Creșterea economică funcționează pe principiul fotografiei de altă dată, în care conta nu doar imaginea înregistrată pe film dar și calitatea revelatorului de a reda integral lumina capturată de obiectiv.
La fel ca și în economie, dacă anumite zone nu puteau fi distinse, ele nu contribuiau în practică la imaginea de ansamblu rezultată pe poză.
Similar, economia oficială are zone catalogate drept ”informale”.
Pentru referință, trebuie menționat că ponderea cea mai ridicată a sectorului informal al economiei între țările UE se găsește în Bulgaria. Această pondere se situa în anul 2013 la 31,2% din PIB sau 12,8 miliarde euro, potrivit companiei de consultanță AT Kearney.
Cu ”doar” 28,4% din PIB economie informală, sau 39,5 miliarde euro, România figurează pe locul doi.
Pentru a vă forma o imagine în privința dimensiunii pe care o atinge acest fenomen, este edificator faptul că economia neagră a României este echivalentă cu aproape întreaga economie fiscalizată a Bulgariei ( 41,2 miliarde euro). Foarte aproape de noi ca procentaj al activităților subterane se situează ultima intrată în clubul european, Croația. La polul opus, referința se numește Elveția, unde sectorul informal atinge 7% din PIB sau 36 de miliarde euro.
La noi, ponderea economiei informale a scăzut între 2012 și 2013 de la 29,1% din PIB la 28,4% din PIB (în 2011, nivelul era de 30% din PIB), mărimea absolută a crescut de la 38,3 miliarde euro la 39,5 miliarde euro. Altfel spus, economia neagră a crescut într-un ritm mai redus decât cea oficială, dacă nu cumva a început un proces de sublimare treptată în economia oficială.
Potrivit unui raport Moneyval dat publicității la mijlocul lui 2013 și utillizat la nivelul Comisiei Europene, numărul cazurilor de evaziune fiscală s-a dublat în criză, din 2008 până în anul 2012 (de la 12.579 cazuri de evaziune fiscală în România la 25.586 de cazuri, cu observația unui maxim atins în 2011 de 29.077 cazuri).
Dacă punem cap la cap aceste informații, pe fondul unei lupte intensificate împotriva corupției și a afacerilor derulate ilegal, rezultă că România are o rezervă de creștere a PIB contabilizat oficial de circa 30 miliarde euro, cu un potențial de creștere a încasărilor bugetare ( la aceeași rată de colectare din prezent) undeva în jur de 10 miliarde euro.
Sumele menționate sunt maximale și rezultă dacă s-ar putea aduce nivelul economiei subterane din România la situația din Elveția, la nivelul PIB-ului consemnat provizoriu pentru anul 2014 la ceva mai mult de 150 miliarde euro. Practic, există o rezervă de circa 20% din PIB care poate fi convertită în spor de PIB prin albirea economiei subterane.
Desigur, această performanță ideală nu poate fi atinsă în practică, dar orice mișcare în sensul fiscalizării activității economice (fie și coborând până la taxarea bacșișurilor) va îmbunătăți datele din statistica oficială. Însă fără legătură cu o creștere efectivă în economia reală. Doar majorând încasările bugetare și explicând paradoxul aparent din aceste zile al excedentului neprogramat și nesusținut pe măsură de rezultatele din economie.
Datele care nu au fost deocamdată calculate și anunțate (din motive metodologice) pentru economia informală a României din 2014 și 2015 vor confirma dacă, nu cumva, o parte semnificativă din avansul economic se datorează trecerii (sau întoarcerii) activităților din sectorul negru în cel ”alb”. Asta pe măsură ce se reduc o serie de contribuții și taxe care cresc costurile de oportunitate ale evaziunii fiscale.
Observație esențială, această economie subterană reprezintă o supapă de supraviețuire pentru anumite categorii de populație. De aceea, rezultatele bune pe partea de combatere a evaziunii fiscale s-ar putea să fie serios afectate de obligațiile suplimentare care vor trebui asumate pe partea de protecție socială. Dacă nu cumva riscă să producă mai multă nemulțumire concretă decât performanță macroeconomică pe hârtie.
Una peste alta, faptul că banii din economia subterană vor face un circuit pe la stat este corect legal, dar, mai ales, constituie un avantaj din punct de vedere politic. Atât prin creșterea fondurilor aflate la discreție cât și prin sporirea dependenței de decizia statului. Stat mai puțin capabil să ofere un mediu în care să se creeze locuri de muncă plătite rezonabil în raport cu cerințele unui nivel de trai decent.
2 răspunsuri
1.Intradevar, sporirea incasarilor bugetare prin inalbirea economiei de catra ANAF vrea, dar nu poate sa contrazica/acopere continua cadere a economiei reale, dupa 7 ani de lipsa cronica a investitiilor straine, mai ales in industrie si serviciile industriale.Cele 12 miliarde de Euro investitii straine, impreuna cu milionul de noi locuri de munca, s-au evaporat intre alegerile din 2012 si legislatura incheiata in 2016.
2.Fara ele, cresterea PIB reflecta (pe de alta parte), numai cresterea intreprinderilor straine si amplificarea asediului comercial asupra producatorilor si comerciantilor romani de catre supermarketurile straine din tara, a caror venituri nu „indestuleaza” cu nimic fiscul si Romania, deoarece pleaca 99 la suta, din tara.
In concluzie, nimic nu „semnalizeaza” cresterea performantei economice si a produsului national brut, ci numai un proces de stringere a surubului fiscal.
(Aceasta-i in fapt si in drept, unica si MAREA reforma economica a guvernarii Ponta, iar scaderea TVA la alimente,urmeaza sa dea apa la „moara sa electorala” de la anul.Degradrea politica si economica au atins punctul de la care, practic Romania nu mai poate fi reconstruta economic si industrial, iar fiecare se descurca cum poate, tineretul mai ales inafara tarii.)Aceasta presiune (de la un punct) anti-economica este datorata faptului, ca actuala cadere economica impune ca banul statului sa fie luat cu japca si de la cei a caror venituri aflate in continua diminuare, obliga la abandonarea afacerilor.
3.Cu cit caderea economica generala se va accentua, cu atit va creste rapacitatea impozitara si va face instrumentele sistemului de impozitare mai agresive si mai lipsite de scrupule.
Daca viata politica a devenit una falsa, formala, iata ca si viata economica sufera acelasi parcurs de degradare si pervertire, dupa chipul si asemanarea celei politice.
In consecinta, anul 2016 va fi „copia la indigou (politic)” a anului 2004, de sfirsit de domnie pentru 2 – 3 legislaturi, a stingii din Romania.Acesta nu va semana politic si social, cu niciunul din cei de dupa 2009…
EU – 74 – RON – neanalist de dezvoltare economica
Ce ne-am face fara analistii de dezvoltare economica?
Nu ne-am da seama de ,,caderea economica generala”:
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/pib/pib_flash/a15/pib_trimIr2015.pdf
Si nici nu am constientiza ,,Degradarea politica” si faptul ca ,,viata politica a devenit una falsa, formala”.