Adecvarea producției românești la creșterea veniturilor – miza dezvoltării rapide și a echilibrării schimburilor comerciale

de Marin Pana | 14.3.2017 .

România se specializează tot mai mult la capetele spectrului de cerere. Produse de foarte bună calitate pentru piețele externe sau subansamble încorporate la prețuri modice în produse de calitate, comercializate ca fiind produse în alte țări. Împreună cu produse fără mari pretenții de calitate și cu preț modic, destinate pieței interne solvabile.

Cu alte cuvinte, exploatăm mici breșe identificate între ofertele deja consolidate și exportăm diferențialul de salarii dintre Occident și piața autohtonă.

Din păcate, nu putem face față decât acolo unde ne ajută tehnologia să exploatăm cu costuri încă relativ mici priceperea forței de muncă sau unde realizăm produse cu valoare adăugată mică și/sau cheltuieli de realizare reduse.

Una peste alta, producția din România nu este orientată spre dezvoltarea clasei mijlocii la nivel intern. Aici, produsele autohtone sunt, îndeobște, surclasate de cele realizate la nivel regional de fostele colege de bloc estic, Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovacia. Acestea propun sortimente mai bine adecvate consumatorilor români cu venituri în creștere.

Firmele autohtone se orientează mai ales spre cererea din partea consumatorilor cu venituri relativ reduse. Ori, baza acestora se va îngusta inevitabil în timp, simultan cu lărgirea bazei de clienți cu venituri medii și cu diversificarea gusturilor. Din păcate, producția de masă la prețuri foarte reduse implică restricții de ordin sortimental și o calitate mai scăzută.

Desigur, mediul de afaceri local încearcă să se adapteze la noile provocări. Dar este nevoit să o facă în condiții defavorabile față de țările menționate. Atât la nivelul finanțării producției, unde dobânzile sunt mai mari și condițiile impuse mai restrictive, cât și din motive logistice (vezi infrastructura deficitară) sau al dificultăților de management (de la pregătirea cadrelor de conducere și până la corupția din mediul public).

Datele definitive publicate de INS pentru primele unsprezece luni din anul 2016 arată că România are o problemă de competitivitate cu consecințe în dezechilibrarea schimburile externe. Paradoxal, dezavantajul nu se manifestă în raport cu cele mai mari patru mari puteri economice ale UE ( unde balanţa este, culmea pozitivă !) ci față de cele patru ţări competitoare directe, colege de fost bloc economic estic, care generează singure jumătate din deficitul comercial.

Simplificat, cu primele patru mari puteri economice ale UE ieșim chiar ușor pe plus.

Ce câștigăm în relația cu Marea Britanie şi Franţa pierdem cu principalul partener comercial, Germania, iar cu Italia avem o relaţie uşor excedentară. Nici cu Spania nu stăm deloc rău, deficitul de un procent din total fiind neglijabil la dimensiunea schimburilor comerciale.

Prin urmare, poziționarea noastră ar fi remarcabilă dacă ținem cont de decalajul de dezvoltare în raport cu Occidentul, numai că avem probleme în comerţul cu ţările mei mici precum Olanda, Austria sau Belgia, unde gradul de acoperire al importurilor cu exporturile realizate este relativ scăzut şi ne conduce la un deficit cumulat de un sfert din total .

Şi mai scăzute sunt, însă, gradele de acoperire cu Polonia, Ungaria, Slovacia şi Cehia, unde se adună cam jumătate din deficitul comercial. De altfel, în cifre absolute, Polonia şi Ungaria figurează pe locurile doi şi trei în topul producătoarelor de deficit pentru România, iar însumate trec lejer de campioana mondială în materie, China.

Aceasta atacă deja pragul de 30% din deficitul nostru comercialîn lipsa unor mărfuri româneşti care să fie vandabile pe piaţa asiatică. De-abia apoi, apar cu ponderi mai mari de zece procente, europenele vechi membre UE precum Germania, Olanda şi Austria, plasate înaintea unei ţări care asigură resurse energetice precum Rusia.

Dacă ar mai fi de înţeles cum sunt mai competitive în raport cu România fostele ţări socialiste din Europa Centrală, probabil prin produsele mai bine adecvate pentru consumatorii români care beneficiază de creșterea veniturilor, rămâne mai puţin clar de ce putem vinde suficient pentru a echilibra schimburile cu marile puteri economice ale UE dar capotăm la nivelul statelor dezvoltate din linia a doua.

Practic, pe măsură ce ne ducem spre nivelul de 60% din PIB/locuitor față de media UE, nivel minim acceptat teoretic la care ar trebui să intrăm în zona euro, datele atestă inadecvarea producției autohtone în raport cu cererea suplimentară, provenită din sporul de venituri. Analiza oportunităţii de a produce noi sortimente ar trebui să ţină cont nu doar de situaţia la zi dar şi de trendul veniturilor, mai ales în actualele condiţii de creştere a veniturilor.

Aici intervine și capcana redistribuirii prioritare către categoriile de persoane în vârstă sau de bugetari răspândiţi în teritoriu şi care rămân în proporţie majoritară, tot în zona unor venituri relativ reduse. Categorii mai mici consumatoare de produse noi și mai puțin atente la raportul calitate/preț din perspectiva uzanțelor occidentale.

Una peste alta, producătorii români se află în fața unei decizii strategice:

1.specializarea din principiu şi fără multă bătaie de cap cu cercetarea pieţei pe capetele de gamă calitativă, la prețuri mai ridicate pentru calitate foarte bună ( marjă mare de la clienți care dispun de sume de bani mai consistente) și la prețuri mici pentru un minimum de calitate ( pentru profit ceva mai mic dar la volum tot mai mare) sau

2.intrarea în concurență reală la nivel regional pentru a prelua cote semnificative din creșterea pieței interne, se pare adjudecată pe filiera supermarketurilor aprovizionate prepoderent din alte ţări ale regiunii din care facem parte (ceea ce ar echivala pentru producătorii români cu testarea şi implementarea unei combinații optime mobile odată cu creşterea veniturilor și sustenabile în timp).

Lucrurile sunt complicate de faptul că, în multe cazuri, deciziile sunt luate de firme multinaționale prezente în mai multe țări din regiune. Acestea își optimizează fluxurile materiale și financiare independent de granițe. De aceea, eventualele strategii de dezvoltare nu pot decât să le îndrepte indirect în direcția dorită de statul român.

În schimb, prin adecvarea și calibrarea politicii de venituri și de protecție  socială, se poate activa canalul cererii pe care să se plieze oferta pentru diverse produse. Unde, mai ales în zona de început de sofisticare, România are o dimensiune implicită ( prin masa de potențiali clienți) nu doar sub cea din Polonia dar și sub cea din țări mai mici precum Ungaria, Cehia sau Slovacia.

Desigur, nu se pune problema echilibrării punctuale a schimburilor. Putem merge pe compensarea plusurilor pe unele relații cu minusurile din alte relații, dar cu o limită rezonabilă. De pildă, nu e normal ca deficitul cu Ungaria să fie aproape odată şi jumătate faţă de cel cu locomotiva europeană,Germania. Sau Polonia să livreze la noi dublu față de cât exportăm noi acolo iar noi să dăm pe mere cu Cehia ce luăm pe pere cu Franţa. Pur și simplu, decalajul tehnologic nu justifică aceste diferențe.

Culmea evoluţiei în timp, din punct de vedere al competitivităţii, o reprezintă pierderea treptată a excedentelor consemnate sistematic până acum câţiva ani în urmă cu Turcia şi Bulgaria. Şi inversarea situaţiei până la punctul în care Turcia a ajuns să ameninţe poziţia Rusiei, cu exporturi făcute anul trecut la noi deja peste cele din Austria şi aproape de cele din Olanda.

Pentru a putea muta accentul dinspre oferta externă spre cea internă în cazul majorărilor de venituri, trebuie să fim aproape siguri că va beneficia de majorarea acestor venituri în primul rând producția locală. Asta pentru a nu da peste cap echilibrele macroeconomice obţinute în timp şi cu mare dificultate. Însă în condițiile liberei circulații a mărfurilor în UE ( precum şi a progresului globalizării pe relaţiile non-UE), relația dintre sporul de putere de cumpărare și dezvoltarea producției adecvate este cu dublu sens și trebuie gestionată cu grijă.

 

Publicat la data de 14.3.2017 .

Un raspuns

  1. Protonic
    15.3.2017, 12:08 pm

    Foarte bun articol doar o observatie avem o economie de piata asa ca sunt mai greu de gestionat deficitele, in schimb poate sa fie o atitudine a populatiei (chiar si partiala) in relatia cu produsele din import si aici apare importanta mediilor de comunicare.

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Mariana Bechir

Taxa de solidaritate: ce se ascunde, de fapt, în cei 2% și de ce a ales guvernul soluția asta

Guvernul va introduce o taxă de solidaritate de 2% din fondul de salarii, taxă ce va fi plătită de angajator, a anunțat joi, oficial,...Citeste mai departe »

Marin Pana

Pulverizarea clasei mijlocii: Inegalitatea socială exagerată scoate România din cifrele UE. Știați că?…

România a apărut din nou la coada UE din perspectiva ratei de risc la sărăcie şi excludere socială, cu 38,8% din populaţie ( aproape...Citeste mai departe »

Marin Pana

Stabilitatea economică a României: alarmele anului 2017, așa cum se văd din indicatorii europeni

România începe să prezinte tot mai multe semnale de avertizare pentru analiza economică pe termen scurt fundamentată de Eurostat, cu valori situate semnificativ în...Citeste mai departe »

Marin Pana

Avansul salariului real – o listă a anomaliilor: Administrația urcă cu 44% peste Sănătate, Industria prelucrătoare coboară la sub 90% din media pe economie

Câștigul salarial mediu brut anunțat de INS pentru luna august 2017 a fost de 3.290 de lei cu 1,2% mai mare faţă de luna...Citeste mai departe »

Marin Pana

Peste 1 miliard de euro lunar: atât a ajuns deficitul comercial prin supraturarea consumului

Pe fondul celor mai reduse exporturi din ultimele şapte luni, deficitul comercial lunar a depăşit din nou pragul de un miliard de euro în...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Valentin Naumescu / Şi Cehia? Europa Centrală se scufundă în euroscepticism. Cât timp mai rezistă opţiunea proeuropeană în România?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: După virajul recent al Austriei spre o dreaptă conservatoare contondentă, care va coabita tot mai dificil cu Bruxellesul, apropiatele alegeri parlamentare din...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Mutarea contribuțiilor: Calcule, probleme și posibile soluții

Gabriel Biris

Vara anului 2017 a adus un noian de reglementări noi care vizează fie direct, fie indirect legislația muncii, mai toate având scopul declarat de...Citeste mai departe »

Radu Crăciun / Suntem inundați cu bani. Ce urmează?

Radu Crăciun

Tentatia diversilor analisti sau lideri de opinie de a anticipa viitorul prin prisma evolutiilor istorice nu conteneste sa ma uimeasca. Pentru ca este dovada...Citeste mai departe »

Cronica unei Președinții anunțate … (I)

Gabriela Drăgan

Se apropie cu pași repezi momentul în care România va prelua Președinția Consiliului UE. În fapt, au mai rămas 15 luni până la 1...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Un doctorat cu prim-viceguvernatorul: noua mare problemă a economiei private

Cristian Grosu

Pare halucinant că nu știm azi cum va arăta fiscalitatea peste 3 luni? și că n-am știut acum 6 luni cum o să arate...Citeste mai departe »

Justiția în România – din perspectiva cazurilor Poloniei și Ungariei. ”Armele” Comisiei și severitatea reacțiilor

Horațius Dumbravă

Din capul locului, precizez poziția și experiența de pe care vorbesc: am fost membru al comitetului executiv al rețelei consiliilor judiciare din Uniunea Europeană...Citeste mai departe »

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română