Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

de Gabriel Biris | 25.4.2017 .

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE:

  • Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din temelii modul în care este administrat impozitul pe venit în țara noastră, împreună cu încă vreo câteva modificări mai mici, dar deloc puțin importante;
  • Renunțarea completă la contribuțiile angajatorului, mutarea CAS și CASS la angajat cu ajustarea salariului brut și renunțarea completă la contribuțiile la șomaj, fond de risc și accidente, concedii medicale, dar și la fondul de garantare al creanțelor salariale.
  1. Impozitul pe gospodării

  • Situația actuală

Haideți să înțelegem mai întâi de unde plecăm, ce avem astăzi. Astăzi, întreaga relație între contribuabil și fisc este concepută pe câteva principii de bază:

  • În primul rând, relația este una directă, între fisc și contribuabil, identificat prin CNP. Nu numai impozitul pe venit este administrat în acest mod, ci și impozitele și taxele locale, rolul fiscal fiind de câțiva ani “spart” între soți. Deciziile de impunere sunt trimise către fiecare persoană în parte, nu către “capul familiei”;
  • În al doilea rând, colectarea impozitului pe venit se face, ori de câte ori este posibil, prin reținere la sursă. Acesta este cazul impozitului pe salariu (25 din cele 29 miliarde cât sunt în planul de încasări pe 2017, adică 87%!), dar nu numai (dobânzi, dividende, premii, alte venituri). Există venituri pentru care există chiar opțiunea de a aplica reținerea la sursă, caz în care impozitul e final (primitorul pe venit nu mai depune declarații). Probabil că veniturile cu reținere la sursă constituie binișor peste 95% din total.

Administrarea “pe persoană” elimină multe neclarități, în timp ce axarea pe reținere la sursă simplifică foarte mult administrarea, numărul de cetățeni care trebuie să meargă la ghișeu este în prezent relativ redus, în special PFA sau persoane care obțin venituri din străinătate.

  • Ce se dorește

Practic, se dorește înlocuirea sistemului de mai sus aproape integral. Să facem un inventar:

  • Declararea venitului impozabil nu se mai face individual, ci de “șeful gospodăriei”. Ce este interesant este că “gospodăria” nu se limitează la familie, ci la “una sau mai multe persoane înrudite sau neînrudite care au un patrimoniu comun pe care îl administrează împreună”, indiferent dacă locuiesc sau nu la același număr cadastral;
  • Impozitul pe venit nu se mai reține la sursă, iar venitul impozabil se declară și se plătește de “șeful gospodăriei” în anul următor. De reținut însă că CAS și CASS rămân cu reținere la sursă, ceea ce nu simplifică deloc viața angajatorilor…;
  • Dispare impozitarea pe norme de venit în cazul unor persoane ce obțin venituri din activități independente, dar și calculul venitului impozabil pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă pentru restul. Toți ar trebui să calculăm venitul impozabil prin aplicarea unei deduceri de 40% din venit și scăderea costurilor cu personalul;
  • Scutirea de impozit a dividendelor.
  • Care va fi impactul
  1. Din punct de vedere financiar, avem câteva implicații imediate:
  • O reducere drastică a veniturilor bugetare. Vom plăti cu minim 40% mai puțin impozit pe venit, cu cât venitul este mai mic, scăderea de impozit este mai mare. În mod ciudat pentru un partid interesat de implementarea programului, acest lucru nu se vede și în proiecția bugetară, Legea 6/2017 privind bugetul de stat prognozând o creștere a venitului de la 29,8 la 33,4 mld de lei. Dacă noile cote vor fi implementate (0/10%), veniturile din acest impozit nu vor depăși 14 miliarde de lei (adică minus 15 miliarde, adică la un PIB de aprox. 700 mld, un deficit suplimentar de aprox. 2,1% din PIB!);
  • Renunțarea la reținerea la sursă a impozitelor, dar și la plăți anticipate va face ca la buget să ajungă în 2018 exact ZERO lei! În Legea 6/2017 sunt prevăzute nici mai mult nici mai puțin de 33 miliarde, ceea ce mă face să susțin că măsura aceasta a apărut peste noapte, nu a fost deloc gândită. Cineva a avut o idee iar dl Dragnea i-a dat verde… Pentru că dacă, în primul caz putem avea o discuție pe efecte de runda a doua, pe lărgirea bazei (care însă nu are cum să se întâmple în condițiile în care CAS și CASS cresc iar baza de calcul este neplafonată), în cel de al doilea nu avem niciun dubiu: nu sunt rețineri la sursă, nu sunt plăți anticipate, rezultă ZERO lei la buget. Vedem în 2019 cât din ce putea să încaseze statul și nu a făcut-o prin această “reformă” se vor mai întoarce la buget. Până atunci, în 2018 gaura la buget va fi de 4,2% PIB (venitul din impozitul pe venit la care se renunță).
  • Creșterea uriașă a costului de administrare. 7 milioane de gospodari vor trebui să meargă la administrații să își înregistreze gospodăriile. Este imposibil să nu apară certuri, discuții între rude, între amanți cu privire la care pe cine ia în gospodărie… După ce vor fi depuse, lucrătorii de la ANAF vor trebui să emită 7 milioane de decizii (!!!). Să ne înțelegem, nu vorbim încă de cei 35.000 de consultanți, ei doar vor asista în depunerea declarațiilor din 2019, ci de înregistrarea în 2018 a gospodăriilor… În ANAF azi lucrează la administrarea persoanelor fizice în jur de 1.000 de oameni. Să zicem că mută de la alte departamente și mai aduc încă 1.000 în 2018. Acești 2.000 de oameni vor trebui să proceseze 7.000.000 de dosare, adică 3.500 de dosare fiecare și să emită 7.000.000 de decizii de înființare gospodării. Mai mult, după ce emit deciziile de înființare, vor trebui să administreze alte câteva milioane de cereri de modificare a deciziilor deja emise pe motiv de naștere de copii, moartea unui membru al gospodăriei sau pur și simplu divorțuri între soți sau certuri între amanți. Nici nu vreau să calculez cât înseamnă asta în bani (timpul consumat de “gospodar” la cozi – dosarele, evident, vor fi depuse în timpul de lucru, salariile inspectorilor, costul de emitere și trimitere a deciziilor). La acestea se adaugă costul depunerii și procesării, an de an a 7.000.000 declarații de venit care astăzi nu există;
  • Va crește semnificativ sarcina fiscală pentru PFA/PFI care nu vor mai putea plăti impozitul pe norme de venit, dar și pentru PFA/PFI cu marje mici (comerț, producție) unde deducerea de 40% va fi, mai mult ca sigur, insuficientă, pentru a acoperi costurile care azi sunt deductibile.
    1. Din punct de vedere juridic

La fel ca sistemul fiscal, organizat pe CNP, și sistemul juridic este organizat pe persoană, răspunderea nu poate fi decât personală. Dacă șeful gospodăriei, adică “gospodarul” – cum îl numeam mai sus, depune declarația de venit și pentru ceilalți adulți din gospodărie, tot el oare și răspunde dacă vreunul din membri (cu care poate să nu fie rudă și poate nici să nu locuiască la aceeași adresă)? Adică bulversăm complet și noțiunea de răspundere (care acum e proprie și personală), introducând răspunderea unuia pentru fapta altuia?

Mai e o problemă (probabil că mai sunt zeci altele pe care le vom descoperi) și în ceea ce privește patrimoniul, pentru că, așa cum probabil nu știu autorii acestui proiect, un cetățean poate avea mai multe mase patrimoniale. Eu am împreună cu soția un apartament în care stăm și mai avem câteva pe care le închiriem. Nu ar fi o problemă să definim gospodăria. Tot eu mai am însă și un patrimoniu de afectațiune al afacerii (societatea de avocatură) pe care îl administrez cu Gelu Goran și ceilalți parteneri, patrimoniu care în mod cert este mai valoros decât cel personal. Va face oare parte și Gelu din gospodăria mea? Asta chiar ar fi o chestie tare…

Să nu uităm însă de cătușe…

Va fi imposibil ca declarațiile de venit să fie 100% corecte. Vor exista scăpări, greșeli. În lipsa unui prag de materialitate în definirea evaziunii și în condițiile în care definiția infracțiunii din NCP nu mai include “pericolul social” – inspectorii fiscali vor fi obligați să facă plângeri penale și pentru 2 lei.

Concluzie:

Fără să am nicio teamă că exagerez, afirm că această măsură va bulversa complet țara, va pune oamenii pe drumuri complet inutil, va bloca ANAF ale cărui sisteme informatice stau oricum să crape. Va crea riscuri personale pentru “gospodari”, atât civile (bani), cât și penale (ani). Va crea un gol bugetar care riscă să pună finanțele țării pe butuci.

Nu vreau să fac pe deșteptul, vreau să arăt care sunt câteva dintre riscurile pe care eu le văd în această aventură, în speranța că decidentul va înțelege că e o greșeală, că oricât de frumos ar suna chestiuni de genul “responsabilizăm oamenii”, “acordăm deduceri, fiscalizăm totul”, riscul la care expun țara într-un moment geopolitic extrem de delicat pur și simplu nu merită discuția, dar’minte implementarea…

Notă: SUA și Franța aplică un sistem similar cu cel pe care vrea să ni-l impună domnii Dragnea și Vâlcov din 2018.

Dar:

  • Ambele au și un sistem de reținere la sursă de către angajatori. Ambele și-au construit administrarea fiscală în decurs de decenii în jurul acestui sistem de administrare, iar capacitățile lor de administrare sunt uriașe, mult mai mari decât ce avem noi. În plus, nici SUA și nici Franța nu au cotă unică, care face inutilă declarația anuală în multe cazuri (unde poți avea reținere la sursă). Declarația anuală la ei are rolul de aduce mai mulți bani la buget prin globalizarea veniturilor sub un sistem de cote progresive mari, de 39,6% (SUA) sau 49% (Franța);
  • Atât în SUA, cât și în Franța, sunt discuții de decenii cu privire la simplificarea acestui sistem, care pur și simplu costă prea mult;
  • Franța a decis deja să își înlocuiască din 2018 sistemul actual cu unul simplificat, bazat pe reținere la sursă de către angajator. Adică Franța vrea ce avem noi deja (sistem simplu, eficient de colectare), sistem la care noi vrem să renunțăm pentru a aplica sistemul pe care Franța îl consideră prea scump și ineficient???

Ne liniștim și noi un piculeț să ne apucăm de treburi serioase, să nu mai trebuiască să demontăm crize? Să nu ne mai legăm singuri bolovani de picioare?

  • Scutirea de impozit pe dividende

Să spunem câteva cuvinte și despre acest subiect, foarte interesant din punctul meu de vedere.

Evident, în condițiile în care vorbim de dividende plătite de companii românești care plătesc impozit pe profit de 16% (egal azi cu impozitul pe venit și semnificativ mai mare decât cei 10% impozit pe venit anunțați) sau chiar pentru cei care aplică regimul microîntreprinderilor, eliminarea impozitului pe dividende  apare ca o eliminare a dublei impozitări ale aceluiași profit, ceea ce ne bucură. Am susținut și eu această măsură în 2004 când am lucrat la introducerea cotei unice, dar nu am fost ascultat. Deci, pe mine unul, măsura mă bucură. Și mai bucuros aș fi dacă dividendele ar putea fi plătite trimestrial, așa cum se întâmplă în SUA (de ce oare luăm “de afară” doar ce e prost și nu ne uităm și la cele bune?).

Dar…

Apare o mică problemuță: PSD/ALDE vrea sa scutească de impozit toate dividendele, inclusiv pe cele de prin off-shore-uri, ceea ce ridică niște (mici J) semne de întrebare:

  • În condițiile în care peste 100 de state, inclusiv multe din cele considerate “paradisuri” aplică sau vor aplica CRS (schimb automat de informații – nu la cerere!) și vor trimite către toate statele care au un interes (de exemplu rezidenți români care au conturi sau sunt beneficiari ai unor firme cu conturi prin acele paradisuri) – adică la ANAF, această măsură apare mai degrabă a profita celor care au sume parcate prin paradisuri, care astfel le vor putea “albi” cu zero cost!!! Nu-i bai, că nici 5% nu e mult, dar se pare că pentru unii și asta e prea mult…
  • Evident, din februarie dividendele nu mai sunt supuse nici CASS, deși pentru angajații performanți CASS și CAS au fost majorate (tot din februarie).

Mi se pare mie, sau ceva e putred aici?

  1. Reformarea contribuțiilor

Spre deosebire de primul subiect, unde comentariile mele se bazează pe draftul de modificare a legii, aici comentariile se bazează pe declarațiile dlui Ștefan, ministrul de finanțe și pe ceea ce știu ca am lăsat prin sertarele ministerului atunci când mi-am dat demisia.

Ce ne-a spus dl. ministru:

  • Că renunță la toate contribuțiile cu excepția CAS, CASS. Vorbim aici de contribuțiile la șomaj (0,5% + 0,5%), fond de garantare (0,25%), risc și accidente (0,2%), concedii medicale (0,85%);
  • Că mută CASS și CAS de la angajator la angajat, care vor avea de plătit 35% față de 16% (5,5% +10,5%) în prezent, dar și brutul majorat cu 22,75% (conform programului de guvernare);
  • Că elimină toate plafoanele la baza de calcul a CAS, CASS, ceea ce va arunca în aer sarcina fiscală pentru veniturile din activități independente (care acum plătesc doar 16%, plafonat la 5 salarii medii). Vorbim aici de PFA (producători, comercianți, dezvoltatori imobiliari etc.), PFI (profesii libere), dar și venituri din drepturi de autor.

Câteva comentarii:

  • Personal ar trebui să mă simt măgulit de preluarea de către marea coaliție PSD/ALDE a propunerii mele (“mutarea” CAS și CASS la angajator și ajustarea corespunzătoare a salariului brut).

Nu sunt, pentru că această mutare, precum și “globalizarea” nu erau un scop în sine, ci instrumente de care aveam nevoie pentru a pune pe baze morale fiscalizarea veniturilor personale, pentru a elimina diferențele între diferite categorii de cetățeni, dar într-un mod rezonabil, cu plafonarea bazei de calcul a CASS sau, după caz, a CAS și CASS, pe suma veniturilor. În lipsa plafonării bazei de calcul a CAS și CASS sarcina fiscală va crește exagerat exact pentru românii care trag țara asta: clasa mijlocie, oamenii harnici și productivi, indiferent că vorbim de angajații cu salarii mari sau freelancerii care își asumă riscul pieței. Sarcina fiscală totală va crește atât de mult când mulți fie vor pleca din țară (că au unde!), fie își vor asuma riscuri și vor apela la soluții de evitare. “Calea dreaptă” în România nu va mai fi o opțiune…

  • Nu înțeleg procentul de 35%. Dacă adunăm cotele actuale ar trebui să ne dea 37%. Dacă calculăm procentul la brutul majorat cu 22,75%, ca să obținem același rezultat (cost total angajator, net angajat, contribuții la buget) ar trebui să fie 33,2%. Pare o ușoară creștere de procente menită să compenseze parțial eliminarea contribuțiilor mai mici (2,3%).

O să analizăm această propunere în detaliu când vom avea un proiect. Până atunci mă opresc aici cu analiza pe acest subiect.

În loc de încheiere:

Așa cum am spus și mai sus, vreau să cred că acest proiect este doar o sincopă, că PSD/ALDE și guvernul lor vor analiza criticile făcute cu bună credință de toți (dar absolut toți!!!) cei care am analizat proiectul, că vor discuta serios cu specialiștii din ANAF și MF, poate și cu cei din mediul privat și îi vor asculta cu atenție. Toți le vor spune ce am spus și eu mai sus: nu se poate, blocați țara!

Numai cine nu muncește nu greșește! Atunci când faci o greșeală te oprești și încerci să repari ce ai stricat. PSD/ALDE încă nu a stricat nimic, dar dacă o va face nu va fi o greșeală, ci vor crea un dezastru!

Dacă tot există apetit pentru o reformă reală, ce ar fi să facem acum ce nu s-a făcut atunci când Noul Cod Fiscal a fost redactat, pierzându-se astfel o imensă ocazie (că doar știam deja ce nu funcționează, adică contribuțiile nu impozitul pe venit!) și asumându-se (din nou) o imensă muncă în zadar cu scrierea Codului dar, mai ales, cu rescrierea întregii legislații secundare și terțiare (norme)?

Câteva idei, ca să închei optimist:

  • “Globalizarea” e bună, dar doar în condițiile păstrării și chiar extinderii reținerii la sursă! Mai mult, fără un sistem de “globalizare” (în fapt o adunare) a veniturilor nu putem avea plafonarea bazei de calcul a contribuțiilor pe CNP, măsură fără de care sistemul contribuțiilor sociale nu poate funcționa cât de cât eficient. Să o facem, zic, dar cu măsură…
  • Impozitul pe gospodării este un dezastru. Subiectul nu poate fi în niciun fel îmbunătățit prin discuții, analize, consultări. Trebuie îngropat!
  • Scutirea de impozit pe dividende e bună, dar doar pentru dividende primite de la companii din România (și UE). Pentru restul, 16% trebuie să rămână, altfel nu facem decât să invităm la erodarea bazei de impunere în România și să ne transformăm în paradis fiscal pentru șmecheri. În plus, dividendele ar trebui să poată fi plătite, măcar și parțial, trimestrial.
  • Mutarea contribuțiilor la angajat, cu ajustarea salariului brut e bună. Angajatul trebuie să știe cât îi reține angajatorul și cât plătește pentru sănătate sau pensie. Trebuie terminat cu ipocrizia în care ne învârtim de 27 de ani. Firmele nu merg nici la doctor, nu ies nici la pensie. Plățile făcute de firme sunt pentru angajați și suma lor trebuie să fie clară, nu împărțită între angajat și angajator pentru a părea mai mică…
  • Plafonarea trebuie reintrodusă pentru salariile mari și nu numai. Plafonarea bazei de calcul a CAS, CASS pe suma tuturor veniturilor este soluția și nu eliminarea ei. Prin plafonare (cât mai jos posibil) și lărgirea bazei se poate asigura stabilitate și predictibilitate, nu prin tot felul de tratamente diferențiate, excepții, șmecherii.

Cam atât acum.

Publicat la data de 25.4.2017 .

4 comentarii

  1. Caliman Eugen - analist dezvoltare economica
    26.4.2017, 10:26 am

    1.Stimate,
    d-le Biris,
    1.”Revolutiile fiscale” ale Stingii sint “vinare de vint”, deoarece ele trebuie sa aiba un fundament economic major: un “proiect de tara” cu reindustrializarea, a carui sustinere si consecinta sint schimbarile majore de viziune si instrumente fiscale-financiare.Asa ca nu mai este cazul sa le denumiti REVOLUTII, ci gainarii fiscale si financiare.Spunea demult Alecsandri, ca “Ceahlaul sub furtuna nu scade-n musuroi!”.Sub furtuna incapacitatii de a determina o crestere economica sanatoasa, INDUSTRIALA, iata ca muntele (care parea guvernul) Grindeanu-Dragnea, a devenit un biet MUSUROI, unde furnicile sale fiscale cauta farimituri de taxe si impozite, care sa salveze caderea in derizoriu a unei guvernari anuntata ca STELARA!
    3.Din lectura “Programului de Guvernare” se constata lipsa absoluta a oricarui “proiect de tara” sau proiect de “reindustrializare” care sa conduca la RECONSTRUCTIA ECONOMICA SI INDUSTRIALA a Romaniei, care sa justifice majorarile salariale bugetare!
    Programul de guvernare nu vorbeste nici macar de recuperarea sau sprijinul pentru antreprenorii romani – spre a recupara macar utilitatile nationale, cum este cazul distributiei de energie electrica sau gaze!
    4.Impotmolit in propria fumigiena – REVOLUTIA cresterii salariilor bugetarilor (anulata deja de cresterea preturilor si caderea abrupta a monedei nationale), Guvernul Grindean-Dragnea incepe sa dea din colt in colt – facind sapaturi adinci pentru a gasi noi impozite si taxe.Impozitarea a orice misca sau exista este adevarata REVOLUTIE a guvernului si nu era de asteptat nimic altceva…

    • Klopo_Tare
      27.4.2017, 12:48 pm

      Din păcate, d-le Căliman, reindustrializarea nu mai este posibilă, dintr-un motiv absolut inevitabil: epoca industrială s-a încheiat. Sfârșitul acestei epoci a fost prezis încă din 1985 de Alvin Toffler în celebra lui trilogie – Șocul viitorului, Al Treilea Val, Schimbări de putere. Practic astăzi începe societatea pe care el o denumea Post-Industrială. Inteligența Artificială, Robotica și Printarea 3D vor înlocui treptat liniile de fabricație. Adidas fabrică acum prin printare 3D sute de mii de tălpi de pantofi sport cu o structură incredibilă. Roboții sunt demult instalați pe liniile de fabricație ale mașinilor, dar există roboți de doar 20 000 $ care pot să lucreze alături de oameni și sunt accesibili micilor firme (sortare/împachetare, diverse alte operațiuni). Șoferii vor fi sigur înlocuiți cu mașini robotizate. Paralegalii (asistenți juridici în SUA care au ca rol cercetarea/sortarea datelor din stufosul sistem juridic american) sunt pe cale de a fi înlocuiți de diverse programe gen Watson/IBM.
      Pentru România sau oricare altă țară, reindustrializarea ar însemna întoarcerea la un tip demodat de economie. Imaginați-vă: în Germania lucrează roboți, iar în România oameni. Roboții nu fac grevă, nu cer salarii și nu se îmbolnăvesc. Competiția economică nu se poate face în asemenea condiții.

  2. Caliman Eugen-consultant dezvoltare economica
    29.4.2017, 11:16 am

    D-le Klopo_Tare,
    1.Afirmatia dvs. este valabila partial, deoarece inca omenirea n-a intrat pe deplin in a 4-a “revolutie industriala”, care va fi reala abia peste 30 de ani.Cam acesta este ciclul unei revolutii industriale:2010 – 2040!
    Pentru a trece in aceasta a 4-a revolutie industriala, orice tara trebuie sa parcurga mai intai cele “trei revolutii” industriale anterioare.
    Pe scurt, acestea pot fi numite de “industrializare”, cu componenta primara de manufactura, a doua de mecanizare, a treia de automatizare, iar a patre de robotizare ca “supra automatizare” – utilizind instrumente de tip IMPRIMANTA 3 D si cele ce urmeaza a fi realizate in viitor!Un articol recent pe saitul DIGI 24 arata motivat economic, ca Romania se afla de abia in stadiul realizarii PRIMEI revolutii industriale – manufacturiere!
    2.Iata de ce Romania trebuie sa recupereze rapid intirzierea, spre a se putea inscrie optim in revolutia induatriala care abia a inceput – si exista in relativ putine domenii, ca deplin facuta.Romania poate recupera (la fel ca tigrii asiatici) handicapul industrial – NUMAI SI NUMAI prin asumarea imediata a unui proiect de reindustrializare rapida!
    3.Acest proiect exista (ca operational si fezabil) si l-am propus acum 2 luni – fara rezultat Guvernului Grindeanu-Dragnea, preocupati STRICT de propria REVOLUTIA A SALARIILOR/PENSIILOR BUGETARILOR SI PARLAMENTARILOR.
    4.Refuzul unui astfel de proiect a devenit deja CRIMA contra poporului roman si viitorului sau!
    Din partea Guvernantilor poate veni POTOPUL celei de a 4-a revolutii industriale, care sa faca din Romania colonia agrara a UE!

    • Klopo_Tare
      1.5.2017, 8:50 am

      Părerea mea este diferită. Sunt de acord că o reindustrializare rapidă este cea mai bună pregătire pentru trecerea la societatea post-industrială, dar cred că: 1. este posibil și fără stadiul industrial (în cazul României, ea a trecut deja prin acest stadiu), singura condiție preliminară este o educație adecvată. Din păcate, nici reindustrializarea rapidă, nici educația adecvată nu sunt priorități pentru cei care conduc țara, cum din păcate bine ați remarcat…

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Noua tentativă a Ucrainei de a sparge blocada Rusiei spre Vest. De ce va eșua și aceasta

Puncte cheie: De mai bine de o săptămână, Ucraina dă semnale repetate și insistente, la nivel înalt, că este pregătită să reia ofensiva politico-diplomatică...Citeste mai departe »

Dan Bădin

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Marin Pana

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Noua tentativă a Ucrainei de a sparge blocada Rusiei spre Vest. De ce va eșua și aceasta

Valentin Naumescu

Puncte cheie: De mai bine de o săptămână, Ucraina dă semnale repetate și insistente, la nivel înalt, că este pregătită să reia ofensiva politico-diplomatică...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

Cât plătim în plus pentru veniturile mai mari/impozitele mai mici ?

Marin Pana

Oficial ne merge bine. Suntem aproape de 60% cu nivelul de trai faţă de media UE în termeni de putere de cumpărare, salariile au...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Agresiunea împotriva României, încurajată și de ei și de noi

Radu Crăciun

Recent, asistand la prelegerea pe teme de securitate a unui domn general in rezerva, am invatat un nou termen: agresiune acinetica. Probabil ca nici dumneavoastra nu...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 4 mari probleme ale salarizării ca mită electorală. Despre compromiterea unui instrument de ordine în economie și societate

Cristian Grosu

1), La prima mare problemă a legii salarizării unitare – muncită vârtos zilele acestea și vândută iresponsabil în ultimele 6-7 luni – o să...Citeste mai departe »

Valentin Lazea / Adevăr și democrație

Valentin Lazea

Rândurile de mai jos constituie reflecții prilejuite de prelegerea „Ştiinţă, adevăr, democraţie. O alianță problematică?” susţinută de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul...Citeste mai departe »

Daniel Dăianu / De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție?

Daniel Daianu

De ceva timp Banca Nationala a Romaniei publica minute ale sedintelor Consiliului de Administratie. Si in acestea se mentioneaza o tendinta de crestere a...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / O (nouă) revoluție fiscală? În ce scop?

Gabriel Biris

Recent au apărut în piață două proiecte ale guvernului PSD-ALDE: Introducerea unui nou concept, impozitul pe gospodărie, concept care ar urma să schimbe din...Citeste mai departe »

Aurelian Dochia / De ce este normal ca o țară ca România să importe mai mult decât exportă

Aurelian Dochia

Mi-a atras atenția o analiză publicată de cursdeguvernare.ro (aici) care trece în revistă structura comerțului exterior românesc și deplânge faptul că țara noastră înregistrează...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română