Comisia Europeană şi Elveţia au ajuns joi la un acord privind furnizarea de date despre conturile clienților rezidenți în Uniunea Europeană, începând cu 2018. Decizia vine după scandalul de evaziune fiscală în care a fost implicat gigantul bancar HSBC – Elveția, la începutul lunii februarie.
Potrivit acordului, autorităţile elveţiene vor prezenta fiecărui stat UE informaţii financiare extinse despre conturile respectivelor persoane (pe lângă numele, adresele, numerele de identificare şi datele de naştere).
Rezidenţii UE nu vor mai putea să-şi ascundă veniturile nedeclarate în conturi bancare în Elveţia, pentru a putea evita plata taxelor, așa cum s-a întâmplat în cazul băncii HSBC.
„Facem un pas decisiv spre transparenţa fiscală totală între Elveţia şi Uniunea Europeană. Sunt încrezător în faptul că şi celelalte state vecine ale UE vor urma acelaşi proces. Această transparenţă este vitală pentru a ne asigura că fiecare ţară poate colecta veniturile cuvenite din taxe”, a declarat Pierre Moscovici, comisarul pentru Afaceri economice şi financiare, impozitare şi vămi, citat de Mediafax.
Acordul dintre Elveţia şi Comisia Europeană urmează să fie semnat după aprobarea sa de către Consiliul UE şi guvernul elveţian. CE estimează că cele două instituţii vor aviza favorabil înţelegerea până în vară.
Gigantul bancar HSBC a fost implicat, la începutul lunii februarie, într-un scandal imens, după ce presa occidentală a dezvăluit o întreagă schemă prin intermediul căreia banca își ajuta clienții să evite plata taxelor și a impozitelor, facilitându-le crearea unor conturi secrete.
Printre clienți implicați în acest caz de evaziune fiscală au fost implicate celebrităţi, traficanţi de arme şi droguri şi politicieni.
Între 2006-2008, 180,6 miliarde de euro au fost ascunse de fisc cu ajutorul HSBC. În februarie 2005, banca îşi avertiza clienţii că va fi introdusă o nouă taxă europeană asupra depozitelor în câteva luni.
HSBC preciza că există numeroase instrumente şi structuri pentru a evita această taxă. Acesta a fost punctul de pornire al unei operaţiuni de fraudă fiscală la scară mondială.
Clientul băncii fie mergea direct la Geneva, pentru a discuta acestă chestiune şi alternativele, fie avea o întâlnire cu un angajat al băncii, în afara băncii. Clientul primea un număr, un profil numeric care era asociat apoi conturilor sale bancare. Aşa avea asigurat anonimatul şi funcţiona perfect graţie secretului bancar din Elveţia.
Din acel moment, banca era singura care ştia identitatea clientului, altfel, era doar un cod. Iar clientul nu era nici persoană fizică, nici juridică, ci devenea persoană morală.
În schimbul unei taxe, HSBC se oferea să creeze pentru client o firmă fantomă, înregistrată în offshores, de obicei în Panama şi Insulele Virgine. Astfel, compania avea ataşate două conturi, acelea ale clientului, de unde acesta îşi putea retrage banii nestingherit, iar economiile sale nu erau impozitate.
Impozitul se aplica doar persoanelor fizice, nu şi corporaţiilor sau companiilor.
