Atât veniturile cât și cheltuielile bugetului general consolidat exprimate ca procentaj din PIB la 10 luni au ajuns la cea mai mică valoare din ultimii zece ani, potrivit datelor operative comunicate de Ministerul Finanțelor.
Doar în 2006, statul cheltuise mai puțini bani înaintea ultimelor două luni ale anului, în același an înregistrându-se și cel mai mare avans al deficitului bugetar pe finalul execuției (3,68% din PIB !).
Pentru anul în curs, se evidențiază clar ponderea mult mai redusă a veniturilor publice, situate permanent în perioada 2006 – 2015 undeva pe la 26% – 27% din PIB și diminuate acum la doar 24,7%.
Menționăm că, prin specificul efectuării unor plăți trimestriale, octombrie este ultima lună cu încasări mai mari, așa încât sunt slabe speranțe ca pe ”ultima sută de metri a anului”, situația să se mai remedieze în ultimele 2 luni.
Pe fondul diminuării fiscalității și a eforturilor de ajustare a deficitului, cheltuielile bugetare la zece luni au scăzut permanent în ultimii patru ani. Astfel, dacă veniturile la 10 luni s-au diminuat cu două procente de PIB, cheltuielile au scăzut cu trei procente de PIB. Ceea ce înseamnă că scăderea fiscalității s-a amplificat cu 50% la nivelul diminuării serviciilor oferite de stat.
Dacă se face diferența dintre valoarea finală a deficitului bugetar și deficitul consemnat după primele zece luni ale fiecărui an, se poate observa cum România a cheltuit sistematic sume consistente de bani pe finalul fiecărui an, ceea ce a dezechilibrat execuția bugetară și a pus o serie de beneficiari de fonduri în situația de a nu mai avea timp pentru a executa în bune condiții lucrările contractate pe fonduri publice.
În pofida repetatelor angajamente că sumele cheltuite de stat vor fi repartizate mai uniform pe parcursul anului și chiar cu dispunerea lor cu precădere mai spre primele luni, istoria cu ținerea deficitului sub un control cât mai strâns pentru a da drumul la cheltuieli la final se repetă cu o insistență demnă de o cauză mai bună.
De reținut, totuși, pe post de tentativă de schimbare a obiceiurilor vechi (care, potrivit unei vorbe englezești transformată într-o serie de filme cu Bruce Willis, mor greu – ”Old habits DIE HARD” în original) perioada anilor 2012-2013, când hemoragia de bani publici din ultimele două luni ale anului a fost limitată la circa 1,3% din PIB.
Respectiv cam la jumătate din media anilor anteriori ( când în vremuri bune ne-am dus cu veselie la peste 3% iar în cele mai negre vremuri de-abia ne-am strâns garoul sub 2% din PIB). Sau cam jumătate din ce s-a consemnat anul trecut și exact jumătate din ce se va petrece și în acest an, dacă ar fi să ajungem la obiectivul de deficit stabilit la 2,8% din PIB pe cash.
În aceste condiții, deși poate părea bun pentru cineva nefamiliarizat cu obiceiurile mioritice, deficitul de -0,17% din PIB după primele 10 luni din 2016 nu face altceva decât să reediteze un mod de lucru defectuos și să înscrie la nivelul cifrelor seci guvernarea tehnocrată în nota generală a guvernelor politice.
Culmea, sub efectul tacticii pământului pârjolit (a se citi oferirea deja programată prin acte normative anterioare – dar puse în operă de actualul Executiv – a tot felul de reduceri de taxe și creșteri de beneficii) rezultatul execuției pe octombrie 2016 este chiar cel mai slab din ultimii trei ani.
Ceea ce ne înscrie din nou pe traiectoria anilor de tip 2008 în care creșterea economică nu face față elanului populist electoral și în care deficitele cresc în loc să scadă. Mai grav, după stoparea parțială a derapajului din urmă cu opt ani, pentru 2017 se prefigurează un gen de 2009 fără criză și ieșirea din regula de maxim 3% deficit (stabilită pentru ani de declin) în plină creștere economică.
Prin urmare, se confirmă că nu evoluția economiei mondiale a fost cauza principală a problemelor grave care au condus la împrumutul FMI-UE-BM și la ajustările din 2010 ci incompetența și lipsa de scrupule a politicienilor autohtoni. Cei care, fie și după ce s-au văzut după alegeri cu sacii în căruță, ar putea să ne facă un bine și să voteze un buget pe 2017 cu revenirea deficitului spre un nivel care să nu mărească datoria publică și cu o execuție mai echilibrată pe parcursul anului.
Urmărește-ne pe Google News
