Turbionul proceselor dintre bugetari și Guvern. Amploarea și strategiile unei confruntări de un miliard de euro

de Cristian Grosu | 21.11.2010 .

justitie salariiȘase ani de procese în avalanșă și o notă de plată care crește de la un an la altul.

În confruntarea juridică dintre salariații bugetari și guvern, pacea pare departe.

Vorbesc statisticile, suma de pus în executare și evoluția fenomenului: 159.000 de procese pentru drepturi salariale aflate pe rolul Tribunalelor și Curților de apel în 2008, 149.000 în 2009, și 121.000 în doar prima jumătate a anului 2010. În marea lor majoritate, deschise de salariați ai Statului: de cei din Justiție, din Educație, din Ministerul de interne, de funționarii publici.

O parte din bani au fost plătiți, o alta a fost reeșalonată pe trei ani, o alta se anunță a veni din procesele aflate pe rol, sau din cele care ar putea fi declanșate pentru nepunerea în executare a sentințelor de până acum.

Suma se apropie de un miliard de euro, din care peste 500 de milioane câștigați numai de salariații din Justiție.

Scurt istoric

Fitilul a fost aprins în anul 2000, când o ordonanță de urgență a guvernului Năstase anula sporurile stabilite pentru magistrați de o lege din 1996 (sporul de stres și suprasolicitare nervoasă, și de confidențialitate).

  • Nemulțumiții au deschis procese, atacând modul prin care o ordonanță  abroga prevederile unei legi. Primele hotarări favorabile în instanțe îi încurajează pe toți să deschidă procese, în care Ministerul Finanțelor este chemat în garanție. În 2004, darea în judecată a ministerului Justiției devine un fenomen.
  • În 2005, magistrații cer (având în mână avizul Consiliului National de Combatere a Discriminării) sporul anticorupție pe care-l aveau procurorii de la DNA. Îl vor obține. La fel vor proceda și polițiștii.
  • În 2006 guvernul înlătură sporul de vechime la magistrați. Cum sporul era trecut chiar în Codul Muncii, salariații din Justiție se adresează toți instanțelor. Se cer atât banii pentru sporurile din urmă, cât și consfințirea acestora pe viitor. Instanțele le dau câștig de cauză, până când acestea vor fi  stabilite printr-o lege a salarizării. E perioada în care aparatul administrativ – local sau central, crește cu câteva zeci de mii de persoane – de la guvern până la administrațiile locale.
  • În perioada 2005-2008 se alătură angajaților din justiție și funcționarii publici. Pe baza principului nediscriminării salariale, se obțin (în instanță, sau chiar de la ordonatorii de credite ai guvernului) sporuri si bonificații din cele mai diverse: cei de la Statistică primesc spor de confidențialitate, cei din Ministerul de externe spor de cunoașterea de limbi străine, cei care lucrează în preajma unui calculator primesc spor de calculator. Cei din Ministerul de Finanțe au celebrele stimulente. La toate acestea, se adaugă tichete de masa, indemnizații de lucru la țară, bonificații pentru transport etc. Fiecare categorie de bugetari câștigă, pe lângă sporurile specifice, și altele, care se extind de la o categorie la alta, pe baza principiului nediscriminării. Cei din Ministerul de interne reclama și ei banii de hrana, îmbrăcăminte și sporul de confidențialitate. Se ajunge la situații bizare, cum e cazul polițiștilor sub acoperire care și-au afișat numele de reclamanți la avizierul Tribunalului. Tăierile sau diminuările sunt contestate în instanță și, de obicei, salariații au câștig de cauză: în judecare se amestecă legile (multe) distincte de salarizare, cu Codul Muncii. În Justiție se ajunge la o situație stranie: magistrații își stabilesc, în procese judecate de ei înșiși, veniturile salariale si sporurile, după principiul dreptului câștigat, sau atacănd procedurile prin care guvernul a emis actele normative.  E perioada în care se ajunge să fie mai convenabil să lucrezi la stat decât în mediul privat.
  • În anul 2007 încep plățile masive pentru punerea în executare a sentințelor date în favoarea angajaților. În 2008, guvernul încheie primul protocol de eșalonare a plăților către magistrați: Ministerul Finanțelor nu mai avea bani, în față se căsca criza.
  • La finele lui 2008, in pragul campaniei electorale, profesorii primesc o creștere de 50% a salariului  și sporuri de transport, lucru în mediul rural, bonuri de masă. Un an mai târziu intră și ei în avalanșa proceselor: guvernul nu avea cum să le plătescă, politicienii din toate pertidele se acuzau reciproc de populism. Tot pe baza legislației din anul electoral 2008 își câștigă și unii funcționari publici sporurile de treaptă și de grad (în cazul lor nu s-a extins decizia, astfel încât cei care au dat în judecată guvernul aveau veniturile cu 25% mai mari decât colegii lor de pe același palier care nu se adresaseră instanței.
  • În 2009 guvernul își asumă răspunderea pe prima lege de salarizare unitară din Romania postrevoluționară. Coerența avea să dureze puțin: atât nemulțumirile categoriilor de bugetari care s-au considerat dezavantajați de lege, cât și Legea 118 din 2010, prin care bugetarilor li se tăia 25% din salariu pe șase luni aveau să declanșeze alte mii de procese. Există deja cîteva instanțe care le-au dat câștig de cauză salariaților. Cum Legea 118 are avizul Curții Constituționale doar până la 31 decembrie, guvernul e nevoit să refacă legea salarizării unitare, și să și-o mai asume odată, modificată așa încât să atenueze diferențele dintre categoriile de salariați și nemulțumirile care decurg din ele, și să introducă în salariu o serie de sporuri.

În aceste zile se discută în coaliția de guvernare legea de salarizare unitară de la care se așteaptă să pună capăt proceselor pierdute în justiție. Nu este sigur însă că e suficient. Pe de o parte, procesele pentru drepturi salariale din trecut, care să fie plătite până la intrarea în vigoare a noii legi, ăși continuă cursul. Pe de altă parte, există deja acțiuni începute împotriva guvernului, pentru amânarea prin reeșalonare a executării hotărârilor judecătorești. Surse din Justiție, neconfirmate încă oficial de agentul român la CEDO, spun că există câteva sute de plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru neexecutarea hotărârilor ramase definitive și irevocabile.

Strategii și soluții de moment

Aflate între rigorile bugetare, criză și angajamentele luate pentru a obține împrumuturile de la FMI, guvernele au încercat fie să contracareze acțiunile în Justiție, fie să amâne plățile până la perioade mai favorabile economic.

  • În 2007, guvernul îi ia Consiliului Național de Combatere a Discriminării, printr-o ordonanță, dreptul de a mai constata discriminări salariale.
  • În 2009, guvernul suspendă printr-o ordonanță punerea în executare a plaților și dispune eșalonarea pentru anii 2009, 2010 și 2011. O parte din salariații nemulțumiți de eșalonare (îndeosebi cei din Justiție) se adreseaza din nou instanțelor.
  • Guvernul revine cu o alta ordonanță, care o abrogă pe prima, și puncteaza de două ori: în primul rând, reeșalonează plățile pe anii 2011, 2012 și 2013; în al doilea rând, îi lasă fără obiect procesele deschise din cauza primei eșalonări.

Cum stăm

Legea pe care guvernul tocmai se pregătește să-și asume răspunderea poate crea un cadru clar de salarizare, însă nu e sigur că poate rezolva problema proceselor pierdute de Stat în favoarea angajaților acestuia.

  • Aplicarea ei trebuie să se facă în limita bugetului de 39 de miliarde de euro, limita la care s-a angajat în acordul cu FMI să mențină salariile.
  • Noua lege nu oprește procesele care vin din urmă.
  • Experiențele de până acum fac imprevizibilă decizia Curții Constituționale.

Cine lipsește

În toți acești ani de criză, de revendicări salariale și de procese deschise și câștigate împotriva statului de către angajații de la stat, nu s-a auzit nici o vorbă despre salariații din mediul privat. Acolo unde concedierile chiar au fost concedieri, sporurile sunt doar cele din Codul Muncii, nu exista siguranța locului de muncă, și unde tăierile salariale nu s-au pierdut în smârcul legilor, ordonanțelor, hotărârilor de guvern și sentințelor judecătorești.

Mediul privat va plăti, atunci când va reuși să iasă din criză, și miliardul câștigat în instanțe de bugetari, și cheltuielile de judecată la care e obligat Statul, și penalitățile, atunci când se va pune, poate tot în Justiție, și această problemă.

Publicat la data de 21.11.2010 .

8 comentarii

  1. Cât costă statul procesele cu angajaţii săi | Financiarul
    22.11.2010, 10:09 am

    […] 159.000 de procese pentru drepturi salariale aflate pe rolul Tribunalelor şi Curţilor de apel în 2008, 149.000 în 2009, şi 121.000 în doar prima jumătate a anului 2010 – acestea sunt cifrele confruntării dintre stat şi angajaţii săi, dezvăluie cursdeguvernare.ro. […]

  2. Curs de guvernare: Cum a pierdut statul un miliard de euro în instanță « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
    22.11.2010, 7:27 pm

    […] Cum au eșuat politicile publice în domeniul salarizării: citește o analiză completă făcută de Cristian Grosu și echipa lui pe http://www.cursdeguvernare.ro […]

  3. casandra
    23.11.2010, 5:49 pm

    Hmm, daca ne uitm pe statistica castigurilor salariale (perioada septembrie 2008 -septembrie 2010) nu se prea vad scaderile de salarii in ramurile economice in care proprietatea este cvasiprivata. Deloc!

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a10/cs09r10.pdf

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a08/cs09r08.pdf

    Si alte afirmatii sunt de discutat, dar sa incepem cu castigurile salariale privat/public. Cum e?

  4. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România? « standard.ro | Platforma de comentarii, bloguri si opinii MONEY.ro
    2.12.2010, 12:40 pm

    […] termeni. Justiţia nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în faţa instanţei decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe responsabilităţi.6. Nu este […]

  5. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România? « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
    3.12.2010, 2:05 pm

    […] termeni. Justiţia nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în faţa instanţei decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe […]

  6. Curs de guvernare: Cum a pierdut statul un miliard de euro în instanță #riscograma
    27.7.2011, 5:34 pm

    […] Cum au eșuat politicile publice în domeniul salarizării: citește o analiză completă făcută de Cristian Grosu și echipa lui pe http://www.cursdeguvernare.ro 22-11-2010 1852 10 Tweet ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » » Iată ce poate face statul pentru a ajuta agricultura, fără costuri 5 găuri negre pe care statul ar trebui să le vândă Câte autostrăzi poți construi de 25 miliarde euro? […]

  7. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România? #riscograma
    6.2.2012, 2:03 am

    […] termeni. Justiția nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în fața instanței decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe […]

  8. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România?
    17.2.2014, 11:17 am

    […] termeni. Justiţia nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în faţa instanţei decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe […]

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Victor Bratu

Atenție la mecanismul care toacă miliardele de euro investiții: Fața nevăzută a PNDL – într-un raport al Curții de Conturi ținut 2 ani la secret

Președintele PSD Liviu Dragnea anunța săptămâna trecută, la Antena 3, că printre obiectivele deja îndeplinite din programul de guvernare se află lansarea programului PNDL...Citeste mai departe »

Victor Bratu

Cum se pregătește un blocaj logistic: Sistemul impozitării gospodăriilor mai leagă o piatră de moară de gâtul ANAF

Modificările la Codul fiscal pregătite de guvernul Grindeanu – referitoarea la implementarea sistemului de taxare pe gospodării – complică semnificativ procedura de declarare și...Citeste mai departe »

Marin Pana

Un tablou sumbru: lista lucrurilor pe care NU știm să le putem produce. Ce importă România din UE şi de la cine. Nu prea e clar (sau e?) și de ce

Schimburile cu țările din UE au fost în anul trecut de circa 43 miliarde de euro la export (75% din total exporturi) și aproape...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Fondul Suveran de 10 miliarde – bolile congenitale: au fost alese moașele, se scrie deja actul de naștere

Primul pas spre înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții a fost făcut miercuri, când Monitorul Oficial a publicat decizia guvernului Grindeanu de creare...Citeste mai departe »

Victor Bratu

SOS forța de muncă / Învățământul profesional și tehnic: țările de la care România poate învăța meserie

Nevoia de asigurare a forței de muncă calificate cu ajutorul sistemului de învățământ profesional și tehnic este deja critică pentru economia românească. Lucrurile ar...Citeste mai departe »
Valute 234:
4.5250 lei
4.1556 lei
5.3254 lei

OPINII & EDITORIAL

Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

Gabriel Biris

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE: Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / De ce este normal ca o țară ca România să importe mai mult decât exportă

Aurelian Dochia

Mi-a atras atenția o analiză publicată de cursdeguvernare.ro (aici) care trece în revistă structura comerțului exterior românesc și deplânge faptul că țara noastră înregistrează...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Macron va fi Preşedintele Franţei, dar transformarea politicii în Europa continuă

Valentin Naumescu

Puncte cheie: În absenţa unei „lebede negre” în următoarele două săptămâni, candidatul pro-european de centru, Emmanuel Macron, va fi ales pe 7 mai Preşedintele...Citeste mai departe »

Care e treaba cu disputa privind banii din pilonul II

Marin Pana

Aproape 7 milioane de români au acumulat până acum circa 7 miliarde de lei în cadrul aşa-numitului pilon II al sistemului de pensii, respectiv...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Cele două Turcii vor intra într-o lungă perioadă conflictuală. Dar este ceva și mai grav

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Rezultatul în sine al referendumului din Turcia nu este surprinzător. Eu m-aș fi așteptat la o diferență chiar mai mare decât 51,4%...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Zona euro – iluzii europene, iluzii românești

Radu Crăciun

Privind in trecut, inca refuz sa cred ca un proiect de complexitatea zonei euro a fost demarat ca un proiect politic. Adica, un proiect...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Start-up nation: un mare viciu de construcție

Andreea Paul

Cel mai mare viciu de construcție al programului START-UP NATION este acordarea fondurilor de la stat antreprenorilor debutanți în proporție de 100%, fără contribuții...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Problema (mare, foarte mare) a Serviciilor secrete: Rezolvați-o odată!

Cristian Grosu

Problema Serviciilor secrete în România Nu ține doar de drepturile omului – așa cum știm/credem că se petrece în democrațiile consolidate, ci e una...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Trump-Merkel: O întâlnire transatlantică ratată şi o ridicolă „factură” a unei „datorii” care schimbă paradigma de securitate a Europei

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Zilele trecute, întâlnirea şefilor executivelor din cele mai importante două puteri ale lumii occidentale, Statele Unite şi Germania, ne-a lăsat un gust...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Din miezul noii faze istorice a (de)capitalizării României: Fenomenul ”Cocotierul” și efectul ”Bombonica”

Cristian Grosu

La ora la care scriu aceste rânduri, sistemul judiciar din România tocmai turnează încă un episod penibil, dintr-un șir tot mai lung de episoade...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Balada elefantului alb: deci, ce facem cu Cioloș

Cristian Grosu

Percepția și studiile noastre arată că cititorii cursdeguvernare.ro se împart în trei : -,antreprenori sau manageri pe toate palierele, care conduc societăți în terenul...Citeste mai departe »

România cu două viteze

Marin Pana

” Preşedintele României s-a poziţionat ferm împotriva ideilor vehiculate în ultimul timp cu privire la o Europă cu mai multe viteze – o Uniune...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Ipocrizia „Europei cu două viteze”. Începe refluxul Occidentului. Rămânem pe uscat?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Ceea ce se discuta de multă vreme ca posibilitate teoretică, înainte chiar de valul extinderii masive spre Est, adică aşa-zisa alternativă a...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / Să nu fim naivi, Europa cu mai multe viteze există deja!

Aurelian Dochia

În ultimele zile a produs ceva emoție în rândurile europarlamentarilor români o rezoluție redactată de belgianul Guy Verhofstadt și aprobată cu un scor foarte...Citeste mai departe »

Cristian Tudorescu / Patru întrebări cheie despre Fondul Suveran de investiții. Și întrebările cheie ale contribuabililor

Cristian Tudorescu

Se discută în aceste zile din ce în ce mai intens despre Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții (FDSI) al României, despre necesitatea și...Citeste mai departe »

Guvernare cu faţă umana

Marin Pana

Ai murit? N-ai terminat. Pentru noi rămân peripețiile înmormântării și lichidării conturilor

Deşi obişnuit la job cu problemele macro, inevitabil apar în viaţă momente micro. Cum ar fi un deces. Prilej cu care organizarea românească apare...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română