cu finanţare externă nerambursabilă, revenite pe plus după sincopa din prima treime a anului (dar, de reţinut, în raport cu rezultatele nu tocmai bune ale fostului guvernul technocrat).