Cifrele seci și banii peșin ai iresponsabilității instituționalizate: Riscurile concrete de miliarde de euro ale noii legi a salarizării

Parlamentul a aprobat miercuri noua Lege a salarizării unitare, însă evoluția proiectului de la inițiere și comunicare, și până la votul final nu e deloc liniștitoare pentru contribuabil.

O dovedesc nu doar calendarul concret angajat de guvern în a mări salariile și care cere garanția unei respectări din punct de vedere juridic, ci și (sau, mai ales) experiența :

Între anii 2012 și 2016, România a plătit nu mai puțin de 10,1 miliarde de lei (aproximativ 2,25 miliarde de euro) către salariații care au câștigat în instanță despăgubirile pentru neonorarea de către stat a prevederilor legislative privind salariile : prevederi legislative create de același stat.

Numai în 2016 statul a plătit titluri executorii de 4,1 miliarde de lei – adică aproximativ 900 de milioane (nouă sute de milioane) de euro.

Datele pe care le folosim mai jos sunt calcule proprii pe cifrele și sintezele Institutului Național de Statistică, coroborate cu cele ale Eurostat – cu o precizare esențială : aceste miliarde chiar s-au plătit, se plătesc și vor fi plătite în continuare către tot felul de categorii de bugetari, pe lângă salariile curente.

Banii concreți: Cât ne costă, de fapt, joaca de-a legea a unui cârd de legiuitori lipsiți de răspundere

Primul (primul!) articol cu care a fost lansată publicația cursdeguvernare.ro avea exact această temă : la finele anului 2010, statul avea de plătit titluri executorii către salariații care și-au câștigat drepturile bănești în instanță de nu mai puțin de un miliard de euro. (LINK-AICI la articolul și explicațiile de la acea vreme).

Era vorba la acea dată de aceleași promisiuni și însăilări salariale pe care le-au luat guvernele de până atunci în anii electorali și pe care nu le-au mai putut onora după ce au ajuns la putere.

De atunci încoace s-au petrecut, însă, câteva evenimente cu totul spectaculoase, astfel încât situația de azi, 2017, arată cam așa :

*, din anul 2011 până în anul 2016, bugetarii au câștigat în instanță drepturi de 13,9 miliarde de lei (3 miliarde de euro)

*, datele de la Statistică NU arată (nici nu ar avea cum – și cu atât mai puțin Eurostat) și titlurile executorii din 2017.
Dar e de ajuns să spunem că numai în 2016 au fost câștigate procese în valoare de 3,8 miliarde de lei (840 de milioane de euro) – inclusiv pe Legea 85 din 2016, privind salariile din Educație.

*, numai în anul 2011 au fost câștigate în instanță drepturi de 6,4 miliarde de lei (1,42 miliarde de euro). Și pentru că era criză și bugetul nu suporta atare plăți ( în condițiile în care România se împrumuta greu și scump) guvernul Boc a inițiat lege pentru eșalonarea pe mai mulți ani plata acestor drepturi.

*, Suma totată câștigată în instanță între 2011 – 2016 a fost de 13,9 miliarde – fără a socoti ce vine din urmă pentru anul 2017.

Ce și cât s-a plătit

Și chiar s-a plătit – sumele câștigate în instanță s-au adăugat la deficit și au fost o prioritate, așa cum era și normal : punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Astfel :

*, Din 2012 până în 2016 s-au plătit 10,1 miliarde de lei (2,25 miliarde de euro)

*, pentru anul 2017 sunt prevăzuți în buget 383 de milioane de lei

*, cel mai mult s-a plătit în anul 2015 , anume 4,1 miliarde de lei (aproximativ 900 de milioane de euro)

*, 4 miliarde de lei se plătiseră și cu un an înainte, în 2014

*, În 2016 s-au plătit 900 de milioane – bani puși și ei la deficit 

*,mai sunt de plătit 3,5 miliarde de lei ( 770 de milioane de euro). Ei se vor adăuga la deficitul anilor viitori.

Responsabilii – cu nume și fizionomii

Scriam mai sus că din 2010 (când cursdeguvernare.ro trăgea semnalul de alarmă după primul miliard de euro pierdut pe salarii câștigate de bugetari în Justiție) și până azi s-au petrecut evenimente notabile.

Principalul eveniment notabil a fost contestarea în Instanță de către bugetari a neaplicării măririlor de salarii fără acoperire date prin lege în anul electoral 2008.

Responsabilii

Sursa acelui rău se află acum la guvernare :

• -, Premierul de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, supraviețuia la guvernare cu sprijinul Neexplicit al PSD :
• -,Guvernul dlui. Tăriceanu a inițiat, în anul electoral 2008, măririle de salarii și pensii (de până la 50%) pentru anul 2009. Inițierea a dost făcută după un mecanism aproape identic cu cel făcut de actuala majoritate în ultimele luni (când administrația, analiștii, presa făceau calcule privind dublarea sau, în cazul medicilor, triplarea salariilor).

Ulterior, situația a intrat într-o curbă grotescă : miniștrii care inițiaseră măsurile s-au dus în parlament (de astă dată în capitate de parlamentari) unde au votat Împotriva propriilor măsuri : sondajele arătau că s-ar putea configura un guvern PNL (Tăriceanu) – PSD, astfel încât inițiatorii s-au speriat de faptul că ar putea fi nevoiți să execute ei înșiși bugetele cu creșterile salariale.

Dar era an electoral, astfel că majorările au trecut și s-au făcut lege.

-,În anul 2009 a izbucnit criza, în ciuda asigurărilor pe care președintele de atunci (Traian Băsescu) și guvernul de atunci (Emil Boc) le dădeau că România e la adăpost.

-,Statul nu a avut bani pentru respectarea legii. Dar cum scăderea, un an mai târziu, a salariilor bugetarilor cu 25% a fost declarată absolut constituțională, bugetarii s-au prezentat în instanță nu cu tăierea de 25%, ci cu majorările acordate cu un inconștient entuziasm electoral de Parlament : erau un bun câștigat prin lege.

A ajutat mult și faptul că magistrații se aflau în aceeași oală cu reclamanții.

-,în anul 2011 au apărut primele procese câștigate de bugetari. Au apărut brusc și în plină criză : 6,4 miliarde de lei.

-,în anul 2012 au început plățile și eșalonarea lor până la cifrele prezentate mai sus.

Fizionomiile

Creșterea salariilor în baza unor promisiuni fără acoperire sau fără studiu de impact realizat realist și responsabil a avut mai multe denumiri : de la banalul ”majorare”, la ”reîntregire”, la ”angajament politic”, la ”program de guvernare”.

Niciodată decidenții nu au plătit – material sau moral :

• Dl.Călin Popescu Tăriceanu e azi președinte al Senatului, copreședinte al majorității și un cetățean cu afaceri prospere. Are păreri care se transformă în legi, are viziuni economice, adună, taie, împarte, pozează, legiferează.
• Dl. Liviu Dragnea – interfața PSD cu teritoriul și cu masele la acea vreme, astăzi dublează, triplează, oferă, prosperă.

Niciunul dintre decidenții aflați astăzi la baza oricărei legi nu răspunde pentru miliardele de euro – bani concreți scoși din dezvoltare, din investiții și chiar din salarii distribuite potrivit unui algoritm de societate – ba chiar o pot lua de la capăt.

Ce înseamnă banii și de unde se iau sau vor fi luați ei

Mai întâi ce înseamnă aceasă sumă:

poate că este un clișeu odios, însă faptul că aceștia sunt bani concreți, plătiți la termen și în conturi personale ar putea atenua acest sentiment.

-, Cei 3 miliarde de euro – câștigați (până acum – și din care s-au plătit deja 2,25 miliarde de euro) în Justiție ar fi putut însemna construirea 1000 (una mie) spitale (câte 24 în fiecare județ, ca să ajungă la toată lumea) – chiar în eventualitatea că jumătate din sumă ar fi fost delapidată românește la licitații.

-,s-ar fi construit 260 km de autostradă (chiar luând în calcul că prețul per kilometru e românesc – adică dublu față de Bulgaria și Slovenia) – în eventualitatea că s-ar fi contsruit totul integral cu bani de la buget și nu cu aport din fondurile europene.

Atenție: veniturile fiscale scad, numai ”anvelopa salarială” crește!

Atenție la principalul risc :

Comparația salariilor și majorărilor acestora cu salariile și majorările din celelalte state UE – pe care o invocă toată lumea – NU poate sta în picioare :

în ultimii 5 ani, veniturile fiscale la buget, în loc să crească de la 29% spre 40% (cât e media europeană), au coborât la 25%. Iar Justiția va administra legea (cea făcută de oameni care nu au nicio răspundere), nu bugetul făcut de aritmetica pură.

Atenție la angajamentele și termenele din noua Lege a salarizării unitare: Totul se plătește. De către noi.

NOTĂ:

Calculele de mai sus au fost făcute la un curs de 4,5 lei per euro. Adică, oricum mai mare decât cursul de 4,46 pe care niște oameni care nu răspund pentru nimic au făcut calculele pe anul în (cum altfel?) în curs.