Energia scumpă, în special gazele naturale, reprezintă o provocare economică și politică dificilă pentru toate țările industrializate importatoare de energie.
Dar datele sugerează că Germania este mai bine plasată decât majoritatea concurenților săi principali pentru a face față crizei actuale cauzate de livrările reduse din Rusia.
O analiză realizată de Daniel Gros, membru al boardului Centrului pentru Studii de Politică Europeană, în cele ce urmează:
Două presupuneri false
Mare parte din discursul convențional despre actuala criză a gazelor naturale din Europa – declanșată de livrările reduse din Rusia – se bazează pe două presupuneri:
că economia germană depinde de gazul rusesc ieftin și că acest pariu a mers spectaculos de prost.
(Citește și: ”Industrii întregi din Germania s-ar putea prăbuși din cauza raționalizării gazelor naturale”)
Dar, în timp ce industria germană este puternică, iar țara importă o mulțime de gaze naturale din Rusia, o analiză atentă a cifrelor și a economiei implicate nu susține această narațiune.
Cifre care contrazic discursul public
Pentru început: gazele naturale nu joacă un rol suficient de mare pentru a conduce o economie industrială. În 2019, importurile de gaze prin conducte au costat Germania 30 de miliarde de dolari. Asta reprezintă doar 0,75% din PIB-ul său, iar valoarea totală a consumului de gaz al țării a fost sub 2% din PIB.
Aceste proporții modeste sunt similare în economiile industrializate și sugerează că importurile de gaze ieftine sunt foarte puțin probabil să fie un factor major de creștere. Mai mult, deși consumul de gaz a stagnat în Germania în ultimele două decenii, economia a crescut, deși lent.
Argumentul că gazul rusesc ieftin ar fi putut favoriza Germania mai mult decât alte țări, de asemenea, nu este susținut de cifre.
În 2019, Germania a reprezentat doar aproximativ 2,3% din consumul global de gaze naturale, dar 4,5% din PIB-ul mondial.
Intensitatea consumului de gaze în Germania pe unitatea de PIB este de altfel aproximativ jumătate din media globală, mult mai mică decât cea a SUA și a multor alte țări industrializate, inclusiv Japonia și Coreea de Sud.
Economiile europene tind să gestioneze mai eficient utilizarea energiei decât restul lumii. În Europa, Germania are rezultate bune, cu un consum mai mic de gaze pe unitate de PIB decât alte economii europene mari, cum ar fi Italia și Spania.
Acest lucru este surprinzător, deoarece aceste două țări mediteraneene au mult mai puțină nevoie de încălzire iarna (iar aerul condiționat vara necesită mai puțină putere decât încălzirea). Doar Franța, cu marele său sector nuclear, este mai puțin dependentă de gaze.
O imagine similară reiese și din alți parametrii, cum ar fi valoarea importurilor de energie ca procent din PIB sau utilizarea gazelor în scopuri industriale ca pondere din valoarea adăugată industrială. Toți acești indicatori arată că economia germană folosește energie mai puțin intens decât majoritatea altor state.
Cât de ieftine sunt ”gazele ieftine” pentru Germania
Ideea că industria germană a câștigat un avantaj din accesul la gaz rusesc ieftin ignoră realitatea: există o piață europeană de gaze în care, până în prezent, au existat doar mici diferențe de preț cu ridicata între țări.
Desigur, s-ar putea argumenta că Rusia și-a vândut energia ieftin Germaniei pentru a face țara dependentă.
Dar datele contestă percepția comună că Germania primește gaz ieftin. În ultimul deceniu, industria germană a plătit pentru gaze naturale cu aproximativ 10% mai mult decât concurenții săi din alte mari economii europene.
Aprovizionarea din câmpurile din Marea Nordului a permis firmelor industriale britanice să plătească chiar mai puțin decât colegii lor continentali, dar acest lucru nu pare să le fi ajutat prea mult.
Ce performanțe are o industrie care consumă gaz ieftin
Singura economie mare care este atât consumatoare de energie, cât și gaze naturale ieftine este Statele Unite.
Un cetățean din SUA folosește în medie de două ori mai mult gaz natural decât un european – 25 megawați-oră pe an pentru SUA, comparativ cu aproximativ 10 MWh pentru țările europene.
În plus, prețurile gazelor naturale din SUA au fost oarecum mai mici decât prețurile germane sau ale UE în majoritatea ultimelor două decenii și sunt acum doar o fracțiune din prețul european. Asta, pentru că prețurile europene au crescut cu un factor de cinci, în timp ce prețurile din SUA s-au modificat foarte putin.
Cu toate acestea, în ciuda acestui avantaj de cost, industria din SUA – la fel cu cea din Regatul Unit – nu a crescut foarte puternic.
Germania se adaptează rapid la noua realitate
Adaptarea la o lume fără gaz rusesc este, desigur, o problemă majoră pentru Europa. Cu toate acestea, deși Germania pare mai vulnerabilă pentru că obișnuia să primească o mare parte din gazul său din Rusia, acest lucru se poate schimba rapid.
(Citește și: ”Germania – măsuri energetice de urgență”)
Germania construiește în timp record o nouă capacitate de regazificare, pentru a permite țării să importe cantitățile de gaz natural lichefiat necesare pentru a umple decalajul dintre ofertele mai scăzute și cererea internă, care oricum este în scădere din cauza prețurilor ridicate.
Odată construită această capacitate nouă, Germania se va afla în aceeași situație cu vecinii săi europeni, care și ei trebuie să liciteze pentru GNL. Este posibil ca prețurile să rămână ridicate pentru o perioadă.
Dar cu o intensitate energetică sub media UE, Germania ar trebui să poată suporta povara mai bine decât Italia, Spania și unele țări din Europa de Est.
Franța, desigur, va fi mult mai puțin afectată, cel puțin dacă reactoarele sale nucleare vor livra la capacitate maximă.
***
Urmărește-ne pe Google News
