Valentin Lazea / Proiectul european (III) : În ce constă uniunea fiscală europeană ?

De Valentin Lazea | 8.7.2012 .

Textul de mai jos constituie o încercare de explicare, pentru publicul românesc avizat, a principalelor provocări cu care se confruntă proiectul european în general şi zona euro în particular, privite dintr-o perspectivă mai largă (economică, dar şi istorică, politică, culturală). Abordarea pe care am ales-o este aceea de întrebări şi răspunsuri, pornind de la un chestionar întocmit de jurnalistul Cristian Grosu. Opiniile prezentate au un caracter personal şi nu implică in vreun fel instituţia BNR. (Valentin Lazea)

Chiar dacă ignorăm  pentru un moment dimensiunea sa geopolitică, proiectul european a fost până în prezent o iniţiativă câştigătoare (de tip win-win) pentru toate părţile implicate: statele cu excedent din Nord au avut o piaţă de desfacere mare în Sudul Europei, iar statele cu deficit din Sud au beneficiat, timp de mulţi ani, de finanţări la dobânzi extrem de mici. Astfel, sunt justificate eforturile mari făcute în ultimul timp pentru păstrarea şi continuarea proiectului european.

(Citește și: Valentin Lazea / Proiectul european (I): întrebări și (posibile) răspunsuri)

 

și:

(Valentin Lazea / Proiectul european (II): De ce nu ar putea rezista moneda euro în lipsa unei uniuni politice)

3. În ce constă uniunea fiscală europeană? Cine şi cum ar putea să o promoveze?

Uniunea fiscală nu trebuie să însemne o unificare  a tuturor taxelor şi impozitelor. În definitiv, în statele din componenţa SUA există atât impozite locale (statale, municipale) cât şi impozite federale. Mai degrabă, uniunea fiscală ar trebui să implice permiterea unui control federal asupra bugetelor statale, aşa cum se întâmplă în ultimul timp în Europa, prin iniţiative de genul Semestrului European, legislaţiei Six Pack, etc. Pentru a fi credibile (diferenţiindu-se astfel de abordările anterioare) astfel de controale ar trebui să fie însoţite de sancţiuni, care să poate fi impuse de o majoritate (nu de o unanimitate) a statelor membre ale uniunii fiscale.

Un punct esenţial îl constituie tratarea datoriilor publice acumulate în timp, prin emiterea în comun de eurobonduri. De remarcat că opoziţia Germaniei la eurobonduri nu este una de principiu, cât una tactică, germanii dorind  să se convingă mai întâi dacă europenii doresc „mai multă Europă sau (doar) mai mulţi bani germani”.

De altfel, un grup de economişti germani a elaborat în noiembrie 2011 o propunere de mutualizare a părţilor de datorie publică ce depăşesc 60 la sută din PIB naţional, care să fie garantată de un fond comun constituit din active ale statelor implicate şi care să fie temporar, expirând în 20-25 de ani, după ce excedentul de datorie publică va fi fost plătit. Pentru acesta, statele implicate ar trebui să îşi prevadă în bugete resurse separate, destinate în mod expres plăţii acestor datorii excedentare. Este o schemă similară celei  propuse de Alexander Hamilton după Războiul de Independenţă al SUA, prin anii 1780.

Dar, aşa cum arătam în articolul anterior, chiar şi ajungerea la un acord în ceea ce priveşte uniunea fiscală s-ar putea să nu fie de ajuns pentru calmarea pieţelor; pentru acesta este nevoie de anunţarea, pentru un anumit orizont de timp, a uniunii politice. Acest lucru va fi deosebit de greu de “vândut” elitelor şi electoratului francez, obişnuite prin tradiţia gaullistă să vadă în Europa un mijloc de satisfacere a intereselor naţionale şi nu invers.

În aceste condiţii, este de înţeles temporizarea germană, chiar dacă unele gesturi de bunăvoinţă au fost făcute: de exemplu, Curtea Constituţională de la Karlsruhe a ratificat constituirea fondurilor financiare EFSF şi ESM pentru ajutorarea altor state cu probleme, mai mult în spiritul decât în litera constituţiei germane.
Este evident că o uniune politică nu poate funcţiona pe bază de voturi unanime. Aşa cum Părinţii Fondatori ai Statelor Unite ale Americii au stabilit că sunt suficiente voturile a 9 din 13 state pentru a merge mai departe, aşa şi Europa politică va fi o construcţie a celor capabili şi doritori („willing and able”). Mai mult, interesele statelor-lider, precum Germania, vor trebui să accepte o recunoaştere aparte, aşa cum ne-o demonstrează un alt exemplu istoric: după unificarea Germaniei din 1871, nici o decizie majoră din Reichstag nu a  fost luată fără asentimentul Prusiei, deşi aceasta deţinea doar 20 la sută din numărul voturilor parlamentare.

Cât priveşte uniunea monetară, poate că studierea istoriei SUA ne oferă un exemplu creativ de rezolvare, prin crearea pe teritoriul zonei euro a două monede (euro-Nord şi euro-Sud ). Cea de a doua ar urma să fie stabilită la un nivel devalorizat faţă de prima, cu 25-30 la sută, sau cu cât este nevoie pentru o recăpătare a competitivităţii de către statele din Sud. Ţelul final ar fi o reunificare în timp a celor două monede, într-un singur „euro”, prin întărirea treptată a euro-Sud, ca urmare a câştigurilor de productivitate (aşa s-a întâmplat în anii 1865-1875 cu „greenback-ul”, care s-a întărit până a ajuns la valoarea „goldback-ului”).

Dar adevărata bătălie care trebuie dusă în ţările Sudului Europei este în domeniul economiei reale. Reformele structurale sunt singurele de natură să asigure în timp o convergenţă sustenabilă; politicile monetară şi fiscală pot cel mult să câştige timp. Prin reforme structurale înţelegem în primul rând liberalizarea pieţei muncii (astfel încât sindicatele taximetriştilor, frizerilor sau poştaşilor să nu mai fie nişte “caste” închise), eliminarea monopolurilor de stat şi private, conformarea de către toţi agenţii economici la plata taxelor, îmbunătăţirea infrastructurii  fizice şi a sistemului de educaţie etc. Politici pan-europene pot fi şi ele de folos: de exemplu, îmbunătăţirea migraţiei în interiorul Europei, unde mai puţin de 2 la sută din forţa de muncă  lucrează într-un alt stat decât cel de origine. Dacă mobilitatea forţei de muncă ar fi comparabilă cu cea din SUA, nu am asista la o rată a şomajului de 25% în Spania, de exemplu. Dintre obstacolele care stau  în calea migraţiei intra-europene trebuie rezolvate cel privitor la limbă (engleza ar trebui să devină obligatoriu de studiat încă de la nivelul învăţământului preşcolar) şi cel privitor la portabilitatea drepturilor sociale (ajutor de boală, ajutor de şomaj, pensie etc.)

În final, se poate pune întrebarea (legitimă): dacă toate acestea vor fi îndeplinite şi Europa va fi unită nu numai monetar, ci şi politic şi fiscal, cine garantează supravieţuirea acestei construcţii supra-statale?

Este încă proaspătă în memoria colectivă soarta Uniunii Sovietice, care a colapsat în pofida faptului că avea toate atributele unei uniuni (politică monetară, politică fiscală, diplomaţie şi putere militară unificate), întărite de existenţa unei limbi oficiale (rusa). Colapsul s-a datorat combinării unei mişcări centrifuge (republicile ex-sovietice au rupt nişte legături cu centrul pe care le considerau constrângătoare) cu o mişcare centripetă (analiza cost-beneficiu din perspectiva Federaţiei Ruse a reliefat costul mare de menţinere al uniunii).

Desigur, nimeni nu poate garanta că evoluţii asemănătoare nu s-ar putea înregistra în Europa unită. Dar, în timp ce ţările europene individuale nu au nici o şansă în competiţia globală a secolului XXI, o Europă unită are cel puţin o şansă de a fi printre învingători şi chiar numai acest argument face ca proiectul să merite continuat. Pentru că, aşa cum sună imnul unei echipe engleze de fotbal:
„United we stand
Divided we fall”.

***

Valenin Lazea este economistul-șef al Băncii Naționale a României

Publicat la data de 8.7.2012 .

5 comentarii

  1. USL merge înainte cu programul de finanțare de la buget a băncilor străine (pornit de PDL) | Descopera
    9.7.2012, 12:52 pm

    […] Economistul-șef al BNR – lobby pentru “Europa unită” Este încă proaspătă în memoria colectivă soarta Uniunii Sovietice, care a colapsat în pofida faptului că avea toate atributele unei uniuni (politică monetară, politică fiscală, diplomaţie şi putere militară unificate), întărite de existenţa unei limbi oficiale (rusa). Colapsul s-a datorat combinării unei mişcări centrifuge (republicile ex-sovietice au rupt nişte legături cu centrul pe care le considerau constrângătoare) cu o mişcare centripetă (analiza cost-beneficiu din perspectiva Federaţiei Ruse a reliefat costul mare de menţinere al uniunii). Desigur, nimeni nu poate garanta că evoluţii asemănătoare nu s-ar putea înregistra în Europa unită. Dar, în timp ce ţările europene individuale nu au nici o şansă în competiţia globală a secolului XXI, o Europă unită are cel puţin o şansă de a fi printre învingători şi chiar numai acest argument face ca proiectul să merite continuat. […]

  2. Valentin Lazea / Proiectul European (IV): Europa cu mai multe viteze. Și viteza României » CursDeGuvernare.ro
    15.7.2012, 9:31 am

    […] […]

  3. De ce un MCV atât de dur? Cele 7 zile care ne-au dat cu 7 ani înapoi. Nu e despre Băsescu » CursDeGuvernare.ro
    18.7.2012, 2:57 pm

    […] – recomand viziunea economistului-șef al BNR, pe care cursdeguvernare.ro a publicat-o AICI, și AICI și AICI. (Să facă bine să le citească mai întâi parlamentarii […]

  4. Conu Ponta față cu reacțiunea | Noua Republică
    23.7.2012, 2:59 pm

    […] – recomand viziunea economistului-șef al BNR, pe care CursDeGuvernare.ro a publicat-o AICI, AICI și AICI. (Să facă bine să le citească mai întâi parlamentarii […]

  5. Viziunea lui Valentin Lazea, despre ”Mai multă integrare” și despre Europa unită economic și politic » CursDeGuvernare.ro
    12.9.2012, 3:16 pm

    […] Valentin Lazea / Proiectul european (III) : În ce constă uniunea fiscală europeană ? […]

Lasa un comentariu


Eurobarometru / Românii – cei mai favorabili adoptării euro

Cel mai recent Eurobarometru al Comisiei Europene arată că românii sunt cei mai favorabili adoptării euro dintre toate națiunile rămase deocamdată în afara Eurozonei....Citeste mai departe »

România în contextul UE – deficit, datorie publică și repartizarea cheltuielilor

Date complete pe 2013 – pentru a putea evalua cum se gestionează România în comparație cu alte state din UE : deficitul public a...Citeste mai departe »

Inflația anuală – stabilizată spre limita de jos a intervalului țintit de BNR

Potrivit datelor oficiale comunicate de Institutul Național de Statistică, prețurile au crescut în luna octombrie 2014 cu 0,19% față de luna anterioară dacă luăm...Citeste mai departe »

Estimarea de inflație – scădere rapidă spre încadrarea în Maastricht și stabilizare. Motive și efecte

Pe parcursul acestui an, estimările prvind inflația pe 2014 și 2015 au coborât rapid, ajungând în prezent la 1,5% pentru anul în curs și...Citeste mai departe »

BNR: Subsidiarele din România ale băncilor testate de BCE au capitalizare suficientă

Subsidiarele din România ale băncilor europene care au fost supuse testelor de stres derulate de Banca Centrală Europeană (BCE) în colaborare cu Autoritatea Bancară...Citeste mai departe »

Documente / 25 de bănci au picat testele de stres ale BCE și EBA. Rezultatele complete ale evaluărilor. Capitalizare, termene, soluții.

25 de bănci din euroland, dintre care 5 care activează şi în România, nu au reuşit să treacă testul de stres al Băncii Central...Citeste mai departe »

Aproape 80% dintre polonezi nu susţin adoptarea monedei euro

Mai mult de 76% dintre polonezi se opun adoptării monedei euro, o arată un sondaj făcut public marţi. Preşedintele Bronislaw Komorowski crede că Polonia...Citeste mai departe »

Statele zonei euro şi-au trimis bugetele la analiza Comisiei Europene. Planuri și fricțiuni cu Italia și Franța

Comisia Europeană începe de miercuri analiza oficială a bugetelor statelor din zona euro. 15 octombrie a fost data limită până la care statele care...Citeste mai departe »

BCE lansează programul de credite ieftine adresat băncilor europene

Banca Centrală Europeană (BCE) va începe, joi, să acorde credite ieftine băncilor din zona euro. Potrivit Financial Times, programul de împrumuturi prin care băncile...Citeste mai departe »

Pe fondul scăderii prețurilor, avem diferențe mari între inflația de uz intern și cea de uz extern. Cum facem ?

Dacă raportarea se face pentru ultimele 12 luni, respectiv față de august 2013, valorile IPC și IAPC diferă din nou destul de mult. IPC...Citeste mai departe »

Mugur Isărescu cere o lege pentru ca aderarea la euro să fie ferită de politicile electorale

Guvernatorul Mugur Isărescu consideră că România îndeplineşte toate criteriile de aderare la euro, dar ţinta convenită politic, de 1 ianuarie 2019, ar trebui cuprinsă...Citeste mai departe »

Titlurile de stat – variantă de plasament în perspectiva trecerii la euro

Randamentele plasamentelor pe termen mediu și lung (de la cinci ani în sus) în titluri de stat au ajuns la circa 4% – 5%,...Citeste mai departe »

Eurostat: Datoria guvernamentală raportată la PIB- România şi celelalte state din UE

România a înregistrat în primul trimestru din 2014 o datorie guvernamentală de 39,1% din PIB, a cincea cea mai scăzută procentual din UE. Potrivit...Citeste mai departe »

Aderarea la euro/ Mugur Isărescu: “Criteriile nominale nu pot fi atinse fără stabilitatea financiară şi competitivitate ridicată”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat joi că la nivel politic există consens că aderarea României la euro ar putea avea loc în 2019...Citeste mai departe »

Studiu Erste: Anul 2019, avansat de guvern pentru adoptarea euro – ”foarte ambiţios”, mai realist un termen după 2021

Obiectivul României de a adera la zona euro în 2019 este “foarte ambiţios”, însă o dată realistă ar fi după 2021, potrivit experţilor Erste...Citeste mai departe »

Data țintă de adoptare a euro stabilită de guvern: 1 ianuarie 2019. Reacţia Guvernatorului BNR

Obiectivul de adoptarea monedei unice europene în 2018 – 2019 nu este în afara realităţii, dar are nevoie de un consens politic puternic şi...Citeste mai departe »

Aderarea la Eurozonă, în viziunile lui Daniel Dăianu și Valentin Lazea: ”Cât mai repede” vs. ”Cifrele arată că peste vreo 10 ani”

România ar trebui să grăbească procesul de aderare la euro și, împreună cu Bulgaria să adere cât mai rapid la spațiul Schengen având în...Citeste mai departe »

Inflația din România – între mit și realitate: Prețurile românești în contextul statelor UE

Inflația anuală consemnată în România pentru 2013 după metodologia unică europeană a fost de 1,3%, sub valoarea de 1,55% anunțată conform metodologiei naționale de...Citeste mai departe »

Mugur Isărescu: PIB-ul pe locuitor ne ține departe de aderarea la euro

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că România are nevoie de încă zece ani pentru a ajunge la 60% din media UE a PIB/locuitor,...Citeste mai departe »

Economistul-şef Raiffeisen: România are nevoie de 20-30 de ani pentru aderarea la zona euro potrivit convergenţei reale

România are nevoie de o perioadă de 20-30 de ani pentru aderarea la zona euro din perspectiva convergenţei reale, însă din punct de vedere...Citeste mai departe »