Turbionul proceselor dintre bugetari și Guvern. Amploarea și strategiile unei confruntări de un miliard de euro

de Cristian Grosu | 21.11.2010 .

justitie salariiȘase ani de procese în avalanșă și o notă de plată care crește de la un an la altul.

În confruntarea juridică dintre salariații bugetari și guvern, pacea pare departe.

Vorbesc statisticile, suma de pus în executare și evoluția fenomenului: 159.000 de procese pentru drepturi salariale aflate pe rolul Tribunalelor și Curților de apel în 2008, 149.000 în 2009, și 121.000 în doar prima jumătate a anului 2010. În marea lor majoritate, deschise de salariați ai Statului: de cei din Justiție, din Educație, din Ministerul de interne, de funționarii publici.

O parte din bani au fost plătiți, o alta a fost reeșalonată pe trei ani, o alta se anunță a veni din procesele aflate pe rol, sau din cele care ar putea fi declanșate pentru nepunerea în executare a sentințelor de până acum.

Suma se apropie de un miliard de euro, din care peste 500 de milioane câștigați numai de salariații din Justiție.

Scurt istoric

Fitilul a fost aprins în anul 2000, când o ordonanță de urgență a guvernului Năstase anula sporurile stabilite pentru magistrați de o lege din 1996 (sporul de stres și suprasolicitare nervoasă, și de confidențialitate).

  • Nemulțumiții au deschis procese, atacând modul prin care o ordonanță  abroga prevederile unei legi. Primele hotarări favorabile în instanțe îi încurajează pe toți să deschidă procese, în care Ministerul Finanțelor este chemat în garanție. În 2004, darea în judecată a ministerului Justiției devine un fenomen.
  • În 2005, magistrații cer (având în mână avizul Consiliului National de Combatere a Discriminării) sporul anticorupție pe care-l aveau procurorii de la DNA. Îl vor obține. La fel vor proceda și polițiștii.
  • În 2006 guvernul înlătură sporul de vechime la magistrați. Cum sporul era trecut chiar în Codul Muncii, salariații din Justiție se adresează toți instanțelor. Se cer atât banii pentru sporurile din urmă, cât și consfințirea acestora pe viitor. Instanțele le dau câștig de cauză, până când acestea vor fi  stabilite printr-o lege a salarizării. E perioada în care aparatul administrativ – local sau central, crește cu câteva zeci de mii de persoane – de la guvern până la administrațiile locale.
  • În perioada 2005-2008 se alătură angajaților din justiție și funcționarii publici. Pe baza principului nediscriminării salariale, se obțin (în instanță, sau chiar de la ordonatorii de credite ai guvernului) sporuri si bonificații din cele mai diverse: cei de la Statistică primesc spor de confidențialitate, cei din Ministerul de externe spor de cunoașterea de limbi străine, cei care lucrează în preajma unui calculator primesc spor de calculator. Cei din Ministerul de Finanțe au celebrele stimulente. La toate acestea, se adaugă tichete de masa, indemnizații de lucru la țară, bonificații pentru transport etc. Fiecare categorie de bugetari câștigă, pe lângă sporurile specifice, și altele, care se extind de la o categorie la alta, pe baza principiului nediscriminării. Cei din Ministerul de interne reclama și ei banii de hrana, îmbrăcăminte și sporul de confidențialitate. Se ajunge la situații bizare, cum e cazul polițiștilor sub acoperire care și-au afișat numele de reclamanți la avizierul Tribunalului. Tăierile sau diminuările sunt contestate în instanță și, de obicei, salariații au câștig de cauză: în judecare se amestecă legile (multe) distincte de salarizare, cu Codul Muncii. În Justiție se ajunge la o situație stranie: magistrații își stabilesc, în procese judecate de ei înșiși, veniturile salariale si sporurile, după principiul dreptului câștigat, sau atacănd procedurile prin care guvernul a emis actele normative.  E perioada în care se ajunge să fie mai convenabil să lucrezi la stat decât în mediul privat.
  • În anul 2007 încep plățile masive pentru punerea în executare a sentințelor date în favoarea angajaților. În 2008, guvernul încheie primul protocol de eșalonare a plăților către magistrați: Ministerul Finanțelor nu mai avea bani, în față se căsca criza.
  • La finele lui 2008, in pragul campaniei electorale, profesorii primesc o creștere de 50% a salariului  și sporuri de transport, lucru în mediul rural, bonuri de masă. Un an mai târziu intră și ei în avalanșa proceselor: guvernul nu avea cum să le plătescă, politicienii din toate pertidele se acuzau reciproc de populism. Tot pe baza legislației din anul electoral 2008 își câștigă și unii funcționari publici sporurile de treaptă și de grad (în cazul lor nu s-a extins decizia, astfel încât cei care au dat în judecată guvernul aveau veniturile cu 25% mai mari decât colegii lor de pe același palier care nu se adresaseră instanței.
  • În 2009 guvernul își asumă răspunderea pe prima lege de salarizare unitară din Romania postrevoluționară. Coerența avea să dureze puțin: atât nemulțumirile categoriilor de bugetari care s-au considerat dezavantajați de lege, cât și Legea 118 din 2010, prin care bugetarilor li se tăia 25% din salariu pe șase luni aveau să declanșeze alte mii de procese. Există deja cîteva instanțe care le-au dat câștig de cauză salariaților. Cum Legea 118 are avizul Curții Constituționale doar până la 31 decembrie, guvernul e nevoit să refacă legea salarizării unitare, și să și-o mai asume odată, modificată așa încât să atenueze diferențele dintre categoriile de salariați și nemulțumirile care decurg din ele, și să introducă în salariu o serie de sporuri.

În aceste zile se discută în coaliția de guvernare legea de salarizare unitară de la care se așteaptă să pună capăt proceselor pierdute în justiție. Nu este sigur însă că e suficient. Pe de o parte, procesele pentru drepturi salariale din trecut, care să fie plătite până la intrarea în vigoare a noii legi, ăși continuă cursul. Pe de altă parte, există deja acțiuni începute împotriva guvernului, pentru amânarea prin reeșalonare a executării hotărârilor judecătorești. Surse din Justiție, neconfirmate încă oficial de agentul român la CEDO, spun că există câteva sute de plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru neexecutarea hotărârilor ramase definitive și irevocabile.

Strategii și soluții de moment

Aflate între rigorile bugetare, criză și angajamentele luate pentru a obține împrumuturile de la FMI, guvernele au încercat fie să contracareze acțiunile în Justiție, fie să amâne plățile până la perioade mai favorabile economic.

  • În 2007, guvernul îi ia Consiliului Național de Combatere a Discriminării, printr-o ordonanță, dreptul de a mai constata discriminări salariale.
  • În 2009, guvernul suspendă printr-o ordonanță punerea în executare a plaților și dispune eșalonarea pentru anii 2009, 2010 și 2011. O parte din salariații nemulțumiți de eșalonare (îndeosebi cei din Justiție) se adreseaza din nou instanțelor.
  • Guvernul revine cu o alta ordonanță, care o abrogă pe prima, și puncteaza de două ori: în primul rând, reeșalonează plățile pe anii 2011, 2012 și 2013; în al doilea rând, îi lasă fără obiect procesele deschise din cauza primei eșalonări.

Cum stăm

Legea pe care guvernul tocmai se pregătește să-și asume răspunderea poate crea un cadru clar de salarizare, însă nu e sigur că poate rezolva problema proceselor pierdute de Stat în favoarea angajaților acestuia.

  • Aplicarea ei trebuie să se facă în limita bugetului de 39 de miliarde de euro, limita la care s-a angajat în acordul cu FMI să mențină salariile.
  • Noua lege nu oprește procesele care vin din urmă.
  • Experiențele de până acum fac imprevizibilă decizia Curții Constituționale.

Cine lipsește

În toți acești ani de criză, de revendicări salariale și de procese deschise și câștigate împotriva statului de către angajații de la stat, nu s-a auzit nici o vorbă despre salariații din mediul privat. Acolo unde concedierile chiar au fost concedieri, sporurile sunt doar cele din Codul Muncii, nu exista siguranța locului de muncă, și unde tăierile salariale nu s-au pierdut în smârcul legilor, ordonanțelor, hotărârilor de guvern și sentințelor judecătorești.

Mediul privat va plăti, atunci când va reuși să iasă din criză, și miliardul câștigat în instanțe de bugetari, și cheltuielile de judecată la care e obligat Statul, și penalitățile, atunci când se va pune, poate tot în Justiție, și această problemă.

Publicat la data de 21.11.2010 .

10 comentarii

  1. Cât costă statul procesele cu angajaţii săi | Financiarul
    22.11.2010, 10:09 am

    […] 159.000 de procese pentru drepturi salariale aflate pe rolul Tribunalelor şi Curţilor de apel în 2008, 149.000 în 2009, şi 121.000 în doar prima jumătate a anului 2010 – acestea sunt cifrele confruntării dintre stat şi angajaţii săi, dezvăluie cursdeguvernare.ro. […]

  2. Curs de guvernare: Cum a pierdut statul un miliard de euro în instanță « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
    22.11.2010, 7:27 pm

    […] Cum au eșuat politicile publice în domeniul salarizării: citește o analiză completă făcută de Cristian Grosu și echipa lui pe http://www.cursdeguvernare.ro […]

  3. casandra
    23.11.2010, 5:49 pm

    Hmm, daca ne uitm pe statistica castigurilor salariale (perioada septembrie 2008 -septembrie 2010) nu se prea vad scaderile de salarii in ramurile economice in care proprietatea este cvasiprivata. Deloc!

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a10/cs09r10.pdf

    http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/castiguri/a08/cs09r08.pdf

    Si alte afirmatii sunt de discutat, dar sa incepem cu castigurile salariale privat/public. Cum e?

  4. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România? « standard.ro | Platforma de comentarii, bloguri si opinii MONEY.ro
    2.12.2010, 12:40 pm

    […] termeni. Justiţia nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în faţa instanţei decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe responsabilităţi.6. Nu este […]

  5. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România? « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
    3.12.2010, 2:05 pm

    […] termeni. Justiţia nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în faţa instanţei decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe […]

  6. Curs de guvernare: Cum a pierdut statul un miliard de euro în instanță #riscograma
    27.7.2011, 5:34 pm

    […] Cum au eșuat politicile publice în domeniul salarizării: citește o analiză completă făcută de Cristian Grosu și echipa lui pe http://www.cursdeguvernare.ro 22-11-2010 1852 10 Tweet ALTE ARTICOLE CARE TE-AR PUTEA INTERESA » » » Iată ce poate face statul pentru a ajuta agricultura, fără costuri 5 găuri negre pe care statul ar trebui să le vândă Câte autostrăzi poți construi de 25 miliarde euro? […]

  7. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România? #riscograma
    6.2.2012, 2:03 am

    […] termeni. Justiția nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în fața instanței decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe […]

  8. Ce se va întâmpla cu statele care dau faliment? Ce face România?
    17.2.2014, 11:17 am

    […] termeni. Justiţia nu doar că are voie ci este obligată să arbitreze respectarea legilor, iar guvernul nu are drepturi mai multe în faţa instanţei decât o companie oarecare sau decât un individ. Are doar mai multe […]

  9. Cifrele seci și banii peșin ai iresponsabilității instituționalizate: Riscurile concrete de miliarde de euro ale noii legi a salarizării » CursDeGuvernare.ro
    7.6.2017, 3:16 pm

    […] care și-au câștigat drepturile bănești în instanță de nu mai puțin de un miliard de euro. (LINK-AICI la articolul și explicațiile de la acea […]

  10. Legea salarizării: Riscurile concrete | www.4Iasi.ro
    8.6.2017, 3:00 am

    […] care și-au câștigat drepturile bănești în instanță de nu mai puțin de un miliard de euro. (LINK-AICI la articolul și explicațiile de la acea […]

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Vladimir Ionescu

Masterplanul Investițiilor în Turism: Proiectele de interes național și cele cu miză locală. Obiectivele: vagi și necuantificate

Masterplanul Investițiilor în Turism, aprobat vineri de Cabinetul Mihai Tudose, conține 29 de proiecte de importanță locală și trei de interes național, toate urmând...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Fondul Suveran de Investiții poate amâna trecerea României de la statutul de piață periferică la cel de piață emergentă

Proiectul legii de înființare a Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI) prevede exceptarea acestuia de la aplicarea legilor accelerării privatizării, care includeau și metoda...Citeste mai departe »

Mariana Bechir

Războiul juntei militare cu pensiile României: Un fenomen infracțional care contaminează echitatea socială. Pensiile din junta militară, urmate de angajările de a doua zi

Instituțiile militarizate, (MAI, MApN, SRI, SIE STS etc.) se confruntă de câteva luni cu un val impresionant de pensionări, după ce s-a aflat din...Citeste mai departe »

Adrian N Ionescu

Aventura unui stat ultrapolitizat cu Fondul suveran de investiții: FSDI – sub lupa economiștilor

Proiectele disponibile ale actelor de înființare a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) nu precizează strategia, obiectivele, mecanismele de managament şi nici modul de control...Citeste mai departe »

Claudiu Vrînceanu

Internaționalizarea afacerilor românești: Lecția poloneză și analiza comparativă a regiunii

Firmele trebuie să treacă granița în mod direct dacă economia României își propune să devină o forță regională, iar impactul investițiilor românești în străinătate...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Mai poate fi Franța partenerul strategic al României?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Președintele Republicii Franceze vine într-o (foarte) scurtă vizită în România, ca parte a primului său turneu european, în care dorește să pozeze...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

Cât plătim în plus pentru veniturile mai mari/impozitele mai mici ?

Marin Pana

Oficial ne merge bine. Suntem aproape de 60% cu nivelul de trai faţă de media UE în termeni de putere de cumpărare, salariile au...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Agresiunea împotriva României, încurajată și de ei și de noi

Radu Crăciun

Recent, asistand la prelegerea pe teme de securitate a unui domn general in rezerva, am invatat un nou termen: agresiune acinetica. Probabil ca nici dumneavoastra nu...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română