Analiză / Pensiile speciale și evoluția lor în sistemului public de pensii, în deceniile care vor fi ”ale decrețeilor”

Cele mai largi cohorte din România, cele ale așa-numiților „decreței”, vor începe să se pensioneze din 2028, când vor avea loc primele retrageri anticipate din activitate ale acestora și pensionări cu vârstă standard și stagiu complet pentru femei (în cazul cărora se ajunge la 63 de ani, vârstă de pensionare normală, în 2030).

Într-o atare situație, presiunea pe bugetele de pensii va fi imensă începând cu acel an, iar la ea se va adăuga cea a pensiilor speciale, care se vor amplifica: deja în 2022, pensiile speciale au înghițit jumătate din subvenția totală de la bugetul de stat către bugetele de pensii.

Să vedem, însă, în 4 pași, cum arată calendarul, cifrele, costul pensiilor speciale și distribuirea lor în bugetele publice, soluțiile:

A:
Calendarul: cum arată deceniul care ar trebui să adune finanțiștii pentru găsirea unei soluții. Explozia problemei demografice

Valurile importante de pensionări vor apărea din 2030, odată cu retragerea din activitate a primelor femei născute după decretul din 1966 ce interzicea avorturile, și din 2032, când vor împlini 65 de ani bărbații din cohortele de decreței.

Presiunea va crește treptat asupra sistemului social și va ajunge la apogeu la mijlocul anilor 2040, odată cu intrarea la pensie a ultimelor cohorte de peste 300.000 de nou-născuți anual pe care le-a avut România.

Proiecțiile demografice indică grave probleme, pe termen lung, atât pentru piața muncii, cât și pentru sustenabilitatea sistemelor sociale – pensii, sănătate și asistență socială.

Pe fondul acestor evoluții, guvernanții nu au prezentat încă niciun plan pentru a răspunde acestor evoluții, ieșirile lor publice rezumându-se la refuzul de a crește vârsta de pensionare și alte declarații de an preelectoral.

Recensământul din 2022 a arătat că proiecțiile anterioare privind evoluția populației au fost optimiste: ritmul de îmbătrânire demografică a populației și de creștere a raportului de dependență accelerează mai alert decât se estimase.

În mod clar, trendul este de inversare a piramidei vârstelor, ceea ce echivalează cu o creștere a raportului de dependență demografică, adică îngustarea populației cu vârstă de muncă și expansiunea populației dependente (peste 65 ani și sub 15 ani).

Raportul de dependență și unicitatea României: decrețeii

Pentru ilustrarea a ceea ce s-a întâmplat în utlimele decenii, prezentăm piramidele pe vârste din 1989 și 2011 și 2021 (al doilea grafic arată evoluția dintre ultimele două recensăminte):

Toate statele se confruntă cu fenomenul îmbătrânirii demografice, dar situația României este unică, din cauza decretului din 1966 ce a interzis avorturile. O lege ce a funcționat până în 1990, adică a acoperit o întreagă generație. Ulterior, anularea lui a dus la o scădere abruptă a natalității, începând cu 1990.

Din 2032, în 11 ani, vor împlini 65 de ani un număr de peste 3,4 milioane de români, și vor depăși pragul vârstei de 22 de ani, doar 2,2 milioane de tineri, dintre care nu se știe câți vor mai fi în România.

B:
Pensiile speciale înghit jumătate din subvenția totală acordată de la bugetul de stat către bugetele de pensii

În 2022, subvenția totală de la buget pentru plata pensiilor din România a fost de 22.924 miliarde de lei, adică aproape 21% din cheltuielile cu toate pensiile, normale plus speciale (109,16 miliarde de lei).

Suma se împarte astfel:

• 11.974 miliarde lei pentru a completa necesarul CNPP (diferența dintre fondurile colectate de la angajați prin contribuțiile sociale, care au fost de 86.23 miliarde lei și pensiile ce trebuiau plătite pentru cei 4,685 milioane pensionari). (date MFP)
• 11.724 miliarde lei a fost – subvenția acordată caselor de pensii ale MAI și MApN pentru plata celor aproape 200.000 de pensionari proveniți din Armată, Poliție, SRI, STS, SPP, SIE și alte servicii secrete ale României și pentru categoria de la CNPP numită pensii de serviciu (magistrați, piloți civili, ambasadori, consului, foști angajați ai Curții de Conturi, foști funcționari publici parlamentari etc.)(date CNPP, MApN și MAI)

Graficul nu cuprinde și sumele acordate ca indemnizații foștilor parlamentari, pensii speciale ce vor consuma anul acesta 57 de milioane de lei. Legea prin care acestea erau eliminate a fost declarată anul trecut neconstituțională, în întregul ei, de către CCR.

Subvenția acordată specialilor a reprezentat 0,83% din PIB-ul de anul trecut. Eugen Rădulescu, directorul Direcţiei Stabilitate Financiară din BNR, declara în ianuarie, la prezentarea lucrărilor „Stabilitate financiară. Lucrări selectate” şi „Financial stability. Selected works”, publicate în Colecţia „Biblioteca Băncii Naţionale a României – Aniversar 140 de ani”, că ponderea aceasta va uirca în cel mult trei ani la 1,5% din PIB:
„Avem 0,85% din PIB pensii speciale. Nu se numesc pensii speciale decât o parte dintre ele. Unele se numesc pensii de serviciu. Eu cred că putem să le numim şi pensii de recunoştinţă sau contribuţii de recunoştinţă. Nu le numim pensii speciale. Dar ele tot aia sunt, pentru că nu respectă niciunul dintre cele trei criterii pe care le avem noi toţi ceilalţi muritori: durata de cotizaţie, vârsta de pensionare şi modul de calcul al pensiei, în aşa fel încât, dacă anul acesta vorbim de 0,85% din PIB, care reprezintă pensiile speciale, în doi – trei ani s-ar putea să ajungem la 1,5% şi atunci va fi din ce în ce mai greu să arătăm că acestea sunt o cheltuială bugetară nu numai inacceptabilă, dar insuportabilă, nesustenabilă”.

C:
Cum este subvenționată pensia specială

Cele mai mari pensii speciale sunt cele plătite magistraților și, mai ales, magistraților militari. Pentru exemplificare, așa cum arată graficul de mai sus, pensia medie în cazul foștilor judecători și procurori este de 21.404 lei. Din această sumă, 4.758 reprezintă pensia cuvenită conform contribuțiilor sociale și 19.945 lei, subvenția de la bugetul de stat, sumă ce completează pensia pentru a se ajunge la prevederea din lege, conform căreia pensia unui fost magistrat se calculează ca: 80% din media salariilor brute pe 12 luni consecutive, la alegere, din ultimii 5 ani, inclusiv sporurile permanente. 

D:
Ce trebuie să facă România

Guvernanții par să ignore problema pe termen lung a sistemului public de pensii și întreaga dezbatere publică a reformei pensiilor se rezumă în ultimul timp la pensiile speciale. Pensii speciale pe care coaliția se încăpățânează să nu le elimine, ceea ce a generat și pericolul ca executivul UE să respingă a treia cerere de plată din PNRR.

Obligațiile pe care le are de rezolvat România în legătură cu pensiile:

• egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei, la 65 de ani, până în anul 2035
• nu mai mult de 9,4% din PIB alocat pensiilor
• eliminarea pensiilor speciale (inclusiv a celor pentru militari, categorie apărată însă de ambele partide)
• diminuarea cuantumului tuturor pensiilor speciale aflate în plată, pentru că este neconstituțională eliminarea lor și singura soluție în cazul acestora este o impozitare mai mare

În contextul proiecțiilor sumbre legate de sistemul public de pensii, refuzul politicienilor de a elimina pensiile speciale, care consumă de la un an la altul fonduri tot mai importante din bugetul de stat.

Pe de altă parte, menținerea lor va crește inechitățile, întrucât vor fi bani mai puțini la fondul public de pensii, ceea ce nu va permite majorări semnificative ale punctului de pensie. Este de așteptat, așadar, o degradare a raportului dintre pensii și salariul mediu brut, în timp ce noile pensionări în regim special vor fi în continuare raportate la salariile din ultimul an, adică tot mai mari.

***