Fenomenul penuriei de locuințe s-a extins în ultimele decenii la nivel global, în special în rândul țărilor puternic industrializate, determinând pierderea unuia dintre cei mai de încredere factori ai creșterii economice. Criza locuințelor este strâns legată de imigrație, care la rândul ei influențează economia.
Timp de decenii, fluxul rapid de migranți a ajutat țări precum Canada, Australia și Regatul Unit să evite scăderea demografică cauzată de îmbătrânirea populației și scăderea ratei natalității. Acest lucru nu mai funcționează acum după valul imigranților pornit după deschiderea granițelor după pandemie și cu o penurie cronică de locuințe, se arată într-o analiză realizată de Bloomberg.
Canada și Australia au trecut de recesiunea cauzată de Covid, dar populația își vede erodate standardele de viață, cu scăderi dramatice pe cap de locuitor. Recesiunea din Regatul Unit de anul trecut a părut ușoară la cifrele brute, dar a fost mai profundă și mai lungă atunci când este măsurată într-o gospodărie medie.
Deși mai sunt și alți factori, cum ar transferul spre locuri de muncă cu productivitate scăzută în sectorul serviciilor și a faptului că noii sosiți câștigă mai puțin, lipsa locuințelor și tensiunile asociate de scumpirea traiului sunt un factor comun pentru scăderea economică.
Modelul de creștere economică bazat pe imigrație a eșuat?
În Australia, de exemplu, afluxul de aproximativ un milion de oameni, sau 3,7% din populație, din iunie 2022 a contribuit la ameliorarea penuriei cronice de muncitori în industrii precum ospitalitatea, îngrijirea vârstnicilor și agricultura. Și în Marea Britanie – o economie cu o ocupare a forței de muncă aproape completă – sosirile din Ucraina, Hong Kong și din alte părți au compensat lipsa de muncitori după Brexit.
Lipsa de forță de muncă calificată din economiile dezvoltate înseamnă că este nevoie de mai mulți muncitori nu mai puțini. De exemplu, SUA care au primit peste 2 milioane de imigranți ilegali în ultimii doi ani, amploarea creșterii este de fapt slabă în comparație cu rata de creștere a imigranților legali și ilegali din Canada, raportată la populația rezidentă. Pentru fiecare 1.000 de locuitori, țara din nord a adus anul trecut 32 de persoane, comparativ cu mai puțin de 10 în SUA.
Cu alte cuvinte: în ultimii doi ani, 2,4 milioane de oameni au sosit în Canada, mai mult decât populația statului New Mexico, dar Canada abia a construit suficiente locuințe pentru locuitorii unui mic oraș precum Albuquerque.
Experiența Canadei arată că există o limită pentru creșterea alimentată de imigrație: odată ce noii sosiți depășesc capacitatea unei țări de a-i absorbi, standardele de trai scad chiar dacă cifrele macroindicatorilor sunt umflate.
Nivelul de trai scade, în ciuda avansului general al economiei
Deci, chiar dacă această creștere record a populației menține PIB-ul Canadei în creștere, traiul devine mult mai dificil, în special pentru generațiile mai tinere și pentru imigranți care după pandemie s-au confruntat cu chirii mai mari, salarii mai mici și oportunități limitate de angajare.
Populația de vârstă activă a Canadei a crescut cu un milion în ultimul an, dar piața muncii a creat doar 324.000 de locuri de muncă. Rezultatul: rata șomajului a crescut cu mai mult de un punct procentual, tinerii și nou-veniții fiind din nou cei mai afectați.
În timp ce milioane de americani se confruntă, de asemenea, cu imposibilitatea achiziționării unei locuințe, creșterea reală a venitului lor disponibil a rămas peste creșterea prețurilor locuințelor în ultimele două decenii. Dar în Canada e altfel. Prețul mediu al caselor din Toronto este acum de 1,3 milioane de dolari, de aproape trei ori mai mare decât cel din Chicago, un oraș comparabil din SUA, la venituri mai mici.
Penuria cronică de locuințe și decenii de creșteri continue a prețurilor au drenat fonduri din alte părți ale economiei către afaceri rezidențiale. Această lipsă de investiții în capital – combinată cu concentrarea firmelor în schimb pe expansiunea forței de muncă din cauza salariilor mai mici – a condus la scăderea productivității, despre care Banca Canadei spune că se află la niveluri „de avarie”.
Criza locuințelor se adâncește în Europa
În Europa, cea mai mare economie, Germania, a cunoscut, de asemenea, o recesiune la nivel de PIB pe cap de locuitor, care vine pe fundalul tensiunilor politice în creștere create de un număr mare de solicitanți de azil, penuria de locuințe și o economie care încetinește. Analiza Bloomberg Economics arată că Franța, Austria și Suedia se numără, de asemenea, printre cei care au suferit recesiuni la nivelul gospodăriilor.
Și în Marea Britanie, nivelurile record de migrație au început să afecteze economia. O recesiune tehnică din a doua jumătate a anului trecut a înregistrat o scădere a PIB-ului general cu 0,4%, totuși scăderea a fost mai lungă și mai profundă atunci când este ajustată pentru populație. PIB-ul pe cap de locuitor s-a contractat cu 1,7% de la începutul anului 2022, scăzând în șase din șapte trimestre și stagnând în celălalt.
Chiriile cresc accelerat în UE
Între 2010 și 2022, prețurile proprietăților în blocul de 27 de membri au crescut cu 47%, potrivit unui raport Eurostat din 2023. În unele țări, acestea aproape s-au triplat: Estonia a înregistrat o creștere de 192%. Numai în două state membre, Italia și Cipru, acestea au scăzut.
Chiriile, între timp, au crescut în medie cu 18% în aceeași perioadă, crescând în fiecare stat membru al UE, cu excepția Greciei (unde au crescut cu 37% din 2018). Unele dintre cele mai mari creșteri au fost în Lituania, cu 144%, și Irlanda, cu 84%.
Parțial ca o consecință, proporția gospodăriilor ale căror costuri totale pentru locuință reprezintă 40% sau mai mult din venitul lor disponibil – cunoscută de factorii de decizie drept rata de suprasolicitare a costurilor locuințelor – care a scăzut în timpul pandemiei, este în creștere constantă.
Costurie cu locuința depășesc 40% din venitul disponibil.
În Germania, unde puțin peste jumătate din populație locuiește în locuințe închiriate – una dintre cele mai mari proporții din UE – biroul federal de statistică a calculat anul trecut că una din cinci gospodării cheltuia cel puțin două cincimi din venitul net pe chirie.
Numai Germania are în prezent peste 800.000 de apartamente lipsă, a estimat biroul de statistică al țării, o cifră care crește constant. Între timp, peste 9,5 milioane de oameni, adesea părinți singuri și copiii lor, trăiesc în condiții înghesuite.
În multe orașe din UE, așteptarea pentru alocarea unei locuințe sociale este de 10 ani sau mai mult; cuplurile din țări precum Țările de Jos, amână evenimente majore de viață, cum ar fi întemeierea unei familii, sau sunt forțate să trăiască împreună chiar dacă divorțează.
Eșecul establishment-ului european alimentează populismul
Cu câteva săptămâni înaintea alegerilor europarlamentare la care, potrivit sondajelor, partidele de extremă dreapta ar urma să ocupe primul loc în nouă state membre UE și locul secund în alte nouă, problema locuințelor are potențialul de a deveni un factor la fel de important ca și imigrația, relatează The Guardian.
„Partidele de extremă dreapta prosperă când pot exploata decalajele sociale care apar din cauza lipsei investițiilor și a planificării guvernamentale inadecvate… și când pot da vina pe străini”, a spus Balakrishnan Rajagopal, raportorul special al ONU pentru dreptul la o locuință adecvată.
„Aceasta este situația cu care multe țări UE se confruntă acum. Criza locuințelor nu mai afectează doar persoanele cu venituri mici, migranții, familiile monoparentale, ci și clasa de mijloc. Aceasta este problema socială a secolului XXI”, subliniază oficialul.
Teama îi ajută pe populiști
Lipsa locuințelor accesibile a stârnit proteste în Lisabona, Amsterdam, Praga, Milano și Londra, tinerii fiind nemulțumiți că jumătate din veniturile lor se duc pe chirii și pe creditele ipotecare de zece ori mai mari decât salariul mediu.
Această chestiune a reprezentat o îngrijorare importantă la alegerile de anul trecut din Olanda, câștigate de formațiunea de extremă dreaptă Partidul Libertății al lui Geert Wilders, și a contribuit la creșterea sprijinului pentru partidul Chega în Portugalia, care aproape și-a triplat cota de voturi în luna martie.
„Este o temă care bifează multe căsuțe de actualitate. E ușor să o încadrezi ca o problemă elite versus popor și să susții că migranții sunt tratați mai bine decât cetățenii țării”, a spus Catherine Fieschi, de la Institutul Universitar European.
„Aceste date arată că locuințele fac parte acum dintr-un pachet mai larg de amenințări economice și sociale și insecurități care alimentează anxietatea. Frica de a fi nevoit să te muți pentru că nu-ți mai permiți să locuiești acolo duce la o creștere a sprijinului pentru dreapta radicală”, a spus el.
Studiul a combinat date amănunțite despre chirii cu răspunsurile de pe plan local la sondajul anual de opinie al Grupului Socio-Economic al gospodăriilor din Germania, și a arătat că chiriile în creștere au fost asociate cu un sprijin mai mare pentru formațiunea de extrema dreapta AfD, în special în rândul chiriașilor cu venituri mici.
(Citiți și: ”Angus Deaton – câștigătorul unui Nobel în Economie – își reevaluază teoriile: Realitatea m-a înșelat în privința globalizării”)
(Citiți și: ”Criza locuințelor în Uniunea Europeană este abia la început”)
***
