La handbal eram mulți puști foarte buni, cu calitățile fizice și tehnica necesară. Dar, diferența o făcea, cum ne spunea nouă un anumit antrenor Popescu, faptul că reușeai să fii cu o fracțiune de secundă mai deștept decât adversarul. Care se mira de ce nu câștigă meciul, cu toate că, uneori, era și mai solid și mai talentat.
Cam așa stau lucrurile și cu dobânda de politică monetară ( DPM) coborâtă suprinzător pentru fanii inducției incomplete și ai măsurilor dezirabile dar fără susținere în datele economice. Mai întâi, ei au pus problema de ce nu scade DPM de la nivelul de 5,25%, într-o perioadă în care inflația anuală se menținea în jurul valorii de 5% și ajunsese chiar la 5,37% la finele lunii iunie.
Această evoluție arată de ce DPM a rămas neschimbată la 5,25% în perioada 30 martie 2012 – 2 iulie 2013, în pofida presiunilor de reducere pentru a stimula creșterea economică. Dar efectul unei măsuri corecte se vede după și nu înainte iar aprecierea se bazează pe confirmarea dată de realitatea ulterioară și nu de impresiile sau impulsurile de moment.
După care s-au mirat iar de reducerea de jumătate de procent anunțată. Să vedem însă cum arata prognoza BNR pentru 2013 și cum arată ea pentru 2014, aviz tuturor celor care au ochi de văzut și atenți la semnalul de diminuare cu sfert de procent din iulie, în pofida creșterii ușoare a inflației anuale din ultimele patru luni ce au precedat măsura în cauză.
Nu este nevoie de mari studii de specialitate pentru a sesiza momentul de adevărată schimbare de palier estimat de BNR. Iar asta cu o amplitudine semnificativ peste cea a reducerii DPM. Ceea ce reflectă posibilitatea reducerii în continuare dar și o conduită prudentă. Potrivit căreia pașii ceva mai mărunți dar efectuați într-o singură direcție trebuie să consolideze încrederea în semnalul de politică monetară.
Explicația saltului în jos al inflației între trimestrele doi și trei stă în efectul de bază al valorilor de inflație lunară deja consemnate în al treilea sfert al anului trecut, atipic de ridicate. Ea a fost de 2,30% pe total, comparativ, de exemplu, cu doar 0,13% în 2009 sau reducerea de 0,91% din aceeași perioadă a lui 2011.
Creșterea de 3,39% din 2010 e doar aparent mare ( din care 2,58% în iulie), ea s-a situat sub potențialul de 4,2% generat de majorarea bruscă a TVA cu cinci puncte procentuale . Ori, conform estimărilor actuale, prețurile ar urma să stagneze, dacă nu cumva să se reducă ușor în intervalul iulie – septembrie 2013. Iar asta chiar dacă presupusa diminuare a prețului la pâine nu se va materializa.
De altfel, DPM nu a făcut decât să se alinieze la nivelul inflației calculate după modalitatea de agregare utilizată de toate statele UE, respectiv 4,5%. Iar asta pe fondul unor dovezi incontestabile de reducere a inflației de bază CORE 2, de la 3,25% în decembrie 2012 la 3,03% în martie 2013 și 2,85% în iunie 2013 (de remarcat evoluția inversă față de inflația anuală)
În fine, trebuie amintit că rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) va coborî la nivelul de 7,5 la sută pe an de la 8,0 la sută, ceea ce înseamnă o diminuare relativă de 6,25%. În acest timp, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 1,5 la sută pe an în loc de 2 la sută pe an, ceea ce însemnă o diminuare relativă de 25% și va stimula băncile să caute mai activ plasamente în economie.
