Un român din cinci a fost afectat de deprivare materială și socială severă (19,8% din populație), în anul 2023, iar aproximativ 21,1% din români făceau parte dintr-o gospodărie cu venituri după transferurile sociale sub pragul de sărăcie relativă (rata AROP). De asemenea, conform datelor, aproape 23% din persoanele ocupate se aflau în risc de sărăcie și excluziune socială.
În lipsa transferurilor sociale și a pensiei, INS arată că procentul celor aflați sub pragul relativ de sărăcie ar fi urcat la aproape jumătate din populaţie (47,1%).
În valori absolute, numărul persoanelor sărace a fost de 3,970 milioane de persoane, mai puţine cu 59.000 (0,1%) faţă de anul 2022.
Pragul sărăciei relative reprezintă nivelul veniturilor bănești disponibile pe adult-echivalent, în raport cu care o persoană (cu un venit inferior pragului) poate fi considerată săracă. Nivelul pragului reprezintă 60% din valoarea punctului median al distribuţiei persoanelor după veniturile bănești disponibile pe adult-echivalent.
Procentul de 21,1% a făcut ca România să se plaseze în clasamentul UE ca țara cu a treia cea mai mare rată a sărăcieie relative (AROP), după letonia și Estonia:
„Dacă în anul 2023 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (47,1%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative şi în mod evident situaţia s-ar fi înrăutăţit în cazul persoanelor vârstnice (de 65 de ani şi peste) care, într-o proporţie de 86,6%, ar fi fost în stare de sărăcie relativă. Aceeaşi situaţie s-ar fi înregistrat şi la persoanele aflate în grupa de vârstă 55-64 de ani, dar într-o proporţie mai redusă, de 49,4%”, explică un comunicat al INS.
Tinerii și familiile cu minori, cele mai afectate de sărăcie
- Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a întâlnit în rândul persoanelor din categoria „0-17 ani” (29,6%) şi a celor de „18-24 ani” (24%).
- De asemenea, rata sărăciei persoanelor care trăiau în gospodării cu minori şi tineri de 18-24 ani dependenţi a fost 25,1%, în anul 2023, mai mare cu 9,1 puncte procentuale decât cea a persoanelor care trăiesc în gospodării fără minori şi tineri dependenţi.
Riscul de sărăcie în rândul persoanelor ocupate
În anul 2023, din totalul persoanelor ocupate în vârstă de 18 ani şi peste, 22,8% s-au situat în risc de sărăcie sau excluziune socială, comparativ cu 38,9% din totalul persoanelor neocupate, din aceeaşi categorie de vârstă.
Persoanele care trăiau în gospodării fără minori şi tineri de 18-24 ani dependenţi au un risc mai mic de sărăcie sau excluziune socială (29,4%), în comparaţie cu persoanele care trăiau în gospodării cu minori şi tineri de 18-24 ani dependenți (34,2%).
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a fost de 32%, media națională, corespunzătoare unui număr de şase milioane de persoane. Faţă de anul 2022, se constată o descreştere a valorii indicatorului, cu 2,4 puncte procentuale, reprezentând o scădere cu 492.000 de persoane.
Rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) este definită ca proporţia persoanelor, din populaţia rezidentă, aflate în cel puţin una din următoarele trei situaţii:
- se află sub pragul sărăciei (de 60% din venitul median disponibil pe adult-echivalent);
- se află în stare de deprivare materială și socială severă;
- trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.
Din cele 6,0 milioane persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, 3,970milioane de români se aflau în risc de sărăcie, cea mai frecventă dintre cele trei situații.
Deprivarea materială severă, în scădere
- Rata de deprivare materială şi socială severă a fost de 19,8%, în scădere cu 4,5 puncte procentuale faţă de anul 2022, iar numărul total al persoanelor afectate de deprivare materială şi socială severă a fost 3,739 milioane, din care 44,9% bărbaţi şi 55,1% femei.
- Deprivarea materială şi socială severă afectează cu intensitate diferită populaţia în funcţie de grupa de vârstă şi veniturile gospodăriei. Astfel, în anul 2023, incidenţa deprivării materiale şi sociale severe era mai ridicată în principal la persoanele vârstnice de 65 de ani şi peste (23,7%) şi la persoanele în vârstă de până la 18 ani (22,6%).
Lipsa acută a resurselor financiare face ca unele persoane să nu îşi poată permite deţinerea unor bunuri, efectuarea unor plăţi sau consumul unor produse care, în stadiul actual de dezvoltare economico-socială, reprezintă un minimum de elemente necesare unui trai decent.
Rata deprivării materiale și sociale severe (SMSD) este un indicator care reflectă lipsa unor elemente considerate esențiale pentru a avea un trai decent care ar trebui să existe la nivel de gospodărie sau individ pentru a duce o viață adecvată și care a fost determinată de resursele financiare precare. SMSD este definită ca proporție a populației care se confruntă cu o limitare a accesului la cel puțin 7 din cele 13 elemente de deprivare.
(Citiți și: ”Rata de înlocuire a salariilor cu pensiile – sau despre riscul de sărăcie al muncii: anul electoral micșorează diferența dintre pensie și salariul care o plătește”)
****
