Alegătorii francezi sunt chemați duminică la urne pentru un moment excepțional în istoria lor politică: primul tur al alegerilor parlamentare anticipate, care ar putea duce la formarea ”primului guvern de extremă-dreapta al țării de după ocupația nazistă din al Doilea Război Mondial”, relatează AP.
Urmează să fie aleși 577 de deputaţi, în două tururi, duminică şi pe 7 iulie.
Numărul alegătorilor este de aproximativ 49 de milioane.
Rezultatul votului, în urma celui de-al doilea tur de scrutin din 7 iulie, rămâne incert, întrucât sunt în competiție trei blocuri politice majore: Rassemblement national (RN, Adunarea Naţională) de extremă dreapta, alianța de centru a președintelui Emmanuel Macron și coaliția Noul Front Popular, care include forțe de centru-stânga, verzi și de stânga dură, relatează AP.
Partidul de extremă-dreapta Adunarea Națională, care conduce în toate sondajele de opinie preelectorale, speră să obțină majoritatea absolută, adică cel puțin 289 din cele 577 de locuri.
Adunarea Națională, camera inferioară, este cea mai puternică dintre cele două camere ale parlamentului francez. Ea are ultimul cuvânt în procesul de legiferare față de Senat, dominat de conservatori.
Rassemblement National se află în fruntea sondajelor, care îi acordă între 34% şi 37% din intenţiile de vot, cu perspectiva fără precedent de a obţine o majoritate relativă sau absolută pe 7 iulie, în seara celui de-al doilea tur.
Conform acestor sondaje de opinie, RN devansează alianţa de stânga a Nouveau Front Populaire, cotată între 27,5% şi 29%, şi tabăra prezidenţială, ajunsă la aproximativ 20%-21% din intenţiile de vot din primul tur.
Macron are un mandat prezidențial până în 2027 și a declarat că nu va demisiona înainte de finalul mandatului său.
Cine sunt alegătorii RN și temele care au dus formațiunea pe primul loc în preferințele francezilor
Scumpirile şi scăderea nivelului de trai
În timpul campaniei prezidenţiale din 2022, Marine Le Pen s-a abătut de la retorica sa tradiţională şi stăruitoare împotriva imigraţiei cu un nou mesaj pentru alegători: „Voi pune bani în buzunarele voastre”.
În mod tradiţional, partidul lui Le Pen a obţinut rezultate mai bune în zonele cu niveluri mai scăzute ale veniturilor şi ale educaţiei, dar această schimbare de orientare către preocupări mai generale – inflaţia ridicată şi scăderea nivelului de trai – a lărgit enorm baza sa de alegători.
De data aceasta, protejatul lui Le Pen, în vârstă de 28 de ani, viitorul prim-ministru Jordan Bardella, le-a spus alegătorilor că puterea de cumpărare a gospodăriilor este prioritatea numărul unu a RN.
Partidul s-a angajat, printre altele, să reducă TVA-ul la electricitate, combustibil şi benzină şi să revizuiască bugetul pentru 2024.
De asemenea, zonele în care votul RN la alegerile europene a fost cel mai puternic tind să aibă un şomaj mai ridicat, în timp ce ajutoarele sociale reprezintă o parte mai mare din venituri, iar speranţa de viaţă este mai mică.
Criminalitatea, naveta şi imigranţii
În timp ce RN vorbeşte dur despre lege şi ordine, ratele criminalităţii sunt mai mici acolo unde s-a descurcat bine decât acolo unde partidul lui Macron sau partidul de extremă-stânga au ieşit pe primul loc.
Jaful armat în zonele în care Renaissance a ieşit pe primul loc a fost de aproape trei ori mai frecvent decât în zonele în care RN a ieşit pe primul loc.
Oraşele în care RN a obţinut rezultate bune au, de asemenea, rate mai mari de proprietate a locuinţelor, atrag mai puţine construcţii de locuinţe noi şi au distanţe mai mari de deplasare, ceea ce înseamnă că acei lucrători au fost mai vulnerabili la şocurile preţurilor la combustibili din ultimii doi ani.
Naveta medie a fost de peste două ori mai lungă în zonele în care RN a ieşit pe primul loc decât în zonele în care partidul lui Macron a condus, potrivit calculelor Reuters.
Zonele în care s-a descurcat cel mai bine au o proporţie mult mai mică de imigranţi în populaţia locală, în medie.
Transformarea abţinerilor în voturi
O analiză Reuters arată că rata de abţinere la alegerile parlamentare din 2022 s-a corelat cel mai puternic cu succesul RN în scrutinul european.
Localităţile în care RN a obţinut primul loc în scrutinul european au avut o rată medie de abţinere de 46% în primul tur al ultimelor alegeri legislative, comparativ cu o medie de 39% pentru oraşele câştigate de partidul centrist al lui Macron.
Sondajele de opinie estimează că prezenţa la vot la aceste alegeri va depăşi 60%, după ce în 2022 a fost de doar 47,5%.
Cererile de vot prin corespondenţă au crescut la peste un milion, mult peste nivelurile tipice pentru această etapă a campaniei.
Emmanuel Macron își va duce la capăt mandatul, indiferent de rezultat
Alegerile au loc cu trei ani mai devreme decât era necesar și la trei săptămâni după ce partidul lui Macron, Renașterea, a fost învins de formațiunea RN, partidul lui Marine Le Pen, în alegerile pentru Parlamentul European.
La câteva minute după înfrângerea umilitoare, Macron a declarat că nu poate ignora mesajul trimis de alegători și a luat decizia „serioasă și grea” de a convoca alegeri anticipate – primele din Franța din 1997.
Indiferent de rezultat, Macron s-a angajat să rămână în funcție până la următoarele alegeri prezidențiale din Franța, în 2027.
Adunarea Națională este responsabilă de adoptarea legilor interne – de la pensii și impozitare la imigrație și educație – în timp ce președintele stabilește politica externă, europeană și de apărare a țării.
Guvern de coabitare
Atunci când președintele și majoritatea din parlament nu aparțin aceluiași partid guvernul se poate bloca.
Franța a avut cel mai recent un astfel de guvern – cunoscut sub numele de „coabitare” – atunci când președintele de dreapta Jacques Chirac a convocat alegeri anticipate și a fost obligat să numească prim-ministru un socialist, Lionel Jospin, care a rămas în funcție timp de cinci ani, relatează CNN.
Cum funcționează sistemul electoral francez – 2 tururi pentru alegerea deputaților
Sistemul francez este complex și nu este proporțional cu sprijinul național pentru un partid. Legislatorii sunt aleși pe circumscripții. Un candidat la parlamentare trebuie să obțină peste 50% din voturile din ziua respectivă pentru a fi ales.
În caz contrar, primii doi candidați, alături de oricine altcineva care a obținut susținerea a mai mult de 12,5% dintre alegătorii înregistrați, merg mai departe într-un al doilea tur.
În unele cazuri, trei sau patru persoane ajung în turul al doilea, deși unii se pot retrage pentru a spori șansele unui alt candidat – o tactică adesea folosită în trecut pentru a bloca candidații de extremă dreapta, explică AP.
Principalii concurenți
Majoritatea alegătorilor vor alege unul dintre cele trei blocuri: alianța de extremă dreapta condusă de RN; Noul Front Popular (NFP), o coaliție de stânga formată recent; și alianța centristă al lui Macron.
Întrebarea este dacă tânărul lider al partidului de extrema dreaptă Rassemblement National (RN, Adunarea Naţională), Jordan Bardella, de 28 de ani, ar putea să îl înlocuiască pe Gabriel Attal, liderul majorităţii în exerciţiu, în funcţia de prim-ministru?
Jordan Bardella, liderul RN în vârstă de 28 de ani, ales de Le Pen, care s-a străduit să șlefuiască imaginea unui partid istoric asimilat cu rasismul și antisemitismul, care a proliferat sub conducerea de decenii a tatălui său, Jean-Marie Le Pen.
Până de curând, perspectiva unui guvern de extremă dreapta era de neconceput. În trecut, partidele de opoziție au făcut alianțe de conveniență în încercarea de a bloca intrarea la guvernare a RN – sub numele său anterior, Frontul Național. Acum Bardella ar putea deveni prim-ministru al Franței – și cel mai tânăr prim-ministru al Europei în mai bine de două secole.
Pe partea stângă, un grup de partide, care anterior a fost fracționat, s-a unit recent pentru a forma Noul Front Popular – o coaliție menită să reînvie Frontul Popular original, care a împiedicat fasciștii să ajungă la putere în 1936. Alianța largă cuprinde personalități mai radicale, precum Jean-Luc Melenchon, de trei ori candidat la președinție și lider al partidului France Nesupusă, precum și lideri moderați, precum Raphael Glucksmann de la Place Publique.
Premierul francez Gabriel Attal – care a fost numit în funcție de Macron abia în ianuarie – reprezintă alianța centristă Ensemble pour la République (Împreună pentru Republică) a lui Macron. Attal ar fi fost printre ultimii din cercul restrâns al lui Macron care au aflat că alegerile anticipate erau iminente.
Scenariile posible post-alegeri
Ce premier va numi preşedintele Macron, dacă va câștiga RN?
Constituţia sistemului politic republican din Franța, denumit „A Cincea Republică”, stabilită în 1958, nu restricţionează dreptul preşedintelui de a alege şi numi premieri. Totuşi, acesta trebuie să ţină seama de majoritatea din Parlament, explică Deutsche Welle.
Dacă premierul nominalizat nu dispune de sprijin parlamentar, Adunarea Națională ar recurge la un vot de neîncredere, iar guvernul ar trebui să demisioneze. Dacă Rassemblement National (RN) va obţine majoritatea în Adunarea Naţională, preşedintele Emmanuel Macron ar trebui să-i ofere funcţia de şef al guvernului liderului partidului RN, Jordan Bardella – tânăra speranţă a extremiştilor francezi..
Preşedintele Franţei nu are alternativă, explică politologul Hans Stark de la Universitatea Sorbona: „Macron este foarte slăbit şi nu prea are spaţiu de manevră.” Cu toate acestea, Bardella, în vârstă de 28 de ani, face din majoritatea mandatelor parlamentare condiţia principală pentru a-şi asuma răspunderea conducerii guvernului. Altfel nu şi-ar putea pune în aplicare programul politic.
Prin numirea lui Bardella în funcţia de premier, Franţa ar intra în „cea de-a patra coabitare” din istoria sa.
Cum funcţionează „coabitarea”?
Când preşedintele şi premierul Franţei sunt din tabere politice diferite, puterea executivă este împărţită. Preşedintele şi premierul trebuie să lucreze împreună, într-o aşa-numită „coabitare”, pentru binele ţării.
La prima „coabitare” s-a ajuns începând din 1986 sub preşedintele socialist François Mitterrand. După ce a pierdut alegerile parlamentare, Mitterand i-a numit în funcţia de prim-ministru pe gaulistul Jacques Chirac în 1986 şi pe colegul său de partid Edouard Balladur în 1993. Între 1997 şi 2002, socialistul Lionel Jospin a condus guvernul sub preşedintele conservator Jacques Chirac.
Împărţirea puterii între tabere politice diferite duce frecvent la fricţiuni, iar procesele decizionale devin mai complicate şi mai lente. Succesul coabitării depinde, în mod esenţial, de capacitatea preşedintelui şi a premierului de a colabora. În Constituţia stabilită în 1958, valabilă şi în prezent, „coabitarea” nu este prevăzută în mod explicit.
Ce soluţie ar fi în cazul unui blocaj al Adunării Naţionale?
Până acum partidele s-au abţinut de la a spune cum vor reacţiona în cazul unei Adunări Naţionale fără majoritate. Se ştie că, într-o asemenea situaţie, Marine le Pen va propune alegeri prezidenţiale anticipate.
Dar Macron nu poate fi obligat să se retragă. În Franţa nu există un scenariu clar în cazul unei „republici blocate”. Multe vor depinde de dinamica politică de după alegeri. În principiu n-ar fi exclusă nici formarea unui guvern tehnocrat, deşi în a Cincea Republică nu există un asemenea model istoric.
Ar putea preşedintele să dizolve o „Republică blocată”?
Preşedintele Macron ar putea activa articolul 16 din Constituţia Franţei, care îi conferă puteri extinse în situaţii de criză, pentru a putea asigura continuitatea statului. Noi legi ar putea fi emise şi promulgate fără aprobarea Parlamentului. Cu toate acestea, politologul Hans Stark nu crede că articolul 16 este o opţiune reală pentru preşedintele Macron.
„Nu văd cum ar putea rezista timp de trei ani, până la următoarele alegeri prezidenţiale. În esenţă, lucrul acesta ar însemna că ne-am afla permanent într-o stare de criză.”
