Calculele Ministerului de Finanțe: Serviciul datoriei publice se va înjumătăți în decurs de patru ani

Plățile anuale în contul datoriei publice guvernamentale ar urma să se înjumătățească până în anul 2019, potrivit proiecției oficială, făcute de Ministerul Finanțelor pe baza cursurilor de schimb valabile la data de 31.01.2015.
De la circa 59 miliarde lei în acest an, suma în cauză se va duce spre 29 miliarde lei peste patru ani, pe fondul reducerii puternice a serviciului datoriei publice guvernamentale interne.

Este un spațiu fiscal ce se va amplifica progresiv și care explică parțial adoptarea politicii de realaxare fiscală la nivelul încasărilor bugetare pe segmentele contribuțiilor sociale și cel al TVA la produsele alimentare. De reținut însă, acest spațiu nu ar fi fost posibil în absența procesului susținut de scădere a inflației și de întărire a credibilității, care au permis reducerea dobânzilor la care se poate împrumuta statul român.

În context, se mizează pe aprecierea sensibilă a leului în raport cu moneda unică europeană, care ar permite, în contextul materializării prognozei de 4,38 lei/euro, o diminuare a sumelor care achitate de stat de la un vârf de 13,4 miliarde euro în acest an până la 6,6 miliarde de euro în anul 2019.

Chestiunea cursului de schimb devine deosebit de importantă și prin prisma creșterii puternice a ponderii sumelor exprimate în lei necesare pentru serviciul datoriei externe de la 22% în 2014 până la 59% în 2019. Astfel, un eventual derapaj pe cursul de schimb ar avea o influență mult crescută asupra efortului bugetar necesar efectuării plăților externe.

În treacăt fie spus, dacă tot se mizează pe o asemenea stabilitate a cursului de schimb nominal, am trebui să putem intra destul de lejer în mecanismul ratelor de schimb ERM II, care permite variații de până la 15% în sus sau în jos, indiferent dacă decidem sau să adoptăm euro la 1 ianuarie 2019. Oricum, de facto, se observă racordarea progresivă a României, și prin intermediul datoriei externe, la Zona Euro.

Revenind la împățire intern/extern, se poate observa cum la intern ar urma să aibă loc o diminuare la doar un sfert a obligațiilor de plată între anii 2014 și 2019, în timp ce la extern avem un vârf de plată destul de abrupt chiar în acest an, urmat de o relaxare în 2016 – 2017 și o revenire ulterioară, mai puțin pronunțată, în 2018. Și această configurație sugerează fezabilitatea și calendarul măsurilor anunțate deja, de reducere a fiscalității.

În privința deplasării ponderii serviciului datoriei publice guvernamentale de la intern spre extern, ar trebui făcută o observație importantă. Dobânzile și comisioanele sunt cu mult mai mari în raport cu ratele de capital prin care se achită efectiv datoria pe partea de obligații externe decât la intern. Foarte sugestiv, în acest an, la dobânzi și comisioane egale de 5,3 miliarde lei corespund rate de capital net diferite, respectiv 31,2 miliarde lei la intern față de 17,3 miliarde lei la extern.

Este, în bună parte, un efect al deplasării spre scadențe pe termen lung în valută, cu un decalaj încă destul de sesizabil la emisiunile similare în lei. Din această perspectivă, o egalizare a proporțiilor ar urma să aibă loc de-abia prin 2018 – 2019. Însă și aici se pot găsi argumente pentru apropierea de trecerea timpurie (în raport cu nivelul PIB/locuitor) la euro.

Una peste alta, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit nu sunt atât banii plătiți pentru împrumuturile efectuate de Guvern, cât sumele achitate drept comisioane și dobânzi și situate în apropierea pragului de 50 miliarde lei sau ceva mai mult de 11 miliarde euro pentru cei șase ani incluși în proiecția făcută de Ministerul Finanțelor.

Acești bani repezintă prețul timpului câștigat în alocarea unor resurse, de care nu am dispus atunci când am avut nevoie.

Întrebarea care se pune ( inclusiv din perspectiva oportunității contractării unor datorii pe viitor) este ce am obținut și ce ar fi trebuit să obținem în schimbul acestor bani. Mai exact, în ce măsură s-a justificat plata lor.