Schimbările fundamentale pe care le va înregistra piața energiei vor duce la plafonarea cererii de petrol, respectiv de combustibili auto, cel mai târziu din 2027. La rândul lor, rafinăriile se vor vedea silite să-și restructureze producția, în special în favoarea petrochimiei, ca și a combustibililor non-petrolieri. Electro-mobilitatea, creșterea eficienței consumului și energia regenerabilă vor produce, în fapt, declinul petrolului ca prim solist energetic.
Un semnal puternic îl dă Arabia Saudită, care deja și-a suspendat investițiile în noi capacități de extracție de petrol, orientându-se spre cea de gaze naturale lichefiate.
Marea putere petrolieră are în vedere și reducerea cu un milion de barili pe zi a utilizării petrolului, păcurii și motorinei în centralele electrice. Similar va proceda și Irakul, optând pentru gaze și resurse regenerabile, potrivit raportului IEA Oil 2024, al International Energy Agency.
Cererea de petrol va scădea în economiile avansate de la 45,7 milioane barili / zi în 2023 până la 42,7 milioane barili / zi până în 2030 (într-o tonă de petrol încap circa șapte barili, în funcție de densitate.)
Marii consumatori asiatici și cei cu economii emergente, singurii care vor ține în viață presiunea pe cerere, vor avea comportamente divergente.
În timp ce, în China, dezvoltarea masivă a infrastructurii feroviare (electrice) de mare viteză și dezvoltarea tehnologiilor curate vor limita cererea de petrol, în India combustibilii fosili de transport vor sfida tendința globală de declin.
Jocurile cererii și ofertei
Până în 2030, menținerea producției de petrol la nivelul din 2026 – 2027 se va datora mai ales producției din bazinul atlantic, ca urmare a compensării efectelor sancționării exporturilor rusești.
SUA singure vor contribui la creșterea exporturilor non OPEC+ cu 2,1 milioane de barili / zi (b/zi), adică aproape cât Brazilia, Canada, Guyana și Argentina la un loc și aproape dublu față de contribuția Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite (UAE) și Irakului, la creșterea producției OPEC + (adică inclusiv Rusia).
De altfel, producția, respectiv exporturile Rusiei aproape că vor stagna, ca și cele ale Arabiei Saudite, în timp ce nevoia (deficitul) de petrol asiatic se va plafona.
Răsturnarea ierarhiilor
Distribuția cererii de petrol pe anumite produse, care se obțin din acesta, reflectă răsturnarea ierarhiilor de utilizare a celei mai importante materii prime din ultimele două secole.
Cererea de petrol pentru benzină va scădea dramatic, cu 1,6 milioane b/zi în 2030, față de 2023. Vor conta mai mult Gazul petrolier lichefiat (GPL) împreună cu etanul (+2,5 mil. b/zi) și nafta (cea mai ușoară fracție din distilarea primară, + 1,2mil.b/zi) – precursori pentru petrochimia polimerilor, ca și kerosenul pentru aviație (+ 1,3 mil b/zi), pentru motorină aproape cu nu se va distribui nimic în plus față de 2023.
Consumul de nafta și GPL/etan va crește cu 3,7 mil. b/zi și patru cincimi din această creștere va fi dedicată petrochimiei, spune raportul IEA.
Totodată, „creșterea deosebit de puternică a consumului de GPL/etan – cu 2,5 mil. b/zi între 2023 și 2030 – reflectă creșteri substanțiale ale aprovizionării noi de LGN, în special din Statele Unite și marii producători din Orientul Mijlociu”, potrivit IEA.
Creșterea economică ezitantă nu ajută petrolul
În ciuda creșterii economice din marile economii emergente, așteptată pentru perioada 2024 – 2030, mai mult decât dublă față de cea din țările OECD (4% în medie, față de 1,7%), creșterea globală a Produsului Intern Brut global va fi inferioară celei din deceniul anterior, ca urmare a prelungirii a ceea ce marile bănci centrale speră ca va fi o aterizare lentă și nu recesiunea consecutivă inflației in duse de șocul energetic rusesc. IEA citează prognoza Oxford Economics.
(Citește și: „OPEC+ a prelungit până în 2025 reducerile „voluntare” ale producției de petrol pentru a susține piața”)
Totuși, până în 2030, ponderea țărilor non – OECD în PIB-ul global va crește până la 59% de la 55% în 2023.
Jocurile prețurilor
IEA își bazează prognozele pe un preț mediu al petrolului de 79 de dolari / baril de țiței de tip Brent, care ar fi media anului 2025 și care IEA mizează că va rămâne relativ constantă în termeni reali până în 2030.
Alternativele la acest scenariu de bază ar cea a creșterii prețurilor petrolului cu 2,5% în termeni reali pe an, conform unei tendințe istorice pe termen lung, respectiv cea a unor prețuri în scădere de la 79 de dolari pe baril în 2025, până la 69 de dolari pe baril în 2030.
Creșterea eficienței consumului și ofensiva electrică
Jocul prețurilor petrolului este determinat și de ofensiva electro-mobilității, revenind apetitul pentru mașinile electrice. O mașină din trei va fi electrică în China, una din cinci în SUA și UE, iar producția chineză nu-și va diminua substanțial dominația (de la 60% în 2023, la „mai mult de jumătate”).
Pe de altă parte, creșterea eficienței consumului de combustibili „este de așteptat să reducă creșterea cererii de petrol cu 4,7 mil. b/zi din 2023 până în 2030. Cea mai mare parte a economisirii de combustibili rutieri în țările OCDE se va datora reglementărilor de mediu mai stricte din Europa și Statele Unite.
***
