(vezi NOUA PARADIGMĂ ECONOMICĂ)
NOUA MACROECONOMIE CLASICĂ, curent de gândire economică din secolul al XX-lea care reînvie teoria economică walrasiană. Principalele caracteristici sunt: ipoteza anticipărilor raţionale, ipoteza “market clearing” instantaneu, respingerea modelului IS-LM şi adoptarea modelului cererii şi ofertei agregate, ipoteza neutralităţii banilor şi accentul pus pe formularea matematică a modelelor propuse. Principalii reprezentanţi sunt: Robert Lucas, Thomas Sargent, Neil Wallace, Edward Prescott, Robert Barro şi Patrick Minford.
