Agenda europeană de politici economice este încărcată în acest an de negocieri complicate şi confruntări importante pe teme precum regulile şi politicile fiscale, salariul minim european, precum şi alte reglementări financiare mai tehnice, notează Euractiv.
În acelaşi timp, politica comercială a UE va trebui să se adapteze: pe de o parte ameninţărilor venite din parte unor state terţe, iar pe de altă parte solicitărilor interne privind practici mai durabile și responsabile din punct de vedere social.
Această perspectivă pentru 2022 trebuie privită cu prudenţă, având în minte faptul că pandemia în curs şi consecinţele sale economice, precum şi inflaţia ar putea schimba cu rapiditate priorităţile enumerate mai jos.
Regulile fiscale – drumul de întoarcele la perioada pre-pandemie
În octombrie 2020, Comisia Europeană a lansat o revizuire a cadrului de guvernanță economică al UE. Cele mai controversate părți ale cadrului sunt regulile fiscale, care reglementează, printre altele, cât de multă datorie publică pot deține statele membre și cât de mare poate fi deficitul bugetar anual.
Regulile actuale au fost suspendate până la sfârșitul anului 2022 din cauza unei clauze generale de salvare, activată la începutul pandemiei, dar se preconizează că acestea vor fi reluate anul viitor. Deoarece bugetul pentru 2023 este pregătit în 2022, Comisia va furniza un prim set de obiective orientative în primul trimestru al acestui an.
Liderii UE ar trebui să cadă de acord asupra unei reforme a regulilor fiscale până în vara lui 2022. Atât guvernul italian, cât și cel francez solicită o înlesnire a regulilor pentru a permite mai multe investiții care să stimuleze creșterea economică, argumentând că aceasta este singura modalitate de a reduce povara datoriei.
Executivul german a fost până acum un susținător puternic al regulilor austere, dar poziția noului guvern de coaliție este neclară. Cu toate că noul ministru german de finanțe, liderul liberal Christian Lindner, obișnuia să critice politicile fiscale sud-europene, el și-a început mandatul pe o notă mult mai conciliantă. În mod similar, noul guvern olandez, în trecut un susținător înverşunat al cumpătării, pare puțin mai dispus să cheltuiască bani publici, cel puțin pe plan intern.
Chiar și acest context mai favorabil unei eventuale relaxări a regulilor fiscale, o reformă va fi greu de convenit. În absența unui acord privind reforma regulilor fiscale, va trebui găsită o soluție temporară pentru bugetele naționale în 2023. În același timp, în 2022 se vor înregistra plăți semnificative către statele membre din fondul de redresare. Modul în care vor fi utilizate aceste fonduri și măsura în care state membre vor beneficia de pe urma granturilor ar putea influența încrederea reciprocă a guvernelor UE în negocierea regulilor fiscale.
Taxele – certitudinile și ezitările taxării minime
2021 a fost anul acordului fiscal emblematic al OCDE pentru combaterea concurenței fiscale, dar și al Documentelor Pandora care dezvăluie malpraxisurile fiscale globale. 2022 va arăta dacă lumea poate respecta acordul, notează jurnaliştii Euractiv.
În decembrie 2021, Comisia și-a anunțat planurile de implementare a impozitului minim pe profit prin intermediul unei directive și și-a exprimat speranța că acesta ar putea fi deja convenit în prima jumătate a anului 2022 de guvernele statelor membre și de Parlamentul European.
Acest lucru s-ar putea dovedi a fi dificil, totuși, deoarece Estonia, Ungaria și Irlanda au acceptat acordul fiscal cu ezitare, iar directiva are nevoie de unanimitatea tuturor guvernelor statelor membre pentru a fi adoptată.
În același timp, problemele politice ale președintelui american Joe Biden au ridicat temeri cu privire la probabilitatea implementării celeilalte părți a acordului fiscal OCDE, și anume realocarea drepturilor de impozitare ale firmelor mari, foarte profitabile din jurisdicția în care își au sediul către jurisdicția din care își câștigă veniturile.
Nu este clar dacă toate țările UE vor mai dori să implementeze acordul fiscal dacă SUA se vor retrage. O propunere europeană de implementare a realocării drepturilor de impozitare pe baza activității companiilor este de așteptat să fie prezentată în iulie 2022.
Totodată, ca reacție la scandaluri precum Documentele Pandora, Comisia a anunțat recent că în 2022 va veni cu o propunere de combatere a paradisurilor fiscale din afara UE. Aceasta ar putea viza companiile offshore folosite pentru a ascunde active în jurisdicții din afara UE într-un mod similar cu directiva care vizează companiile din jurisdicţiile europene.
Salariul minim în UE
Obținerea unui acord asupra unei directive privind salariul minim este unul dintre obiectivele principale ale președinției franceze a Consiliului UE în prima jumătate a anului 2022.
Directiva, propusă de Comisie în 2020, urmărește să asigure că salariile minime statutare sunt suficient de ridicate, adică cel puțin 60% din salariul mediu în statul membru respectiv. Cu toate acestea, directiva nu obligă statele membre să introducă un salariu minim legal dacă nu au deja unul. În plus, directiva urmărește să crească acoperirea negocierilor colective.
Spre sfârșitul anului 2021, Parlamentul UE și Consiliul UE au convenit fiecare asupra unei poziții de negociere. În primele luni ale anului 2022, președinția franceză vrea să găsească un compromis între cele două părţi.
Este de așteptat rezistență din partea unor state precum Danemarca și Suedia, care doresc să-și mențină piețele muncii libere de influența UE.
O politică comercială mai responsabilă și mai asertivă. Viteza de reacție la acțiunile coercitive ale ”terților” (adică ale Chinei)
La mijlocul lunii februarie 2022, Comisia intenționează să anunțe o propunere de a face ca guvernanța corporativă durabilă să fie obligatorie pentru companiile din UE. Propunerea ar trebui să oblige companiile să se asigure că drepturile omului și standardele de mediu sunt respectate în lanțurile lor de aprovizionare. Această propunere a fost amânată de mai multe ori.
În același timp, UE caută un răspuns pentru țările terțe care încearcă să folosească interdependența economică pentru a constrânge țările europene să le facă pe plan. Cel mai recent exemplu este presiunea pe care guvernul chinez a pus-o asupra Lituaniei pentru sprijinirea independenței Taiwanului.
În decembrie 2021, Comisia a propus un nou instrument care ar acorda executivului UE dreptul de a lua rapid contramăsuri împotriva acțiunilor coercitive ale țărilor terțe.
În 2022 va avea loc o discuție aprinsă pe această temă între statele membre care se tem că instrumentul ar putea duce la protecționism și cei care văd instrumentul drept un pas important către o UE mai credibilă din punct de vedere geopolitic.
Reglementări financiare
În 2022, vor avea loc o varietate de negocieri legislative cu privire la propunerile de reglementare pe care Comisia le-a prezentat la sfârșitul anului 2021, de exemplu, cerințele de capital actualizate pentru companiile de asigurări (Solvency II) și bănci (Basel III).
În plus, se așteaptă ca executivul european să prezinte propuneri de consolidare a piețelor de capital.
