Ultimii doi ani și jumătate au fost extraordinari. Ceea ce vedem astăzi este cu siguranță mai mult decât simplul progres al unui alt ciclu economic.
O combinație nefericită – pandemia globală, agravată de deficitul de energie, de inflația rapidă și de tensiuni geopolitice – îi face pe oameni să se întrebe cu ce certitudini mai rămân.
Evenimentele de astăzi par să remodeleze lumea. Dar am mai fost aici. „Cutremure” similare ne-au mai lovit: imediat după cel de-al Doilea Război Mondial (1944-1946), în perioada crizei petrolului (1971-1973) și în timpul destrămarii Uniunii Sovietice (1989-1973).
Cinci dimensiuni majore ale lumii sub analiză
Fiecare dintre aceste evenimente a schimbat peisajul global eliberând brusc forțe care se acumulaseră în timp în jurul unor linii de falii. Fiecare dintre aceste evenimente a inaugurat o nouă eră: Boom-ul postbelic (1944–71), Era Controverselor (1971–89) și Era Piețelor (1989–2019).
Suntem acum în pragul unei noi ere? Pentru a răspunde la această întrebare, un studiu McKinsey Global Insitute ia în considerare cinci dimensiuni majore ale lumii de astăzi:
- ordinea globală (instituțiile, cadrele și regulile care modelează afacerile internaționale)
- tehnologia (platforme și științe aplicate care permit dezvoltarea și inovarea)
- demografia (tendințe importante și contururi socioeconomice între populații)
- resurse și energie (sistemele de transport și transformare a energiei și a materialelor pentru utilizare)
- capitalizarea (motoarele cererii și ofertei globale și traiectoriile generale ale finanțelor și bogăției)
Toate aceste dimensiuni sunt privite din perspectiva schimbărilor epocale din trecut.
Al doilea Război mondial și boom-ul care a urmat
După cutremurul provocat de cel de-al Doilea Război Mondial a venit un boom economic care a durat aproximativ până în 1971.
Au fost înființate Națiunile Unite și instituțiile Bretton Woods, iar dolarul american a devenit de facto moneda de rezervă globală, legată de aur.
Economiile și societățile au trecut de la mobilizarea pe timp de război la reconstrucția pe timp de pace.
La Conferința de la Potsdam, din 1945, Statele Unite și-au încheiat oficial politicile izolaționiste și au asumat postura hegemonică. Iosif Stalin a negociat împărțirea Europei și a început să dezvolte capacitățile nucleare ale Uniunii Sovietice.
S-au pus bazele primei epoci, Boom-ul postbelic.
Șocul petrolier care a aruncat lumea în haos
Dar a venit apoi ceea ce numim Era Controverselor, care a durat din anii 70 până în 1989.
Războiul scump și dificil din Vietnam a divizat SUA și a dezvăluit limitele puterii sale. În 1971, președintele american Richard Nixon a suspendat brusc convertibilitatea dolarului în aur și a început epoca banilor.
În 1973, un șoc petrolier – cauzat de membrii OPEC care încercau să-și maximizeze activele – a contribuit la recesiuni profunde și la 15 ani de creștere a costurilor energiei. Centrul de greutatel s-a îndreptat spre Est: PIB-ul Japoniei l-a depășit pe cel al Germaniei. Nixon a vizitat China, spărgând blocajul diplomatic dintre cele două țări care dura de 25 de ani.
Azi par familiare cele mai multe dintre efectele șocurilor petroliere de la începutul anilor 1970: criză energetică, căderea bruscă a ofertei, revenirea inflației, geopolitică multipolară în creștere, competiția resurselor, și încetinirea productivității în Occident.
A fost nevoie de aproape 20 de ani pentru ca lucrurile să revină în normal. Revenirea stabilității a necesitat investiții în independența energetică din partea țărilor non-OPEC și o stabilizare monetară dureroasă. Dar a existat o voință politică puternică, personificată de Ronald Reagan, Margaret Thatcher și Deng Xiaoping.
Căderea Zidului Berlinului deschide Era Piețelor
Începând cu sfârșitul anilor 1980, s-a declanșat un alt cutremur, care a inaugurat o altă nouă eră. Zidul Berlinului a căzut, Uniunea Sovietică s-a prăbușit și peisajul geopolitic al Europei a fost remodelat.
Mișcările pro-democrație au măturat Europa, Asia și Africa. Tratatul de la Maastricht a fost semnat în 1992- un salt înainte în integrarea economică și politică a Europei.
China s-a reangajat în reforme de piață odată cu Turneul de Sud al lui Deng Xiaoping, din 1992. Între timp, Războiul din Golf a devenit vitrina puterii militare americane.
World Wide Web se naște în 1989, creând fundamentul pentru o revoluție digitală. China și India au continuat să se alăture economiei globale, contribuind la cea mai mare reducere a sărăciei pe care umanitatea a văzut-o vreodată. Numim această perioadă Era Piețelor.
Ce se poate naște din noua turbulență
Asta ne aduce la propria noastră epocă, a progreselor remarcabile în sănătate, bogăție, educație și adâncirea interconexiunilor globale.
În general, oamenii trăiesc mult mai bine. Cu trei decenii în urmă, aproximativ 35% din populația lumii trăia în sărăcie extremă; astăzi, această cotă a scăzut la mai puțin de 9%. Efectul cumulativ a fost uimitor, iar regulile care au guvernat lumea erau relativ stabile – cel puțin până acum.
Nu știm încă ce va ieși din noua turbulență. Deși putem discerne direcțiile de călătorie, întrebările complexe din fiecare dintre cele cinci domenii rămân nerezolvate.
Dimensiunile majore și întrebări (deocamdată) fără răspuns
În ceea ce privește ordinea globală, pare să existe o tendință spre multipolaritate, dar nu știm deocamdată cum ar arăta în practică. Va rămâne economia de natură globală, vom găsi noi mecanisme viabile pentru cooperare non-economică?
Ar putea anii de relativă moderație în politica internațională să lase loc unei polarizări mai mari?
În ceea ce privește tehnologia, în timp ce factorii cheie ai digitizării și conectivității par să se apropie de saturație, un nou val de tehnologii, inclusiv inteligența artificială și biotehnologia, ar putea crea un alt val de inovație. Ce impact ar putea avea acest lucru asupra muncii și ordinii sociale și cum vor interacționa instituțiile și geopolitica?
În ceea ce privește problemele demografice, o lume tânără evoluează într-o lume îmbătrânită, urbană, în care bolile netransmisibile devin principala problemă de sănătate. În plus, inegalitatea în interiorul țărilor poate afecta din ce în ce mai mult țesutul social. Vom „îmbătrâni cu grație” sau capitalul și instituțiile nu vor reuși să răspundă în mod corespunzător la inegalitate?
În ceea ce privește resursele și energia, există o dorință puternică de a redirecționa investițiile către surse cu emisii scăzute de carbon, dar investiția totală în noile forme de energie luptă să țină pasul cu nevoile. Poate lumea să găsească o cale accesibilă, rezistentă și fezabilă către stabilitatea climatică? Ce dinamică se va exista între cei care dețin resurse critice și cei care nu au?
În cele din urmă, ratele de creștere economică par să se normalizeze. Dar secolul OCDE va continua să cedeze locul secolului asiatic.
Istoria ne dă speranță
Dacă ne aflăm într-adevăr la începutul unei schimbări seismice – așa cum pare probabil – liderii trebuie atât să se pregătească pentru apariția unei noi ere și să se poziționeze pentru a o modela.
Punctul de vedere actual poate invita la pesimism. Cu toate acestea, prin toate suișurile și coborâșurile anterioare, progresul a continuat. Vremurile actuale cer acțiune, istoria ne dă speranță.
***
