VIDEO Radu Crăciun: Șansa companiilor românești este să se îndrepte spre activități care se bazează pe capitalul de inteligență

5 aprilie, 2021

Radu Crăciun, președintele și directorul general BCR Pensii, consideră că România va trebui să maximizeze utilizarea fondurilor externe, confruntată fiind cu dezavantajul strategic al lipsei de capital pentru a susține noua revoluție tehnologică. Vă prezentăm cele mai importante declarații ale expertului din cadrul conferinței CursDeGuvernare „Capitalul autohton – nivelul următor: planurile de adecvare și de internaționalizare în noua economie post-Covid” (30.03.2021).

Radu Crăciun propune două tipuri de acțiune: implicarea statului în crearea unor centre de excelență în cercetare digitală și agricolă și încurajarea antreprenoriatului în zonele tehnologiei de vârf și a dezvoltării companiilor, prin finanțări și prin transformarea statului în cel mai mare consumator de soluții digitale furnizate de companii românești.

”Actuala revoluție este mult mai dependentă de prezența capitalului, fie că vorbim de tehnologii nepoluante sau de inteligența artificială. Astfel de proiecte necesită sume importante de bani alocate cercetării și apoi punerii în operă. O astfel de nevoie de finanțare masivă va reprezenta un handicap pentru țările care din rațiuni istorice au fost incapabile să acumuleze suficient capital autohton. Pentru România, acest context reprezintă o mare provocare (…) Confruntată cu dezavantajul strategic al lipsei de capital pentru o revoluție tehnologică atât de costisitoare, România va trebui să maximizeze utilizarea fondurilor externe dedicate unor astfel de proiecte”, a declarat Radu Crăciun.

Intervenția VIDEO integrală aici:

Principalele declarații ale lui Radu Crăciun:

Planurile de resetare a economiilor europene își propun atingerea simultană a două obiective, finanțarea ieșirii din criza indusă de pandemie prin accelerarea celei de-a patra revoluție industriale care, prin tehnologie va schimba fundamental mediul economic, dar și viața de zi cu zi a oamenilor. O revoluție care ar putea fi sintetizată prin motto-ul maximizare prin tehnologie a unei competitivități sustenabile.
Cred însă că una dintre erorile care se fac este considerarea evoluțiilor tehnologice actuale ca o prelungire a revoluției industriale ce a marcat trecerea de la o societate industrială la o societate informațională. A fost o schimbare de paradigmă care a dus la modificare fundamentală a modului în care culegem și procesăm informația, folosind noile descoperiri ale industriei electronice din acea perioadă. Dar mai presus de orice, a permis potențarea inteligenței umane la niveluri greu de anticipa atunci. Această specificitate a reprezentat o oportunitate extraordinară pentru țările aflate în mare lipsă de capital financiar sau industrial, dar care aveau la dispoziție un capital uman de foarte bună calitate. Inteligența începea să devină un capital extrem de valoros, un atu important al competitivității internaționale. Atât de important încât Alvin Toffler sugera că unele țări ar putea face salturi direct de la economii agrare la economii informaționale, fără a mai trece prin perioada industrializării.
Dar evoluțiile actuale nu au legătură cu a treia revoluție industrială chiar dacă au un element comun, potențarea la maxim a inteligenței umane. O primă diferență majoră este legată de faptul că, prima dată în istorie, oamenii, indiferent de gradul de pregătire, se confruntă cu o provocare reală de a fi înlocuiți în totalitate de mașini inteligente. În paralel, largi comunități umane sunt amenințate de schimbări climatice.
A doua diferență este că actuala revoluție este mult mai dependentă de dependența capitalului, fie că vorbim de tehnologii nepoluante sau te inteligența artificială. Astfel de proiecte necesită sume importante de bani alocate cercetării și apoi punerii în operă.
O astfel de nevoie de finanțare masivă va reprezenta un handicap pentru țările care din rațiuni istorice au fost incapabile să acumuleze suficient capital autohton.
Pentru România, acest context reprezintă o mare provocare, o provocare care trebuie abordată simultan pe mai multe paliere. Un prim palier este demararea unor proiecte de investiții să le spunem primare, acele investiții pe care toată Europa le-a făcut în a doua parte a secolului XX, rețele de gaze, curent, canalizare, autostrăzi, spitale șamd. Dar ce apetit va mai avea Europa să finanțeze proiecte ale secolului XX.
Confruntată cu dezavantajul strategic al lipsei de capital pentru o revoluție tehnologică atât de costisitoare, România va trebui să maximizeze utilizarea fondurilor externe dedicate unor astfel de proiecte. Iar pentru asta va fi necesară o abordare pe următoarele două paliere. În primul rând, maximizarea atragerii fondurilor prin identificarea unor proiecte eligibile de secol XXI. Asta presupune existența unei viziuni a unei Românii digitale și ecologice a următorului deceniu care să genereze apoi proiectele punctuale. În al doilea rând, maximizarea utilizării fondurilor prin două tipuri de abordări: implicarea statului în crearea unor centre de excelență în cercetare digitală și agricolă, cele două dimensiuni care cred eu vor defini câștigătorii secolului XXI.
În lipsa unor mari companii digitale, statul român va trebui să-și asume rolul creării unei entități generatoare de idei și soluții, mai ales când vine vorba de cercetare care nu oferă întotdeauna un business case atractiv mediului de afaceri.
Pe de altă parte, încurajarea antreprenoriatului în zonele tehnologiei de vârf și a dezvoltării companiilor, prin finanțări și prin transformarea statului în cel mai mare consumator de soluții digitale furnizate de companii românești.
Inteligența pe care o are România și banii pe care i-ar putea avea sunt condiții necesare, dar nu și suficiente pentru resetarea României. E nevoie de o schimbare profundă de mentalitate la nivel de leadership, dar și a populației din toate categoriile și această schimbare de mentalitate cred că va fi cel mai dificil de atins.
PIB-ul reprezintă valoarea adăugată produsă în economie. Valoarea adăugată probabil că nu va suferi realocări majore. Întrebarea este cum se va repartiza valoarea adăugată produsă. În industriile care nu vor mai utiliza resursa umană, întreaga valoare adăugată se va repartiza doar către capital. Deci preocuparea va fi de alocare a valorii adăugate astfel încât să fie împiedicată polarizarea socială extremă. Așa ceva poate destabiliza orice societate.
IMM-urile de succes vor fi întotdeauna atractive pentru marile afaceri. Cum facem însa ca să avem antreprenori capabil să reziste tentației de a vinde pentru a transforma compania într-una internațională?
Companiile românești sunt condamnate să investească în sectoare care nu sunt capital intensive. Din lipsa cronică de capital din România. De aceea nu vom vedea firme românești care să cumpere oțelării sau fabrici de automobile. Șansa companiilor românești este să se îndrepte spre activități care se bazează în primul rând pe capitalul de inteligență, nu pe cel financiar sau pe resursele natural existente în România și care nu necesită investiții masive.