Valentin Lazea / Următoarea provocare pentru elitele României

de Valentin Lazea | 6.1.2017 .

valentin-lazeaPrimul deceniu petrecut de România în interiorul Uniunii Europene a fost un succes incontestabil, aşa cum o arată numeroase analize recente. Chiar dacă inegalitatea între indivizi sau între regiunile ţării a crescut, este evident faptul că toate straturile societății au cunoscut o creștere a prosperității în termeni absoluți.

Procesul integrării în UE, condus de elite, a reprezentat un pariu câștigat întrucât masele populare au beneficiat din plin – unele mai mult, altele mai puţin – de rezultatele sale. Desigur, tabloul general luminos ascunde în spatele său numeroase drame individuale – familii despărțite de migrația forţei de muncă, șomaj ridicat în rândul tinerilor – dar, în principiu, în prezent oricine îşi dorește cu adevărat își poate realiza potențialul.

Pe de altă parte, anul 2016 a accentuat o serie de provocări latente, îndeosebi la nivelul zonei euro, care pun în pericol continuarea proiectului european. În cele ce urmează ne propunem să răspundem la întrebarea:

Cum ar trebui elitele României să pregătească populația ţării pentru o aderare de succes la zona euro, presupunând că:

  • zona euro va supraviețui crizelor multiple;

  • zona euro nu se va „sparge” în câteva sub-zone;

  • România vrea nu doar să subziste, ci să prospere în cadrul zonei euro, atunci când va fi pregătită să adere.

Accentul analizei noastre va fi pe punctul c) de mai sus, întrucât o aderare la zona euro urmată de o divergență economică (aşa cum s-a întâmplat recent cu Grecia, Portugalia, Italia şi alte state din flancul sudic) nu va face decât să crească frustrarea cetățenilor şi să mărească atractivitatea platformelor populiste şi naționaliste, cu riscul aruncării la coșul de gunoi a tuturor câștigurilor obținute în ultimii zece ani.

O carte apărută în 2016, „The Euro and the Battle of Ideas”, scrisă de un german (Markus Brunnemaier), de un englez (Harold James) şi de un francez (Jean-Pierre Landau) pune în evidență ceea ce pare a fi fundamentul neînțelegerilor dintre statele participante la zona euro, respectiv dihotomia dintre filozofia economică germană şi filozofia economică franceză. Autorii sintetizează – în mod strălucit – esența filozofiei economice germane (prin extensie, a tuturor statelor central-nordice) în următoarele zece puncte:

1-„O focalizare asupra fundamentelor legale, morale şi politice ale piețelor libere, sub forma unor reguli agreate, ce pot fi tratate sau legi, dar şi înțelegeri comune sau împărtăşite

2-Un accent puternic pe responsabilitate şi răspundere (accountability). Atât participanții din piaţă, cât şi cei din politică au o răspundere. Pentru participanții la piaţă, răspunderea este una financiară – necesitatea de a plăti prețul eșecului; politicienii sunt răspunzătorii în faţa electoratului.

3-O preocupare privind potențialul de hazard moral decurgând din activitatea împrumutătorului de ultimă instanță. Pachetul de asistență al FMI oferit Mexicului în 1994-95 a fost aspru criticat de oficialii germani ca încurajând comportamentul iresponsabil al piețelor financiare, prin creșterea probabilității operațiunilor de salvare în viitor.

4-O preocupare că activitatea de împrumutător de ultimă instanță (ÎUI) poate să corupă sau să polueze deciziile de politică monetară, întrucât o bancă centrală care are obligaţia de a acţiona ca un ÎUI poate favoriza stabilitatea sectorului financiar în detrimentul stabilității preţurilor.

5-O convingere că sunt necesare reguli ferme sau constrângătoare pentru a feri politica monetară de dominația fiscală, respectiv convingerea că o creştere a cheltuielilor neînsoțită de o creştere a veniturilor guvernamentale din impozite, poate afecta fluxurile prezente şi viitoare ale bazei monetare şi, pe cale de consecință, ale masei monetare şi ale inflației.

6-O abordare strictă a datorie guvernamentale şi a plafoanelor de datorie…..Think-tank-urile germane favorizează ideea aplicării la nivel european a regulilor fiscale, implementate de un fel de consiliu fiscal sau de un consiliu privind datoriile.

7-Creşterea economică nu se obţine prin pomparea suplimentară de bani sau resurse, ci prin reforme structurale (subln.ns). Banii suplimentari reprezintă un soi de scamatorie, destinată eşecului şi asemănătoare încercării cuiva de a se extrage din mlaştină trăgându-se de bretele.

😯 credinţă că virtutea –sau austeritatea – în prezent va fi răsplătită de beneficii în viitor.

9-Excedentul la exporturi este considerat un semn al competitivității şi un semnal al sănătăţii şi forţei economice

10-Germanii preferă cursurile flexibile într-un context internațional cu pieţe de capital deschise.

În antiteză, esența filozofiei economice franceze (prin extensie, a tuturor statelor sud-europene) este rezumată în următoarele nouă puncte:

1-“Regulile ar trebui să fie supuse procesului politic şi pot fi renegociate.

2-Managementul crizelor solicită un răspuns flexibil.

3-A constrânge capacitatea guvernului de a acționa şi de a se împrumuta ar fi nedemocratic.

4-Politica monetară trebuie utilizată pentru scopuri mai generale decât cel al stabilității preţurilor, cum ar fi stimularea creşterii economice.

5-Lecțiile Marii Depresii includ principiul că ajustarea dezechilibrelor internaționale ar trebui întreprinsă în mod simetric, ţările având surplusuri externe contribuind cu partea lor de ajustare.

6-Întrucât sunt posibile echilibre multiple, alegerea unei traiectorii neplăcute pentru prezent este probabil să perpetueze constrângerile la adresa creșterii economice, mai degrabă decât să le înlăture.

7-Virtutea din prezent se auto-contrazice şi duce la auto-înfrângere.

8-Exporturile prea mari nu sunt un semn la tăriei, ci o indicaţie a aplicării principului mercantilist al subminării vecinului („beggar-thy-neighbour”).

9-Sistemul monetar internațional ar trebui să fie multipolar, iar coordonarea efectivă de politici ar trebui să includă managementul activ al fluxurilor de capital pentru a stabiliza mișcările de curs valutar. Cursurile de schimb fixe sunt o reflectare directă a capacității statelor de a impune disciplina asupra pieţelor dezordonate.

În timp ce putem fi de acord cu unele din punctele filozofiei economice franceze (precum necesitatea corectării simetrice a dezechilibrelor externe), nu putem să nu remarcăm câteva deosebiri de esență între cele două tipuri de filozofie prezentate:

  • piaţă versus etatism

  • reguli versus discreţionarism

  • creştere economică prin reforme structurale versus creştere economică prin artificii monetar-fiscale

  • respectarea contractelor versus hazard moral

  • virtute răsplătită în viitor versus virtute inutilă

  • competitivitate externă ca rezultat al eficienței versus competitivitate externă ca rezultat al subminării competitorilor etc.

Rezultatele economice din ultimele două decenii arată clar care este filozofia economică câștigătoare (cea nord şi central-europeană) şi care este filozofia economică perdantă (cea sud-europeană).

Este aproape inutil să mai amintim şi faptul că România, prin filozofia economică dominantă, se încadrează în mod clar în filozofia economică perdantă, sud-europeană.

În aceste condiţii, o aderare de succes a României la zona euro presupune o schimbare din temelii a culturii economice actuale şi îmbrățișarea filozofiei economice dominante, cea nord si central-europeană.

Cât de fezabilă este însă o asemenea modificare de paradigmă?

Cu tot scepticismul (justificat) al celor care nu cred în operele de inginerie socială, există totuși cel puţin trei motive care ne fac să credem că o astfel de întreprindere nu ar fi imposibilă, cu condiția să existe elite luminate care să declanșeze şi să explice procesul.

Primul motiv ţine de istoria ultimilor circa o sută de ani, perioadă în care chiar filozofiile economice germană şi franceză s-au schimbat radical şi, într-un fel, şi-au inversat rolurile. După cum se arată în cartea citată, în secolul XIX, francezii erau adepții pieţelor şi ai liberalismului economic, sub influența unor gânditori precum Frederic Bastiat sau Jean-Baptiste Say, în timp ce germanii erau adepții unui stat puternic şi intervenționist (Rechtsstaat). Friederich List critica comerţul internaţional liber, pe care îl considera o modalitate prin care Marea Britanie îşi menţinea supremaţia. În anii 1930, Francois Perroux scria Germanii nu au precum noi simţul valorii permanente şi absolute a unui contract.”(!)

Al doilea motiv de optimism ţine de modificările uriaşe din mentalul colectiv românesc al ultimilor 25 de ani. Cine ar fi crezut, prin 1991-1992, că România va deveni dintr-un stat izolat, cu o economie autarhică, un stat deschis schimburilor internaţionale? Că doctrina naţionalistă, îmbraţişată până atunci (“nu ne vindem ţara”) nu va mai avea reprezentanţi pe eşchierul politic în 2015-2016? Că de la cultul personalităţii se va trece în extrema cealaltă, de persiflare a personalităţilor politice, chiar şi când această persiflare este nemeritată? Că partidul de centru-stânga cel mai important va fi mult mai pro-business decât omologii săi din Vestul Europei? Că România va deveni unul din cei mai înfocaţi suporteri (din interior) ai Uniunii Europene şi NATO?

Al treilea motiv de optimism îl constituie faptul că, vreme de 5 ani (2010-2015), sub guverne diferite, România a aplicat, ca ţară, o filozofie economică de tip german (munca înainte de răsplată; greşelile trecutului se plătesc; contractele se respectă; deficitele trebuie ţinute în frâu etc.) Doar febra electoralistă care a cuprins toate partidele pe la mijlocul anului 2015 a dus la inversarea acelui trend pozitiv.

Pe scurt, modelarea filozofiei eocnomice şi a comportamentului economic sunt posibile (e drept că mai ales în situaţii de criză). Rămâne ca elitele României – atâtea câte sunt – să se ridice la înălţimea provocărilor şi să-şi asume acest pariu istoric.

*
Valentin Lazea este economistul-șef al Băncii Naționale a României

Publicat la data de 6.1.2017 .

4 comentarii

  1. Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica
    6.1.2017, 6:11 pm

    1.UE nu se va sparge nici de tot si nici in anumite “zone”, fiindca deocamdata nu exista o alternativa viabila/fezabila in acest sens.Intrarea Angliei “imperiale” in UE si apoi Brexitul nu este un astfel de semnal, ci din contra, va demonstra imensa perdanta a plecarii.
    2.Pachetul de asistenta pentru orice tara inceteaza de a fi “corupator” si risipa, din momentul in care este insotit si de un proiect de constructie economica si industriala care sa devina “manualul politic si economic” de transformare a banilor in active economice, industriale si agricole.Din pacate, Romania (si UE) nu utilizeaza in acest scop proiectele economice, “blocindu-se” in faza de “directive si strategii” teoretice.Cazul pachetului de asistenta dat Mexicului in anii 1994 sau Argentinei in anii 70 de FMI nu putea decit sa esueze ca rezultate, deoarece Consultanta Economica asigurata era una CONTABILA, in locul uneia Pro-Sctive, care sa conduca la revigorarea/constructia economica/industriala a tarilor respective.
    3.Cred ca Pariul Istoric al Romaniei este “reconstructia economica si industriala”, o crestere economica de minim 5 la suta anual, politici publice de crestere a competitivitatii economice catre indicii tarilor dezvoltate (de la actualul indice dezastruos 74) pentru atrgerea de investitii industriale masive care sa asigure aparitia a cca. 250 de mii de noi locuri de munca anual, etc., in lipsa carora migrantii economici nu se vor intoarce, pentru a asigura forta de munca necesara.
    Intrarea in “Zona Euro” este o consecinta directa a unui astfel de proeict economic, in lipsa caruia nimeni nu poate sa construiasca conditiile necesare pentru o astfel de evolutie.
    4.Articolul este extrem de instructiv pentru clasa politica si mai ales pentru intelihgentia economica, care trebuie sa aduca Romania la “starea de gratie economica” care sa permita integrarea in zona Euro, ca parte (de fond) a integrarii in UE.

  2. Alin Codrescu
    6.1.2017, 9:14 pm

    Foarte structurat si bun articolul, intradevar, avem de ales intre doua modele si continuam sa alegem modelul perdant in loc sa alegem modelul german. E posibil ca Franta sa adopte si ea modelul german daca va castiga Fillon (adica sa revina la geniul lui Bastiat si al lui JB Say si sa lase marxismul pentru venezueleni). Pe noi ne vor costa mult alegerile acestea

  3. ramon
    8.1.2017, 9:06 am

    elitele României nu au făcut nimic și nici nu pot face ceva pentru conștientizarea populației. Puteți observa campaniile pe internet de prostire a populației și votul aproape majoritar pentru unul din partide, în timp ce celălalte au fost votate doar de cei care au votat împotriva PSD. Ro nu va intra nici în zona euro, vedeți amânarea perspectivelor enunțate pe vremea lui Băsescu. Viitorul este sumbru, posibilitatea plecării lui Merkel și a venitii lui Le Pen pot răscoli UE, dacă nu cumva o vor sparge. Agitația musulmană obligă fiecare țară la autoapărare.

  4. Cristian
    14.2.2017, 6:06 am

    Esentele dotrinelor si comportamentelor economice, nord versus sud, au radacini mult mai adanci resoectiv cele cultural religioase adica protestantism versus catolicism si ortodoxie.
    Ne place sau nu viziunea culturala despre lume si viata influenteaza si economicul.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Andreea Paul

Andreea Paul / România și talentele: cum le atrage, cum le păstrează

A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Un scenariu: Statele Unite versus Coreea de Nord. Consecinţe în sistemul internaţional

Puncte cheie: În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / De ce România e condamnată să improvizeze: România Neproductivă și delirul decidenților

Nu e vorba de faptul că, de bine sau de rău, în fiecare seară vom avea ce arunca în oală – noi, salariați, antreprenori,...Citeste mai departe »

Marin Pana

România cu două viteze

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5552 lei
4.2149 lei
5.2643 lei

OPINII & EDITORIAL

Andreea Paul / România și talentele: cum le atrage, cum le păstrează

Andreea Paul

A apărut recent Raportul global al competitivităţii talentelor, unde România se află pe locul 55 în lume și pe locul 32 în Europa, din 118...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Un scenariu: Statele Unite versus Coreea de Nord. Consecinţe în sistemul internaţional

Valentin Naumescu

Puncte cheie: În aşteptarea Declaraţiei de la Roma, de peste câteva zile, care ne va sugera spre ce fel de Uniune Europeană ne îndreptăm,...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Cristian Grosu

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / De ce România e condamnată să improvizeze: România Neproductivă și delirul decidenților

Cristian Grosu

Nu e vorba de faptul că, de bine sau de rău, în fiecare seară vom avea ce arunca în oală – noi, salariați, antreprenori,...Citeste mai departe »

România cu două viteze

Marin Pana

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Sorry, e cam șocant: de ce, realmente, NU se poate fără mită în România

Cristian Grosu

Textul de mai jos e pentru cei dispuși să lase ipocrizia de-o parte. Cine nu poate, să nu se obosească. Știm cu adevărat în...Citeste mai departe »

Cristi Dănileț / Pe înțelesul tuturor: Decizia CCR privind abuzul în serviciu

Cristi Danilet

Celebra, de acum, OUG 13/2017 și-a propus modificarea textul din Codul penal care reglementa abuzul în serviciu sub pretextul că ar exista o decizie...Citeste mai departe »

Die Hard / Die Easy

Marin Pana

Dacă ar fi să punem marea problemă într-o singură frază, ea ar suna cam așa : Detaşarea de rezultatele economice/implicarea în rezultatele electorale a...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / “Ordinea post-occidentală” a lui Lavrov… Altul e pericolul

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De câteva zile se scrie cu emoție și cu frenezie despre noua “ordine post-occidentală”, așa-zisul concept (cam mult spus) lansat de ministrul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / Euro și “războiul valutar”’: nu economia Germaniei este problema!

Daniel Daianu

Voci din noua administratie republicana reproseaza Germaniei ca ar fi avantajata in relatiile comerciale internationale datorita unui nivel subevaluat al euro –care ar explica...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Ruleta rusească a statisticilor în Balcani: povestea unui tehnocrat

Radu Crăciun

 Pentru ca planuri de cheltuieli bugetare excesiv de optimiste sa para de fapt realiste este nevoie de venituri bugetare estimate in acelasi spirit. Pentru...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cei puțini și cei mulți: România iminentă și România unei lumi periculoase

Cristian Grosu

Cuvântul cheie al acestor ani e ”ireversibil”. Cheie: exact ca în imn – trecerea pragului critic de la care normalitatea intră în faza de...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română