CCR, despre interzicerea cumulului pensie – salariu: Încalcă dreptul la muncă. CEDO contrazice: interdicția îndreaptă „inegalităţi de fapt”

Dispoziţiile referitoare la interdicţia cumulului pensiei publice cu salariul de la stat contravin dreptului fundamental la muncă, a declarat, preşedintele CCR, Marian Enache, joi, după ce Curtea pe care o conduce s-a pronunțat pe legea votată încă din iunie.

„Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că dispoziţiile articolelor 2 până la 11 din Legea privind unele măsuri pentru continuarea activităţii de către persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale. Curtea, în esenţă, a considerat că dispoziţiile publicate referitoare la interdicţia cumulului pensiei cu salariul contravin dreptului fundamental la muncă, garantat de Constituţie. În aceste condiţii, legea se întoarce în Parlament, pentru a fi pusă în acord cu decizia Curţii Constituţionale, în temeiul articolului 147 din Constituţia României”, a explicat Marian Enache.

Președintele CCR și ceilalți opt magistrați constituționali sunt însă contraziși de o decizie din 2012 a CEDO, care stabilea clar, în dosarul unui ofițer în rezervă, că interdicția nu încalcă dreptul la muncă, ci încearcă să îndrepte „inegalităţi de fapt”:

„Art. 14 nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta „inegalităţile de fapt” dintre acestea deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit. De regulă, convenţia lasă statului o amplă marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de
strategie socială.”

Comunicatul CCR, în care se explică faptul că legea încalcă dreptul la muncă și dreptul la proprietate:

În ședința din data de 5 octombrie 2023, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a priori, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art.2-11 din Legea privind unele măsuri pentru continuarea activității de către persoanele care îndeplinesc condițiile de pensionare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

În esență, dispozițiile criticate condiționează dreptul la pensie de neexercitarea dreptului la muncă, limitându-l până la anihilare, ceea ce atrage încălcarea art.1 alin.(5) și art.47 alin.(2) din Constituție. Or, Curtea a reținut că excluderea sau limitarea unui drept/libertăți fundamentale nu mai reflectă o chestiune de proporționalitate, ci una de eliminare a unei valori fundamentale în stat [respectarea drepturilor și libertăților fundamentale – art.1 alin.(3) din Constituție].

Curtea a constatat și că o condiționare a exercitării dreptului la muncă de neexercitarea dreptului la pensie echivalează cu excluderea unei categorii socio-economice de la posibilitatea de a ocupa o funcție în sectorul public, ceea ce este inadmisibil. Un drept fundamental sau exercitarea acestuia nu poate exclude beneficiul altui drept fundamental, de asemenea reglementat în Constituție, întrucât s-ar crea regimuri juridice paralele în funcție de drepturile aflate în discuție.

De asemenea, având în vedere că dreptul fundamental la pensie nu permite posibilitatea suspendării plății pensiei și nici pierderea cuantumului pensiei aferent perioadei de suspendare, Curtea a constatat că se încalcă și dreptul de proprietate garantat de art.44 din Constituție.

(Citește și: Analiză / Pensiile speciale și evoluția lor în sistemului public de pensii, în deceniile care vor fi ”ale decrețeilor”„)

CEDO, în 2012: Nu se încalcă dreptul la muncă și nici dreptul la proprietate

În 2012, CEDO stabilea în cazul unui militar pensionat anticipat angajat într-o primărie, că interdicția încasării simultane a pensiei și a unui salariu de bugeta nu încalcă dreptul la muncă.

Ofițerul în rezervă avea o pensie de 2 880 de lei (în 2009) și un salariu de 986 lei, la care se adăuga un spor lunar de 25% din salariul de bază.

Reclamantul acuza că interdicția a adus atingere dreptului său la muncă şi la plată corespunzătoare, în pofida faptului că, la data cererii sale de pensionare anticipată, preconizase să continue activitatea salariată, conform legislaţiei în vigoare în acea perioadă.

Concret, CEDO a constatat că:

• Nu s-a încălcat dreptul la muncă.
• Curtea crede că nu se poate considera că reclamantul are de suportat o sarcină individuală excesivă ori că i s-a adus atingere fondului drepturilor sale la pensie ori salariu. Rezultă că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat.
• Curtea consideră că limitările introduse de legislaţia contestată nu trebuie considerate ca „privare de bunuri”, aşa cum pretinde reclamantul, ci mai degrabă ca o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor sale.
• Art. 14 nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta „inegalităţile de fapt” dintre acestea deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit. De regulă, convenţia lasă statului o amplă marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de
  strategie socială.

(Citește și: „Coaliția se pregătește asiduu să nu facă reforma pensiilor speciale. România se pregătește să piardă tranșa din PNRR„)

Interdicția a mai funcționat cinci ani, până în 2014, când a fost anulată de Guvernul Ponta

Interdicția a mai fost folosită ca metodă de reducere a cheltuielilor bugetare, de către Guvernul Emil Boc.

În 2009, în plină criză financiară internațională, Cabinetul Boc a emis o ordonanță de urgență cu o reglementare similară. Bugetarii care intrau sub incidenţa actului normativ erau obligaţi să aleagă între pensie şi salariul la stat, atunci când pensia depășea salariul mediu brut pe economie.

Articolul 17 din Legea 329/2009:

Beneficiarii dreptului la pensie aparținând atât sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activități pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(Citește și: „Două țări, două reforme ale pensiilor: Ce a vrut să evite Franța și ce nu vrea să evite România„)

În urmă cu 15 ani, interdicția a trecut de controlul CCR

Prevederile au făcut obiectul unui control de către Curtea Constituţională, atât înainte de promulgare (control prelegislativ) cât şi după intrarea acesteia în vigoare (control postlegislativ).

CCR a constatat că prevederile nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie (guvernator BNR, președinte Consiliul Concurenței, Avocatul Poporului etc.), Curtea Constituţională a declarat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. Cu atât mai mult, mai preciza CCR, în contextul crizei economice.

Reamintim că în 2009 România a avut o cădere economică puternică și un deficit bugetar de peste 7% din PIB care a urcat la 9% în 2010.

Cumulul a fost reintrodus prin votul Parlamentului, prin Legea nr.134, în 2014, când România era guvernată de Alianța PSD – UNPR – ALDE.

Tot pe fondul crizei, Cabinetul Emil Boc a eliminat și pensiile speciale, care au fost însă reintroduse, ca și cumulul pensiei cu salariul, în mandatul fostul premier Victor Ponta.

(Citește și: „6 ani de reformare a pensiilor: Pensiile speciale sunt mai numeroase și mai costisitoare decât la desființarea lor în 2010„)

****